George Anca: S-a conceput
s-a conceput
s-a conceput posibilitatea
de a se prelungi viața
individului la infinit
ideea de a învinge moartea
bântuie mai mult
de un creier de savant
ceea ce n-a fost posibil
în două-trei sute de ani
va deveni în mii de secole
imaginațiile fantastice
ale magiei și poveștilor
sunt ferecate în știința viitorului
tot trecutul este doar începutul
unui început tot ce este și a fost
nu este decât crepusculul aurorei
credința religioasă și utopia
sunt față de rațiune și simțuri
exact ca văzul față de pipăit
raza de acțiune a văzului
fiind infinit mai mare
decât cea a pipăitului
a crede este a vedea în timp
a ști e a vedea în spațiu
a crede a vedea ce va fi
a nu crede în Dumnezeu
este a împiedica realizarea
destinelor umane
umanitatea crește
în măsura în care crede
credința îi determină creșterea
lumea se poate răci sorii să se stingă
dar este vorba de a menține înăuntrul
nostru ceva ce nu poate pieri
sângele și pasiunea existenței noastre
au fost reprezentate în perioada carboniferă
prin ceva cu sânge rece și piele vâscoasă
e posibil să fie nu e posibil să fie
se întâplă să fie nu se întâmplă să fie
nu e imposibil să fie e imposibil să fie
nu e necesar să fie e necesar să fie
e posibil să nu fie nu e posibil să nu fie
se întîmplă să nu fie nu se întâmplă să nu fie
nu e imposibil să nu fie e imposibil să nu fie
nu e necesar să nu fie e necesar să nu fie
schema imposibilului o vom afla cu voia domnului
vai fiul meu vai fiul meu pe cruce
piele fandată sub piroane
vai fiul meu tu prunc de lapte
cruce de unire între creație și Dumnezeu
rugul aprins al isihiei pocăință înveselitoare
alegerea cea bună secerișul peștii de taină
lăudată de mamele cu prunci
de cei care nu au pe nimeni pe lume
în mijlocul iernii în zilele de vară
mințile celor fără de minți le întregești
sănătate demonizaților le dăruiești
pe neînțelepți prea înțelepți îi arăți
nu ne-ai părăsit în timpurile cele grele
în toată vremea ne spui eu sunt cu voi
nu ne lași să fim munciți de diavoli
mărirea fecioarelor apărarea văduvelor
mângâierea orfanilor veșmântul celor goi
veselia celor întristați bucuria celor scârbiți
creștinilor locuința ai cercetat
cu mila ta pământul l-ai umbrit
îți pleci genunchii spre încoronare
izbăvești ochii noștri de veșnica tânguire
potolești dreapta mânie a lui Dumnezeu
destrami necazurile noastre cele vrmelmice
ai surpat idolii ai sădit credința
ai izgonit necredincioșii ți-ai ales grădina
locului acestuia darul tău l-ai făgăduit
zeii au sădit în om
tot ce era necesar
spre a nu se prăbuși
sortite să dispară trupurile
în materia universală amintirile
în nemărginirea timpului
te-ai îmbarcat ai plutit
pe mare ai coborât
pe țărm debarcă
dacă ai plutit către o altă viață
nici acolo nu lipsește
o providență divină
doctrina imitației dirijată
cu mână mângâietoare și ucigașă
contra lui Homer a tragicilor și a pictorilor
ne sculptăm sufletele
după imaginea sufletelor
respirând în personaje
suntem moderni nu
antici suntem francezi nu
greci sau romani
a inventa pare a recunoaște
o arie în căderea
monotonă a picurilor
mic templu
fiecărei chestiuni
stelă fiecărei enigme
teoriile unui artist
îl seduc să iubească ce nu iubește
și să nu iubească ce iubește
ce-n buclă sorb vasilian
de-o mesă pastor Singapore
sorbi-om castorului nor
s-ar răsfira meridian
ca-n ziua altui penteleu
ne-om închina lui Dumnezeu
virtuți franciscane
virtuți franciscane doar în
renunțarea darul mantiei
evanghelizarea păsărilor
sper s-o mai ascultăm curând pe signora
puțin probabil deoarece signora
a murit azi-dimineață exact la ora două.
