Boris David: Aș vrea…
Aș vrea…
Aș vrea să-ți mai scriu versuri
Dar simt că nu se prinde
Nici toamna pe sfârșite
Și nici plecarea ta
Nu mai mi-adună gândul
Ce-atât te urmărea
Când mai speram că visul
Utopic, dar mirific
Sub pleoapele închise
În brațe te-aștepta.
În van mai închid ochii
Nimic nu se perindă
În față-i doar pustiul
Lăsat de urma ta
De ce-ai plecat iubit-o?!
Nimic n-o prevedea
Eu chiar trăiam misterul
A ce nu se-ntâmplase
A ce-aș fi vrut din suflet
Să fie vrerea ta.
Și toamna asta, Doamne!
La ce păstrează frunza
De-un verde de smarald?!
Sau vrea, poate, s-alunge
Tristețea-mi creatoare
Ce mi-a dictat și versul
Și visul altădat?
Și-atunci?!
Aștept să cadă frunza
De-un galben auriu
S-alerg spre cimitirul
Înntr-un amurg târziu
Să calc covorul moale
Și să pândesc momentul
Atât de așteptat
Atunci când știu că scrisul
Se-așterne-nvolburat…
Boris David alias Daris Basarab,
2 octombrie 2014
