George Anca: Elefantul
se mai dă ofrandă
se mai dă ofrandă un berbec fratelui ei Potu Razu
numai povestașii pamgala vandha o spun pe Ankamma
închipuită într-o piatră quasiantropomorfică în mic templu
nouă țepe pline de animale pentru Ankallama și Angaramma
într-un vas ne stă zeița spurcând numele brahmanilor
îngropapă și dă foc primului întâlnit pentru Malapala
dayyamu telugu daivamu sanscrit daimonion cu noi
spiritul mortului nemai de origine divină rakshya
demonu-i demon bhuta ci vaidyadu când nu mai e scăpare
atunci risipești orez însângerat în colțurile încăperii
demonițe rătăcitoare înecate mahomedana mâncase porc
Verdatchamma plăti zidari să înalțe zidul ce noaptea se surpa
doi ciobănași se oferă să fie sacrificați două pietre
Verabramhm se născu între copiii tâmplarului în vie
morți învie și el la trei zile cerșetor printre învățăcei
șudra casta ciobanilor zeița lor Gangamma
dravidienii apei strămoș Ganga Razu
se încarnează Gangamma să se mărite cu Katama Razu
ciobanii supărați pe Baludu nu se mai ospătară
întorși la Razu aruncară săbiile-n cer de-l sfâșiară
copilul a intrat în mușuroiul de furnici strigați-l
a zeu când șarpele de cult hindus vă mușcă
o piatră neagră un idol dați-i formă de femeie
femeia ucisă de-a dragostei prefăcută piatră
dravidieni și noi și regii noștri ucigași
femeia moartă
femeia moartă se prefăcu în flautul lui Vișnu
drishti-dosha uitătura fără duioșie ochiul demonului
nu lăuda copilul să nu te-audă samodiva
de-aia puseși și de deochiul roșu
scuipându-l să nu-l mai placă demonul
ca paria salvând brahmani în sânge
negrul sub ochi al femeilor tot a-i speria
te cheamă Nebunul Bchchiah să nu te placă moartea
și băiatul îmbrăcat în fată a goni spiritele
nu se închină pietrei ci spiritului demon
tânăr murind trăiește ca demon nemuritor
un dumnezeu din cel mai mare păcătos
la început Peddama era numai lumină
lumina meditând născu o femeie în grădină
dorindu-și soț rupse o floare de iasomie
o puse pe un lotus o prefăcu în pasăre și o cloci
trei ouă se ouară în șaptezeci și două de zile
se deschise pământ-cer din gălbenuș soare lună
dintr-o noiță ieșiră Brahma Șiva Vișnu al doilea ou
obârși curând demonii al treilea împroșcă bolile
dori trei zeii îmbătrâni se apucă de demoni la distrus
din stropi de sânge pe pământ pui a oprit cu limba
doar Dindubhi demonul diavol se înființă
cu suflare dărâmă carele lui Brahma Vișnu și Șiva
cu șapte brațe sări la luptă dravidiana Paddamma
nouăzeci
nouăzeci de milioane de siddhahi cântară speriind demonul
Șiva promise demonului Bhasmasura să prefacă tot ce atinge
în cenușă Vishnu se făcu demoniță și îl întoarse pe el în cenușă
Shiva-i ceru lui Vishnu să se mai toarcă o dată femeie pentru el
zis și făcut Ayanar copilul lor per dravidieni nefemeie
apa ce mare scofală plânset abia sângele bivolului
încă puțin în telugu un vers lipsește pe undeva
regi ucigându-se paria scuipând brahmanii de deochi
numai defectele spune-mi-le să nu mă placă naiba
Kaveri neunită încă de-a Ganga poate în traducere apă
maya rădăcină non-atma în brahman ca norul pe cer
amrita bindu corpul non conștient de propria-i distrugere
învață sabda brahman întru parabrahman
vaci de culori diferite au laptele de aceeași culoare
precum untul în lapte desăvârșirea de sine
sunt potrivit a fi cunoscut prin Vedanta de la Brahma la vierme
soarele din vas nu se sparge cu vasul șarpe-frânghie nu înveninează
skanda jiva e Șiva inima lui Șiva e Vișnu inima lui Vișnu e Șiva
din atma akash din akash vayu din vayu agni din agni apas
din foc apă din apas prithvi tot dintru Hiranyagarbha întru subtilitate
alegeam scrierile vine puhoi de lume să mă tragă era o sculptură
nu merg vezi că te spun și sculptorul a făcut cu mâna
era un fel de puja în anul ăla ianuarie avea 39 de zile
nicio atmosferă dravidiană am făcut și eu cu mâna
celui în togă și mai nenorocit când lua diavolul pe una
statuile
statuile trăgeau de tine noroc cu sculptorul în memorie dravidiană
mi-ai povestit de dimineață mie-mi păruse un balet kalidasian
tu zici că te simțeai în coșmar bibeloul era spiritul zeiței răzbunării
nu trebuie lăudat nimic să nu audă demonii apropriindu-și ființa
Șiva tamil oftezi emiratele mai scumpe la întoarcere ca la venire
grațioasă Urvashi prin cer și pe pământ
dorită yakshmini din pușcăria exilului
peregrină Sakuntala prin păduri carpatine
măcar strigoaicele dravidiene strigând cult
ne spălară de secta păcătoșeniei
pe după oase unghiile tot dintru prithvi