uneltiseră împotriva intereselor noastre
și-și îndepliniseră misiunea lor
altfel decât hotărâse votul vostru
integrate într-un scenario creștin
numeroase tradiții arhaice
își dobândeau propria lor răzbunare
maturarea mineralelor
transmutarea metalelor
elixirul obligația secretului
știe să asculte
ceea ce se află de față
poate vorbi dacă este rostitorul
îndeplinindu-ți menirea clipei de față
păstrând partea divină existentă în tine
vei trăi ca un om fericit
privește toate activitățile ca un bărbat
ca un om ca un cetățean
ca o ființă hărăzită morții
caracter neloial
caracter de șarlatan
caracter tiranic
rotește-ți gândul asupra vremurilor
lui Traian toate vor fi la fel
și s-a stins totuși și această generație
ignobil nobil lerui
scoburi scorburi lustrale
palma tălpii traforată
ideea generală este separată
de orice existență individuală
și nu comportă altă expresie decât cuvântul
în cer se diviniza lumina trăznetul
pe pământ apele subterane
nopțile astronomice
înțeleg foarte bine
spune Dumnezeu
vă faceți examenul de conștiință
lăsați-mă să-mi fac meseria
păcatele vă sunt atât de prețioase
a le comemora cu un sort de pietate
bieți imitatori pe invers
puneți-vă seara jerbele
păcatelor de peste zi
vă gândiți mai mult la păcate
gândi-v-ați a nu le comite
când încă nu le-ați comis
în pragul bisericii
uiți tina
nu te uiți la picioare
nu inimă nu privire nu voce
decât pentru altar
pentru trupul lui Iisus
și amintirea și așteptarea
trupului lui Iisus sunt de ajuns
ca tina să nu fi trecut pragul
a nu se vorbi de tină
a-i transporta memoria
e a transporta însăși tina în templu
oaspeți îmi sunteți zice Dumnezeu
eu sunt Dumnezeul oaspeților
copii ai mei veniți în noaptea mea
faceți-vă examenul de conștiință
dar și vă
ștergeți picioarele
dus ieri băiete
gând pe mâine
ieri nemântuit poate mâine
nu e târziu a ispăși
e târziu a comite
a fi comis
se vorbește zice Dumnezeu
de imitația lui Iisus Hristos
imitația fiului meu de către oameni
a nu se uita că fiul meu
începuse prin această
singulară imitație a omului
singular fidelă până la
identitatea perfectă imitând
a se naște a suferi a trăi a muri
nu iubesc pe cel
ce știe mai bine ca mine
ce voi face mâine
nu iubesc spune Dumnezeu
pe cel ce nu mi se încrede mă vedeți
punând capcane ca un rege barbar
sunt bun creștin zice Dumnezeu
credeți că m-aș amuza a vă
surprinde ca un asasin de noapte
eu sunt tatăl lor zice Dumnezeu
și fiul meu le-a spus
le sunt judecător mai ales tată
ei sunt frații fiului meu
barieră între ei și mine
trei-patru cuvinte
își aruncase pe umăr mantaua
păcatelor lumii siajul rugăciunilor
fără număr în zile fără număr
imensă flotă
de rugăciuni
sunt atacat
salvată justiția pierdută mizericordia
omul imposibil a se salva
nimic imposibil lui Dumnezeu
sactificetur nomen tuum
adveniat regnum tuum
fiat voluntas tua sicut in coelo et in terra
m-am jucat
m-am jucat ades cu omul
zice Dumnezeu ce mai joc
încă mai tremur
Dumnezeu juca a mântui
tremuram și eu
de a nu-l putea salva
el vrea să piardă
eu vreau să câștige
jucăm de-a cine pierde câștigă
le fac război
pentru a-i împiedica
să piardă bătălia
îl prea susțin nu mai e liber
nu îl susțin cade
îi expun ori libertatea ori mântuirea
însumi sunt liber zice Dunnezeu
am creat omul după
chipul și asemănarea mea
toate prosternările
nu valorează cât
îngenuncherea unui om liber
libertatea cuvântului
a fi lepros decât
să cadă în păcat
am creat libertatea omului
după chipul și asemănarea
propriei mele originale libertăți
tremur de iubire
fiul meu a murit pentru ei
cum ei au murit pentru el
în orice familie spune Dumnezeu
