Cuvânt și iubire

„…Unii moldoveni vor cu tot dinadinsul ca în actuala campanie electorală să încerce marea cu degetul (după principiul „Să vedem ce vor face şi aceştia), alegând din ciudă, invidie, ură sau ignoranţă nişte indivizi sau partide deocheate, mai gălăgioase, mai obraznice, care nici măcar nu ştiu care este bugetul de stat sau în ce an a fost adoptată Declaraţia de Independenţă”

(A. Gherasim. Aventuri periculoase).

Ne apropiem vertiginos de ziua de 30 noiembrie când se va hotărî nu numai soarta viitorului parlament ci, chiar viitorul acestui colţ de ţară, direcţia pe care va merge Republica Moldova în următorii 4 ani, dar poate 50 de ani. Alegerile din această toamnă în regiune (nu numai în Republica Moldova ci şi î Ucraina şi România) de mare interes (pentru ruşi) sunt marcate puternic de factorul rusesc. Aceste alegeri (parlamentare în Republica Moldova şi Ucraina, şi prezidenţiale în România) sunt marea durere de cap a Rusiei în această toamnă, nu mizeria materială şi morală, în care se bălăceşte de ani de zile marea majoritate a populaţiei din Rusia. În Ucraina partida rusească a pierdut catastrofal alegerile parlamentare, fiind reprezentată în parlament de un număr infim de parlamentari. Acest lucru era de aşteptat. Agresiunea directă a Rusiei a alimentat puternic atitudinea antirusească în Ucraina. Confruntaţi cu barbarismul ruşilor în Crimeea şi estul Ucrainei chiar şi ucraineni din centrul şi estul Ucrainei într-o măsură oarecare anterior loiali ruşilor au votat pentru partidele proucraineşti antiruse. Dacă Ucraina încă este considerată de Rusia drept parte a taigalei ruseşti atunci referitor la România este o încercare a Rusiei de a o atrage într-o pseudocoaliţie prorusească în Uniunea Europeană. Interesul Rusiei în zonă este de a crea din ţări ale fostului lagăr socialist un cordon, care să lobeze interesele Rusiei în Uniunea Europeană. Alături de Ungaria, care îşi arată demonstrativ pe faţă simpatiile proruseşti (premierul ungur a fost unicul premier invitat de Putin la shodul de la Valdai!), Bulgaria, care şi ea în anumite situaţii şi-a manifestat în repetate rânduri simpatiile faţă de fraţii lor de sânge) Rusia ar dori s-o aibă şi pe România, poate şi pe Cehia, Slovacia (Polonia, de atâtea ori călcată în picioare de către ruşi, dar şi Ţările Baltice, nu vor accepta niciodată o apropiere de Rusia) în acest cordon al lobby-ului rusesc în Uniunea Europeană (acest lucru a fost observat clar în această vară la adoptarea sancţiunilor Kremlinului pentru agresiunea împotriva Ucrainei). Să sperăm că alegerea lui Klaus Iohannis va zădărnici aceste planuri ale Moscovei.

