Ștefan Teodor Cabel: Aparențe
La Mulți și Buni Ani, Ștefan Teodor Cabel!!!
APARENȚE
Alerg,
de multe zile ochii mei întreabă
când îi las să se-nvelească în pleoape.
Prin ierburile mari,
zgomot e doar fâşâitul de paşi.
În jur, numai lupi tăcuţi
nici urmă de miei.
Ce frumoasă era copilăria!
Adolescenţa, nebuloasă cu siropul ei…
Plesneşte o coardă de vioară
Am trecut de lupi
alerg printre şacali şi hiene,
Pe luna îngheţată bocnă
patinează fâlfâituri de lilieci
Bufniţele sunt nedumerite;
ar fi fost mai bine să fiu şoarece?
Departe se văd mieii,
Nu mai alerg. Mă opresc
să-mi scot blana de lup şi apoi
pot să ma culc.
Mă apropii zâmbind.
Mieii se dezbracă şi ei zâmbind
şi urlă, urlă la lună.
Ștefan Teodor Cabel