există un ultim născut
el e cel mai tandru
în vechiul testament
tatăl sfârșește
căutându-și fiul și aflându-l
în noul testament
fiul nud sfârșește
venind să-și afle tatăl
inocență plină experiență vidă
inocența câștigă
experiența pierde
inocența e tânără experiența bătrână
inocența crește
experiența descrește
inocența se naște experiența moare
inocența știe
experiența nu știe
uite zice Dumnezeu
ce fac
din experiența voastră
copii duceți-vă la școală
bărbați la școala vieții
la învățat la dezvățat
toată istoria se joacă
de două ori spune Dumnezeu
o dată în evreime o dată în creeștinime
copilul se joacă de două ori
o dată în Benjamin
o dată în copilul Iisus
nimic nu e mai frumos decât
un copil spunându-și
rugăciunea spune Dumnezeu
profetul vorbește înainte
fiul meu în timpul sfinții după
eu vorbesc tot timpul
fericiți imaculații pe cale
beati immaculati in via
va fi zis ce de sfinți ce de martiri
qui empti sunt de terra
vous voyez ce que nous
en avons fait dit Dieu
de teatru ave zile tină
petrecerea pe verso
impietată răsfirare opus
moartea pământului produce apa
din moartea apei se iscă aer
focul se naște prin moartea aerului și invers
îți este sortit să viețuiești
la curtea împărătească
și acolo se poate trăi cinstit
o reflecție
o reflecție-l făcu pe Paul
să fugă din situația divină de unde
contempla etaje de judecăți relative
atacă dumnezeii inamicilor
dar înainte descoperă-i
oamenii-și ascund dumnezeii veritabili
sunt situații și idei
ce nu se pot preciza
fără a pieri noi sau ei
orice crimă ține de un vis
se vrea comisă
naște tot ce-i trebuie
toată lumea asasinează
o mică mișcare secretă
un reflex asasin
privirea de-ar putea fecunda
morții de-ar putea ucide
străzi pline de cadavre și borțoase
printre reprezentații
procurând satisfacții
execuțiile necesare
societatea prinde un criminal
și-l închide cinci ani
fără a gândi la al șaselea
omul nu se poate sincer
nici vinde diavolului
nici dona lui Dumnezeu
ars ras pecetei script
din polilog necarte
nemai suflând lumânărire
ideea de proprietate
ca și ideea de patrie
este inerentă omului
cum să nege dreptul de proprietate infinită
fără să distrugă ceea ce a făcut
esența însăși a proprietății
dar cum să legitimezi dreptul să se extindă
fără să legitimezi dreptul de a ruina
și de a expropria o masă de semeni
bogățiile sunt imaginea lui Dumnezeu
nu bogatul este imaginea lui Dumnezeu
Dumnezeu este imaginea bogatului
se simt oameni
au nevoie de oameni
singuri neoameni
o inexistență pedepsește pe cei răi
o multiplicare a existenței
recompenează pe cei buni
clarul nu rezistă
la angoasă formula
obscură dă speranță
sunt otrăvit
puteam avea ideea
acum zece ani
să-mi fi clasat
propriile forme
să gândesc în ele
dacă viața
avea un scop
n-ar mai fost viață
ziua începe printr-o lumină
mai obscură decât toată noaptea
angoasa îmi e meserie
este în natura
rațiunii conducătoare
să se împace cu sine
iubește neamul omenesc
urmează îndrumările divinității
numai atomii constituie o realitate
este regesc să faci
bine și să auzi
că ești vorbit de rău
binele nu reprezintă
altceva decât
a salva și a fi salvat
aruncă-ți privirea asupra
drumului stelelor ca și cum
te-ai roti împreună cu ele
alții au trecut în legendă
iar alții în clipa de față
și din legendă sunt șterși
născuți unul pentru altul
ori fă-le educație
ori rabdă-i
cel care calcă voința naturii umiversale
este lipsit de pietate
față de cea mai veche dintre divinități
această divinitate se numește adevăr
și este cauza primă
a tuturor adevărurilor
piatra aruncată în sus nu simte niciun rău
când cade din nou pe pământ după cum