Am rămas ultimii (din cei trei) în faţa ursului. Atât de detestaţi de ruşi pentru îndrăzneala de a ne ridica în picioare (obişnuiţi de atâta timp să ne privească doar de sus pe noi târându-ne!), de a semna Acordul de Asociere fără a le cere învoiala, pentru îndrăzneala preşedintelui Nicolae Timofte de a-l înfrunta pe atotputernicul Putin la recentul summit CSI de la Mensk acum suntem supuşi unor enorme presiuni politice (exercitată prin partide marionete create de Moscova special pentru aceste alegeri), economice (realizată prin tot soiul de embargouri la produsele moldoveneşti) şi informaţionale (exercitată prin puzderia de posturi de televiziune şi radio ruseşti, care poluează spaţiul informaţional al Republicii).  Mai există un mare pericol intern: tendinţa unora de a vota din ciudă, ignoranţă, ură partide mai gălăgioase, mai obraznice, de ai cocoţa pe alde Dodon, Usatîi, Petrenko, Muşuk în fruntea statului după principiul „să vedem ce vor face şi aceştia”. Această aventură ar putea să ne coste scump, mult prea scump. Din păcate unii exponenţi ai guvernării prin comportamentul lor alimentează acest sindrom. Pe de altă parte critica acerbă a actualei guvernări, deseori nejustificată, făcută atât din stânga cât şi din dreapta, a erodat serios institutul guvernării, încrederea în partidele democratice, cuvântul „democraţie” devenind unul de ocară. Chiar şi unele emisiuni nevinovate la prima vedere, cum ar fi „Guvernul din umbră”, „Ora de ras” de la stimatul post Jurnal TV (născut pe baricadele revoluţiei tinerilor din 7 aprilie 2009), acum toarnă apă la moara lui Dodon, Usatîi, Voronin. Accept în mare parte temerile lor privind coruptibilitatea unor lideri de partide democratice şi dorinţa (firească) de extirpare a acestui flagel, însă nu acum, nu în acest moment crucial când lupul e la pândă şi aşteaptă momentul să ne atace. Am putea pierde totul. Invocând în una din emisiunile lui V.Butnaru problemele majore legate de imperfecţiunea sistemului judiciar în Republica Moldova şi aducând drept exemplu succesele la acest capitol în România, unde o serie de suspuşi se află după gratii sau sunt anchetaţi (de exemplu Atotputernicul Hrebenciuc) dl Butnaru nu a menţionat că aceasta se întâmplă în România la 7 ani după aderarea ei al UE, că în perioada de preaderare toate partidele, indiferent de culoarea politică, au susţinut aderarea României la UE, lăsând lupta cu corupţia şi reforma justiţiei pentru mai apoi. De ce noi nu ar trebuie să urmăm exemplul fraţilor noştri? Această ura platonică antiPlohotniuc şi antiFilat le-a întunecat minţile unora, ia orbit cu totul, ia lipsit de elementarul simţ al realităţii, al autoconservării. Nu te poţi bate cu toată lumea în acelaşi timp. Autorii acestor emisiuni trebuie să fie mai atenţi în alegerea protagoniştilor emisiunilor lor acum în această perioadă electorală. Să nu observe ei că anumite momente filmate din emisiunile lor sunt folosite în clipurile electorale ale lui Dodon, Voronin şi Usatâi împotriva democraţiei, cursului proeuropean? Moş Ion este prea mult bombardat cu bombe electorale aruncate de duşmanii noştri Dodon, Usatîi, Voronin. Venite şi din partea la ai noştri ar fi prea mult pentru el. Rezista-va oare? „Să alegem bunăstarea alături de Rusia în locul datoriilor europene” ne cheamă puzderia de banere electorale ale lui Dodon, Usatâi, Voronin. Mai tâmpită chemare nici nu-mi pot imagina. Aflaţi timp de 50 de ani alături de ruşi în componenţa u.r.s.s., alţi peste 20 de ani alături de Rusia în acest anacronic CSI, unde e această bunăstare despre care ne vorbesc grangurii Kremlinului Dodon, Usatâi, Voronin? De ce continuăm să ne bălăcim în mizeria materială şi spirituală generată de ruşi, care au venit pe capul nostru, aducând cu ei cele mai mârşave vicii asiatice: ateismul înverşunat, beţia, curvia, duplicitatea, ura faţă de aproapele. Să ne întrebăm: de ce oare „proştii” de polonezi, lituanieni, letoni, estonieni au părăsit hotărâţi la prima ocazie acest „rai rusesc”, fugind de el ca dracul de tămâie? Oare e atât de greu de observat minciuna promovată de aceşti trădători de neam camuflată atât de prost?

Nu sunt de acord cu cei care declară că nu ai pentru cine vota. Pentru cei cu opţiuni proeuropene avem trei partide democrate, care acoperă un eşichier destul de larg: de la dreapta până la centru stânga. Nu-ţi place din anumite motive PL votează PLDM sau, în cel mai rău caz, PDM, dar nici într-un caz pe Dodon, Usatâi, Voronin, Şelin, Roşca, Mocanu (chiar dacă îţi este pe plac lupta lui cu mafia (care în viziunea lui este doar de culoare albastră şi verde, cea roşie, la care a pus şi el umărul, este lipsită  completamente de atenţia lui. De ce oare?), doar declarată nu şi realizată într-adevăr). De ce trebuiesc votate aceste partide? Fiindcă nu avem altele mai bune cu şanse reale de trecere a barajului electoral. Fiindcă în pofida imperfecţiunii lor, în pofida unor găinari aflaţi în sânul lor, au demonstrat că pot face ceva pentru această aşchie de popor român, pentru a o scoate din mizeria materială şi morală, în care se află în această prea lungă perioadă de tranziţie. Nu avem dreptul moral la aventuri periculoase, să facem altă alegere acum când avem strictă nevoie, ca de aer, de a continua cursul proeuropean până la integrarea deplină în UE.

