Mugurel Pușcaș: ACASĂ
ACASĂ
Mă-ntorc la casa părintească…
Nu mă aşteaptă “nime”-n prag,
Ai mei sunt “detaşaţi” departe…
Cu Dumnezeu…Pe alt meleag.
Îl simt pe tata prin gradină,
Împovarat de griji si rând,
Pe mama străjuind lumină,
Culcându-se cu mine-n gând.
Ciotârna, parcă, e căzută
Şi locu-mi pare-aşa pustiu…
Mă duc să reclădesc trecutul
Acum,cât nu e prea târziu.
Adie iz de vară veche,
De mere dulci şi nepătruns,
Stau lucrurile vechi in casă
Şi parcă aşteaptă un răspuns…
Fără odihnă şi zăbavă
Voi reclădi pridvorul vechi,
Meticulos,fără de grabă,
Împărăţind stele-perechi.
M-asteaptă coasa roasă-n sură,
Iarba-n ogradă-i până-n brâu,
Lipsit de griji si cu măsură,
Voi umple corliţa cu grâu.
Apoi pleca-voi mai departe,
La rându-mi “detaşat” şi eu…
Mă-ntorc la casa parintească,
Mă-ntorc,incet,la Dumnezeu…
Mugurel Puşcaş
(Liga Scriitorilor din România)