niciun bine când este înălțată atât de sus
dacă au făcut-o numai
pe eroii de tragedie nimeni
nu m-a condamnat să-i imit
nu spera să instaurezi
Republica lui Platon
ci cel mai mic lucru
cine ți-a spus oare că zeii nu-și unesc
puterea lor cu oamenii pentru acele
lucruri care se găsesc în tăria noastră
cum aș putea să mă culc cu această
femeie cum să fac să nu râvnesc
să mă culc cu această femeie
de nu mi-aș pierde
copilașul de nu m-aș
teme că-l pierd
să nu fie nevoie să te
învinovățești că nu te-ai așteptat
ca un astfel de om să greșească
tot ce ți se întâmplă a fost pregătit
pentru tine încă din vecinicie
încă din infinitul timpului
termenul măreție sufletească
reprezintă ridicarea părții inteligente
deasupra frământărilor
zeii nu doresc să fie lingușiți
ci au în primul rând dorința ca toate
ființele raționale să li se asemene
un păianjen se mândrește
că a vânat o muscă un om că
un iepure altul că o zglăvoacă
altul că a vânat un porc mistreț
altul că vânează urși
iar altul sarmați
voi spune universului că voința mea
este aceeași cu a lui că iubesc
împreună cu el ceea ce-i place lui
după ce a împrăștiat în mitră sămânța
tatăl se retrage o altă cauza preia sămânța
și astfel se zămislește copilul
în sfârșit vom răsufla
ușurați că am scăpat
de acest pedagog cicălitor
o ființă rațională
cuprinde cu înțelegerea ei
renașterea periodică a universului
nimic nu lezează cetățeanul
născut cetățean
dacă nu prejudiciază cetății
după tragedie a fost adusă pe scenă
comedia veche apoi comedia mijlocie
iar în cele din urmă comedia nouă
îngădui ca partea mai divină
din tine să fie înfrântă
de partea muritoare
nu s-a născut încă un hoț al liberului
arbitru să se găsească o tehnică
de acordare a consimțământului
sferă desăvârșit
rotundă mândră
de surâzătoarea ei statornicie
Turnavitu
Turnavitu
paraponisitu
n-ai gânditu
arrité ocara lumii englegé
afierosit isterit li-am jertfit
se zarifefsește se pudurește
punga nu-l embodisăște
să nu fie strănțuros
întoarce bernevecii pă dos
antereu caftan din ziua lui Cefan
conțeș din zilele cui
în letopiseți nu-i
gingășii d-epilepsii
amețăsc se sluțăsc
afumă cu pene gene
năbădaica vine
biciu bun la sine
una sută bine
nouăzăci la vine
șaizăci la spati
c-o umple de sănătati
schimbarea costumației
împrumută râsuri noi
vapori capriții teribilitate
țiganca vrăjitoare baba hârca
vâră în cazan doi drăcușori
și scoate un înger
primo comic
martor și bătrân
și tată nobil
să mă tai
pus de
trei crai
că nu-i bună
de-o pricină
îl anină
de-mpărătești heretisești
logos facă
Marea Albă
voinic șocaric
lângă dânsul
nu-ți ții râsul
veste
de răsmiriță
că este
balaur
scrâșni
strășnicii
tunuri fumuri
trăznet pleznet
păr din creștet
cântă sfântă
heruvimească
îngerească
neîbârzoiată
se ivește
pupupăiește
dintru
aflate
cetate
uriaș
gustă
lăcustă
căși mese ș-altare
zăifeturi ș-ospețe
la păhărele istețe
aleși direși
carte parte
pă hârtie să fie
ahele măsele
bere părere
ajută sută
a hărțuire
doao mâni
duh în plămâni
tâmplare ne
tâmpineze să să
scoale nescare
cu cale
nește dârdale
ha dă pă urmă
o nătărie
ș-o ciocârlie
cha câr
Sânt-Ilie
săgeată arată
în găvălie
corb mort
sătana
astupându-și rana
câte stele
cu jele
ahastă năpastă
dada Dumnezieu
să-l ierte
să să certe
creștet șede
dă a crede
bine de tine
cumplite țintuite
șatră de vatră
capete sparte
odinioară
acum ocară
om fi doară
soi
cum el
în gunoi
înțăleagă șagă
cu una cu doao
făcuți din oao
antifoane
ce ți-e
Spiridoane
nu vedeți
perit-au
nu e țară
o asină
Sân-Spiridoane
sui călare
rămăsăi
în viață
vorbeață
face
sfadă
după pradă
poate
zăuitându-și
de toate
