Mugurel Pușcaș: Duali
DUALI
Trec clipele, trec anii peste noi,
Ceaţa pătrunde-n văgăuni de fiare,
Se zvârcolesc pe munte frunţi de nori,
Şiroaie îngheţate curg în vale.
Dinspre-nceputuri se întorc oieri…
Cu turme largi,cu pletele cărunte,
Vag încruntaţi, de grija altor veri
Şi-a altor mioriţe nenăscute.
Trec clipele, trec anii şi se duc
Spre începuturi reci, de catedrale,
Iubirea noastră arde ca un rug,
Scântei şi amintiri vuiesc în cale…
Nimic nu e lăsat întâmplător…
Destinul nostru tare ca un munte,
Spre alte vieţi păşeşte călător,
În el, noi doi, cu pletele cărunte…
Eterni, duali, îmbrăţişaţi, mereu…
Renaşte-vom frumoşi, sub mii de feţe
Şi vom călca pe timp cu paşi de Zeu,
Fără prejudecăţi, fără tristeţe…
Mugurel Puşcaş
(Liga Scriitorilor din România)