Sandu Cătinean: Lui Eminescu
Lui Eminescu
Trece timpul peste tei
Neguri negre-n poezie
Versu-ţi dulce nu-i de zei
Credincioşi în erezie
Geniule, prea mulţi ar vrea
Ca să mânuiască lira !
Coarde reci, inimă grea
Fără ţintă, ce e mira ?
În zadar se scurge timpul
Veri, mereu cu tei în floare !
Florile inundă câmpul
Doar în rimă arzătoare…
Geniule, pe lângă plopi
Cât vom fi, iubita-ţi trece
Chiar de scriu de izotopi
Zăluzi moderni, cu suflet rece
Iubind în taină, îţi citeam
În rima-ţi dulce, versul
Pe veci în inimă te am
Şi-ţi duc în gând eresul
Te simt ades pe unde trec
Cu rima-n grea risipă
Dar nu vreau daruri de la grec
Nici viaţă de o clipă !
Mai bine rima ta iubesc
Tu, veşnic rege-al rimei
În cântu-ţi dulce mă topesc
Ca-n ochii calzi ai mumei…
Acum, mai tainic ca oricând
Îţi port în gând tăcerea
Prin spaţii ample alergând
Tristeţe-ţi şi durerea
La tine-acasă uneori
Pe deal la Ipoteşti
Mă-ntorc cu-aceiaşi dragi fiori
Te strig, dar nu mai eşti…
Şi-atunci alerg la cimitir
La Belu dor mă poarte
La tine, regele martir
Să plâng de trista-ţi moarte…
Dar de uitat, nu te-oi uita
Nici de mi-or frânge lira
Chiar de-oi muri voi asculta
Doar rima ta, martira…
Sandu Cătinean din Bonţida