își vor da seama de deosebirea
dintre comportamentul străbunilor
și atitudinea acuzatului
pietatea față de zei
respectul față de părinți
dragostea de binele patriei
la căderea nopții
porni cu barca
spre corabie
furișându-se pe portița aceea mică
fără să simtă nicio strângere de inimă
în fața porturilor patriei pe care le părăsea
lipsite de apărarea
la care avea
datoria să vegheze
s-a dedat la răspândirea știrilor false
prin fuga lui a dăunat societății
nu jurați strmbătate cu mâna pe altar
au venit corăbii s-a aflat
că cetatea noastră
n-a căzut pradă
este drept ca voi să pedepsiți cu moartea
pe omul care n-a găsit de cuviință să ia parte
la înmormântarea celor care au murit
pentru libertatea și salvarea poporului
aceștia n-au avut parte de înmormântare legiuită
în măsura în care aceasta depindea de el
la alte popoare veți găsi
în piețele publice ridicate
statui de atleți
la voi vedeți pe cele
ale strategilor învingători
și pe ale celor ce-au omorât tirani
dintre acele două urne așezate în fața voastră
una e a trădării
și alta a salvării
voturile voastre
vor hotărî sau ruina patriei
sau siguranța și fericirea ei
țara și arborii ei vă imploră
porturile arsenalele și zidurile
cetății vă cer stăruitor
templele și altarele vă roagă
fierbinte să le veniți în ajutor
amintindu-vă crimele lui Leocrate
tors ploii
de afară
a doua oară
sculptură topită
ochi albaștri
pas în-tors
învățătoarea
dându-ne nota
altei recunoștințe
Paul va deveni
creatorul misterului
evreiesc
evreii au procurat Dumnezeu Tatăl
evreii schismatici Dumnezeu Fiul
și elenismul filosofic Sfântul Spirit
Fiul este de origine mixtă iudeo-elenic
pentru că în el ideea de Mesia
a profeților se reunește cu Logos
aproximativa lor coincidență
între opera lui Iisus și a sfântului Paul
și opera lui Cezar și a lui August
dorința de iubire este un artificiu
prin care geniul speciei asigură
continuitatea acesteia
omul a fost creat nu pentru
a se bucura de o fericire terestră
ci pentru a îndeplini o misiune divină
gândirea este sursă
de bucurie dar câte
bucurii nu tulbură ea
fericirea este cauza reală
a progresului dar nu îi este
nici scop nici rezultat
sinuciderile cresc în raport
direct cu progresul
civilizației și culturii
Jean Racine la Sibiu
o poală de flamingo pe gust de nuc micesc
la tragerea pe gard cajunii
murind în a cui plasă
din peşte neam te lasă
oui puisque je retrouve un ami si fidele
oui je viens dans son temple adorer l’Eternel
quoi tandis que Neron s’abandone
în soare racinian pe necitite
Sibiu cu paznic Tolstoi copilul întrebând
dar Jean Racine la rege de Alexandru când
albul zarzărilor
galbenul cornilor
pantomima avatarului
să vând rachiu unui paznic
semănând cu Nicu Steinhard
el nu părea a-l fi băut
poate familia poate Sibiul
n-am să cer alte daune
decât tot pe mama şi paznicul
să refacem târgul
să ne întrebăm şi altceva
mama era Elisabeta
surori de ocazie ieşire din singurătate
Tavi Ghibu îşi pierduse vocea m-a luat
să-l vorbesc de nu kairos ne-am dus
şi la Plămădeală paznicul maicilor
i-am dat imperiul lui Horia Stamatu
mai doriţi ziarul Tolstoi gratuit
ce de ruşi în Sinaia Benedetto
Societatea Tolstoi nu s-a mai prezentat
nici în casa Micescu nici la subsol
dând spre Podul Mincinoşilor
a vedea oraşul ca pe război
voiaţi aici dar vă coceaţi
paznicul scormoneşte cu ochii
un kairos de când nu voi mai fi
ori încă nu-mi permiteam să fiu
toţi ne ocupăm cu acelaşi lucru
fetele n-or fi de la patrimoniu
românce în Japonia s-au certat
cu ruşii să nu prăpădim tot ce avem
în sus mai limpezi ape Gange
mama în ospiciu Tolstoi în Roma
