Mihai Rădulescu: poesis
Mihai Rădulescu
(15 mai 1936 – 19 ianuarie 2009)
Baladă
Plecau călări
Spre depărtări,
Mi-au spus;
Spre alte ţări
Scăldate-n mări
De-apus.
Plecau pe rând
Uitând, uitând
De noi;
Treceau prin vânt,
Treceau cântând
Prin ploi.
I-om aştepta,
Dar s-o-nopta
De veci.
Ler lerui la,
Prin geana ta,
Te treci.
4 V 55
Negura
Trec bătrânii peste
Oasele din creste.
Mână-n dimineaţă
Care mari cu ceaţă.
Câini de fum şi val
Calcă-n leagăn orb.
Zboară lângă-un cal
Umbra unui corb.
1967
Lacuri
– gravură –
Ce lacuri verzi şi pâcle ţii-ntre gene?
Pe fundul lor coloane frânte-n valuri
Şi zei betegi şi urme de portaluri
Găsesc, când te privesc, pustii, perene.
În ochii-adânci civilizaţii moarte
Sunt visurile-adolescenţei tale –
Iar eu cutreier prin ruine-agale
Şi îţi citesc trecutul ca-ntr-o carte.
Păcatu-şi are temple printre unde,
Dar nu m-opresc. Alerg acolo unde
Pietrarii meşteri n-au strivit nisipul
Cu marmure păgâne şi streine…
Sub salcie, ţii minte, -ai stat cu mine…
La umbra ei cobor să-mi caut chipul.
12 XII 60
In Memoriam Mihai Rădulescu
Veșnica lui pomenire!