Cei care consideră că în aceste alegeri au loc lupte între ideologii se înşeală amarnic. Sunt lupte doar pentru două direcţii posibile de dezvoltare a Republicii Moldova: Uniunea Europeană sau efemera inexistenta încă uniune vamală. Anume pe aceste două linii ale frontului s-au aliniat toate partidele politice mai mari sau mai mici. Cu regret pe frontul de vest s-au aliniat doar cele trei partide de guvernământ: PLDM, PDM, PLM (de asemenea, şi PLN, care însă este neînsemnat, lucru demonstrat în alegerile trecute). Partidul Liberal Reformator, aventurându-se şi el în această luptă politică, s-a retras la moment. Este cea mai bună soluţie de moment adoptată de conducerea PLR de a nu tulbura apele pe sectorul de dreapta. Desigur, ar fi fost mai bine pentru Partidul Liberal să nu fi fost divizat în primăvara a. 2013 însă această trădare de partid a liberal-reformatorilor a fost compensată plenar cu constituirea coaliţiei de guvernare. Fără cei şapte liberali reformatori nu ar fi existat coaliţia de guvernare, deci, nu am fi avut astăzi Acordul de Asociere semnat, regimul fără vize, nu am fi fost atât de susţinuţi de partenerii europeni. Mă trec fiorii la gândul ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi fost ales atunci preşedintele Timofte, premierul Leancă, ministrul de externe şi integrare europeană N. Gherman. Toate acestea sunt şi meritele PLR. Dacă ar fi fost mai activi, dacă l-ar fi putut convinge pe ex-premierul Ion Sturza să aburce PLR în calitate de locomotivă, poate ar fi avut anumite şanse de a reforma liberalismul basarabean aşa cum face acum liderul PNL din România Klaus Iohannis ales în fruntea partidului în locul controversatului lipsit de imagine Crin Antonescu, cu care partidul aluneca vertiginos în hău (în actualele alegeri prezidenţiale din România cred în victoria lui Klaus Iohannis, care ar fi în stare să reformeze clasa politică românească şi s-o readucă în albia firească a normalului. Lupta pe viaţă şi pe moarte între diferite ramuri ale puterii nu sunt benefice pentru poporul român).

 Personal, voi vota Partidul Liberal cu Mihai Ghimpu în frunte, cu toate că în scopul fortificării rândurilor partidului l-aş fi preferat pe tânărul, promiţătorul politician Dorin Chirtoacă, călit în cele două mandate de primar în luptele cu mizeria dodonistă şi voronistă, care încă nu şi-a spus ultimul cuvânt. Îi votez pentru verticalitatea de care au dat dovadă, pentru faptul că în repetate rânduri au şters scuipatul veninos al duşmanilor Neamului de pe obrazul nostru. Pentru că într-o nouă alianţă democratică este strict necesară prezenţa liberalilor, care să şi aibă un vot hotărâtor. Le înţeleg îngrijorarea şi ezitările unora. Şi eu le-am avut şi le mai am. Nu totul e bine în PL. Din cauza miopiei politice a liderului a avut loc scindarea partidului, ieşirea lui de la guvernare într-un moment crucial pentru acest colţ de ţară. Totuşi însă nu au fost implicaţi în diverse găinării economice ceea ce contează mult. Iaşi îndemna şi pe adepţii PLR să voteze partidul liberal, nu PDM, la care a aderat fracţiunea PLR (nu înţeleg de ce anume la PDM şi nu la PLDM, de exemplu, care doctrinar este mult mai aproape). În acest moment crucial pentru această aşchie de popor român trebuie să uităm frustrările de moment, toate supărările anterioare. Să ne unim în jurul unui singur obiectiv de moment – continuarea procesului de integrare în Uniunea Europeană, aşa cum au procedat în perioada de preaderare fraţii noştri.

Să ne ajute Dumnezeu şi să ne lumineze mintea în cel de-al douăsprezecelea ceas de răscruce.

Valeriu Dulgheru