paznicul cur în cur cu Tolstoi
care cu care Gheorghieni
un bună ziua de la paznicul controlor
un pic exhibiţionist de n-oi fi ratat-o
pe mama nevorbind cu ea pe-aşa tot
povestită o viaţă chiar fără China
minus 29 cald în hale pături de război
femeile mai sensibile dar aveau grijă
veneau cu marmide de ceai şi ele
puneau mîinile să se încălzească
al singurătăţii de voie în
nerecunoaşterea armonicei
de unde să te lămureşti lamură
pe neverde cine nu ne pierde
al treilea tunel şi-aş mai căuta
peniţele muririi dintr-un scris
urcasei o iei iar la vale
nu eşti drumul spre Bergen
lacuri nu sunt lacrimae rerum
de când nu mai invidiasem copacii
neconstruită coadă de Transilvanie
urâtul călător în persoana mea
voi scrie pe dosul patrimoniilor
departe fiindu-mi tu din partea cealaltă
de unde venisem amândoi acum singur
paznicul în centrul ţăranilor
cunoscându-i îi manipulează cu oraşul
Făgăraş pe Olt şi Radu Negru
în cinematograf cu Muntean
vară era ori aşteptătoarea
laudă vajnicei corporalităţi transilvane
download ronii coloratură du-te
până nu te-ai întors bidinea
Rică să te cânte descânte
somnul paznicului Tolstoi
în Sibiu o noapte de apoi
pe pojghiţa haitei de copoi
zgaibă de bust
pe protopop Cioran
sistem de alarmă
la casa Goga
s-o dus în sus
trebe să vină
ui măi călca-te-ai
una am prins
pe Valea Caselor Senelor
dumbrava mamei somnului
malaria din altă viaţă
nu mai tot face atâta praf
Măiastra lui Brâncuşi îl speriase
şi India mea de şapte ani
aş fi zis ce-aş fi zis
paznicului strategic
scrisul muzeu vizibilitate orbeniei
paznicul Niţelostoi muzeolog
un milion de oameni un milion de copaci
sunt mândru de paznicul personaj
asta ne-o fi soarta unora să ne
enervăm preopinentul când nici
nevoie unul de altul n-am avea
alta decât să ne coalizăm contra noastră
nici în dodii
nici în India
în Sibiu cu
pază călare
impulsul
morţilor
opozitivi
paznicul
plictisul
cetitorului
externist
culturist
textul
neamţului
fără
Cioran
frig luminos
numai pânze
bastioanele
de pe Cibin
povestea paznicului Tolstoi
mort şi înviat mama
iehovistă după asemănare
din tren în ambigen
Georges din Rennes rinichi
piteşteanca aer închis
trofee masca mea a înverzit sus
cu ea ceas albit în floare
pe câte ne-or nimeri şi cine
azi să scăpăm ghiorţ m-a
înghiţit m-a braconat din
spate suntem ubicue vrem
să murim vânate spre
lauda noastră a ochiului
şi penei amestec de crimă
şi eliberare la alegere
n-om fi vânat din naştere
ne-om vâna om uzurpa
fiarele căprioarele sub
mască poligon ne drămuim
sub Fuji prin Sibiu
după ce plecară vânătorii
am delegat şi dintre noi
să ne termine ne-am
mai decimat şi înşine că
nu zice naţii alea pe
căutate cu jurii gale
cum nu ne dorim decât să
fim vânaţi peste rând
să scăpăm de nedreptatea
singura e vânătoare
ne împuşcă trebuitorii
ne lasă şi în viaţă vai
cât să-i ronţăim
simplul instinct de a te lăsa fârşit
fârşind câte un pic dacă te şi
redistribui în alt animal avatar
îngurgitate clanţe ce-oţi zice
muzică ştiută plictisul îl văd
în dreapta mea mă duc la
catedrală înaintez spre sfinţi
voi şi intra catapeteasma
să mă împuşte în post pregătit
cu dulcele în măruntaie
cerul să ne vâneze în el
stingându-ne un balet
vânătoresc animale
vânând măşti pe oameni
nemascaţi îmblânzitori
voi ce suflet
crăuniţi
spre Tiresias
între coloane
paznicii
în linie
la temelia
vânătorii
mătură
cadavrele
măştilor
garoiule
când şi
ibsenienii
ni se mascară
să piară
doar paznicul
acum la Astra
c-a fost şi domnu’
preşedinte
în miezul
zilei
să rămânem
restaurare
dharma
lentoarea
contemplării
de paznic
recunoaştere
din tinereţe
din India
şi retro
cobori
avatar