din foc vin foamea setea dezamăgirea împreunarea
în mijlocul sprâncenei pâinea scăpată din vis
tattvamasi tvamtadasi tvambrahmasi ahambrahmasmi
dharma-megha înnourând nectar în samadhi
adhyatma moartea-i trupul nenăscutului
nici sat nici asat nici sat-asat Nirvan
ce dispare în nor devine nor binecuvânt turya
trecând prin nadi ajungi orice îți amintești
moartea se face una cu dumnezeu nu sat asat
yoginul lui Indra și religia mea nativă
când să ne despărțim să mai cântăm
zise noul venit arătând spre Lioară
mântuisem religiozitatea precreștină
mă tradusesem sfânt în lancie dacică
elefantul
elefantul legat cu părul țestoasei Meru tăiat de lotus
mare legată de valuri lotus din foc munte din albină
leu gândăcit lumi în atom lucruri din vis zestre
cioară în mers de lebădă măgar în pas de elefant
lună plină soare eter pe om cer pe pământ real fie
nu e niciun univers în pântecele nenăscutului
totul dispare ca floarea din mâinile adormitului
sunt Brahma sunt Brahman fire sachchidananda
spunerea eu sunt Brahma nu există eu nu exist
toate sunt și nu sunt nu există non-Atma
sunt ireale Vedele Iswara umanitatea neîndoios
tu ești mai presus de iluzia universului
ești cufundat în binecuvântarea sinelui
văzutul și nevăzutul se aseamănă coarnelor de iepure
înfricat de fiul sterpei elefant ucis de coarnele iepurelui
purusha controlează prakrti iubirea controlează purusha
șiruri indiene de lebede peste crini înmărmuriți
luna amorul primăvara nu rece înțelept o înfiripă
privirea lotusului albastru în bătaia vântului
palidă luna la vederea fericitelor fețe de femei dormind
sunt Brahman mantra întru a ta arma ucide non-atma
jivanmukta dincolo de dincolo nu e al doilea fără cel dintâi
cei mari atinseră cealaltă parte a Vedelor
nu există nici iarbă deosebită de atma
orice diferă de mine e nereal ca mirajul în oază
brahmopanishad
brahmopanishad păianjenul își aruncă pânza afară și înăuntru
Devas și Vedas atârnă de om ca sânii de femeie
Rama o a alungat-o pe Sita arde lăuntric sfâșindu-și trupul
gol cuprinsul sufletul dorului prăvălit în întunecime
vai vai simțuri amorțite stea bolnavă ființă ce-oi face
poate femeia reproșându-i lui Frost că a avut prea mult timp
și de dumnezeu ar zice că are prea multă libertate
doisprezece treisprezece amor din paisprezece
sonet duzină dublu apoi patru de la Dumnezeu
trup întru trup mai presus de mintea fără trup a sihastrului
Uma Urvași Malavika Sita Sakuntala Indumati
iederi flori porumbei elefanți păuni râuri raze lunare
Pururavas decât stăpân lumii servitor la picioarele dragei
dorul unirii bucură și-n absența iubirii împlinite
moartea iubiților fără speranța întâlnirii nepăcătoși bucuriei
nu mai e nimic de făcut ascetule mergi vierme după soare
a nu vorbi prin corzi și doar sanscrită mâncând ca șarpele
abdicator salvării a renunța la univers ca la hrana vomitată
viespea din vierme prinde realul fără a vedea universul
treaz pe zi vis în beznă la miezul nopții fără vis pieri
inimă în douăsprezece upanișade și vedanta
crimă împotriva literelor cuvintelor
Goethe cu Sakuntala Schopenhauer cu upanișadele
sat chit ananda diasporizat sanatana
hamsa so ham tridandin în ciomag cu trei noduri
adormi
adormi în sushupti visezi că asculți upanishade din turyia
otrava femeilor nemaiamintită sanyasy spre Kurukshetra
Saraswati cum îmi spunea din Pithya alfabete vaporizate
vom citi piesele ne vom spăla pe cap lunile astea le-om reciti
pe sărite la filme americane cu nemți la operă în Palmyra
niciun student sardar la română în locul lor musulmani
cine pe cine asasinează paradogmatic paradigmatic
rabat comunismului robot postmodernismului epopei în foc
albina sanyasy niciodată a doua oară în același loc altcineva
ne-a luat-o înainte cu moartea noastră nu numai depresivii
acum se vede catacomba rănită de aripa fluturelui rătăcit
furnici albe pe sălașurile demonițelor dravidiene mușuroi
maimuța mă înjură de mamă să mă zgârie dar și tu înjurași
nemulțumirea naște umorul respins de idealism viața era ușoară
vestul în lupte tragice noi indienii nu știm să râdem de noi
mătasea lunii tremurându-și vălurile în briză
lucefărul plonjând lângă dansatoarea Urvași
mimez soarele în cădere printre nori sparți de vânt
urme de zâne acum sângerate gheare de tigru
pui de lei îngheară capetele de elefanți pictate
păienjeni în locul lămpilor parfumate
dă-mi înapoi iubirea lebădă vestește-mă albină
liană trupul ochiul porumbiței fața lună
părul păun sclipătul apei sprâncenele-ți
am mai scris trădătoare carte Kalidasa
George Anca