munţii
mai repede
mama şi
paznicul
ne mai putem
pierde
omul
se ridică
pe vârfuri
degeaba
paznicul
i-a fost
client
la ţuică
musca
pe perete
băieţi
şi fete
duşi
întorşi
brâncuşieni
în Gorj
paznic
Tolstoi
rachiu
în buduroi
lemurian
alexandrin
Jean
Racine
pe tale pe hududoi
să vă faceţi trei din doi
meargă moara pe mălai
l’al botezului alai
din Pârcioagă doi şi gemeni
cu noi să ni te asemeni
uite soră mielele
în copaci nuielele
nu le mânce Paştele
ci le cânte broaştele
vom trage-n jos pe mal frumos
a te distra până la os
din moş străos a-ţi vorovi
de morţii ce au fost şi vii
nu te mănânc nu sorb adânc
mi-e mută şaua de oblânc
să nu întârzii pe Izlaz
când va seca spre tău şi iaz
ne vom încrucişa cuvinte
cum face-o naţie pe dinte
pendinte nu s-o mai uza
de Cuza nu te-oi meduza
n-am temă torpilată bine-ar poc
pe drumul lui Ulise-n iad pe foc
azi mă uitai nemuritoare
în porci nemaitransformatoare
cum aş traduce ca spălări
pe râu maşinile călări
am rânduit părinţoşie
în postul şi cu voioşie
ba tocmai trist a o lua
mai razna ca la mama mea
a renunţa a reveriei
două imaculări Mariei
harfa d’Orfeu
apăsată de smeu
cumsecade
ne dăm bade
pe voi înverziţi
printre veveriţi
păgâna cu ochi mari
măiastră indorari
am şi vorbit aseară
cum ajungeam în gară
pe senzaţionale
brăţări bumerangale
cum hoţul dintre gratii
arată spre Istrati
scris pe mormânt Brâncuşi
cosonii în arcuş
n-aş divulga în proză
războiul de o roză
quoi tandis que Neron s’abandonne au sommeil
faut-il que vous veniez attendre son reveil?
mai putem
mai putem noi încă să fim creștini
nu numai că putem dar nu putem
sub pedeapsă cu moartea să nu fim
neantul iată ce mă otrăvește nu este
și deodată îmi spune iată-mă
oribila față a ceea ce nu este
Dumnezeu permite ca națiunile
să se pedepsească unele pe altele
pentru disprețul cu care ele l-au tratat
oamenii sunt cei care fac zeii
și le împrumută veșmintele lor
vocea lor și formele lor
fericirea în libertatea de a-și pierde dușmanii
de a-i ruina, de a-i izgoni
de a-i fi pedepsit la moarte
reuni un mare număr de muzicieni
și dădu foc corăbiilor
în sunetul instrumentelor
senatul a ordonat construirea unui templu
pentru Venus Verticordia
Venus care întoarce inimile spre bine.
nici artă divină nici ştiinţă umană
sunt nişte impudenţi
pe care îi apasă foamea
acest infern nu este decât o invenție a poeților
moartea ne redă liniștii somnului
de care ne bucurăm înaintea nașterii
acum îndurăm clamitățile unei păci lungi
mai redutabilă decât spada
lumea învinsă ne dă viciile sale
această umilire voluntară a lui Cezar
nu este ea un vag și îndepărtat ecou care
amintește umilirea omului de pe cruce
monoteismul primitiv în cetate
politeismul în imperiu necentru
se transformă în scepticism ateu
lui Cezar August
fiul al zeului
Iulius Cezar
în toate aceste spectacole era vorba
mai ales de aceste probleme
ale celeilalte vieți
această persistență a vieții această
existență a celuilalt mormânt
misterele le arătau
nu teologii nu filosofii erau
agenți sincretismului religios
roman ci soldații
Capitoliul
o capelă
a lui Isis
că Jupiter
impunea
abstinențe
Pretextatus
hierofant
al lui Hecate
a primit
botezul sângelui
lui Mithra
din unirea sacră a Persefonei
și a tatălui ei Zeus
se naște Dionysios-Zagreus
suferințele și învierea lui Zagreus
ca o promisiune de imortalitate
preafericită după suferințele vieții
din mitul lui Zagreus
doctrina păcatului
originar şi a mântuirii
titanii ucigaşi ai
lui Zagreus sunt
strămoşii umanităţii
Zeus îi trăzneşte şi
din cenuşa lor
au ieşit primii oameni
umanitatea
pângărită
prin vechea crimă
George ANCA
