Maria Diana Popescu: Robi din Las Fierbinţi şi vise de dragoste la Cotroceni (pamflet)
Sîntem conduşi spre pierzanie de indivizi „supra-talentaţi” şi strîngători. Sîntem manipulaţi de jurnalişti jucăuşi şi jucători, la rîndul lor, manipulaţi şi unşi (prin instruire asiduă şi condiţionată) cu fel de fel de grade, cu masterate şi doctorate la vîrsta pensionării. O entitate cu multiple funcţiuni, de la un post de televiziune controlat din vîrf, a ieşit la tablă nestrigată, a vorbit precum papagalul iar noi ar trebui să ştim răspunsul la întrebările: ce este boala psihică, cum să ne păzim de ea şi de ce întotdeauna parvenitul reuşeşte să-şi muşte propriile degete? Frumoasă cacialma, dragă Robi din Las Fierbinţi! Ameţit de aerul tare al Puterii, „colonelul” s-a grăbit să se tăvălească public în mlaştina în care, în secret, s-a simţit tot timpul confortabil. Dacă într-adevăr a lucrat cu capul acoperit, înseamnă că ştie sigur de la americani (?) cine va fi înscăunat la Cotroceni, şi a ales momentul potrivit pentru a renunţa public la vechea soldă cu termen scadent la încheierea actualului mandat prezidenţial, avînd în vedere că viitorii şefi ai S.R.I şi S.I.E vor fi numiţi de către noul preşedinte al României, care automat se va descotorosi de slugoii cu ştate vechi. Fiecare, cu gaşca lui! „Colonelul” putea trece în rezerva de spital, apelînd la psihiatru, fără tot circul demn de milă şi de silă, pentru că, oricum, urma să fie deconspirat. Dar, ce s-a gîndit? Să folosească bomba servită de preşedinte. Gestapo-vistul de la Tv. nu s-a detonat pînă acum pentru că era vorba despre niscaiva avantaje. Aşadar, Robi, să te prezinţi mîine la şcoală tuns zero, de mînă cu cel care îţi trimitea fluturaşul. Un spectacol pe cinste, regizat de gondolier! Prietenii ştiu de ce „colonelul” a ales să-şi dea cu capul un şut un fund, adică să facă un pas înainte, în lizing, către next level. Unii avansează doar prin astfel de extemporale cutezătoare, care i-au marcat încă de pe băncile şcolii.
Lustragii cu crema şi peria de pantofi la epoleţi
Colonelul, în ghilimele, a aruncat pietroiul în baltă stătută şi-a reuşit să stropească toată presa, pardon, s-o stropşească, să producă o isterie în masă. Adică Robi a devenit un os care a înecat toată presa. Cunoaştem cu toţii că depresia e o boală ca oricare alta şi se tratează la medic. Robi însă e sub demnitatea umană! Adică se dă vedetă, deşi e fan amphetaminic al preşedintelui. Cum să aibă boală la cap, el, colonel al diversiunii! Se apropie finalul de mandat prezidenţial, iar unii ziarişti de „talia” înverşunării lui Robi, adică nişte gradaţi din ăştia low cost, buni de folosit în situaţii de urgenţă, lustragii cu crema şi peria de pantofi la epoleţi, ştiind că nu vor mai putea lătra nici măcar la lună după alegeri, intră în sevraj şi au nevoie urgent de medic. Preşedintele ştie de ce şi nu se supără. În România, sîrbele mari sînt făcute de structuri şi servicii mai mult sau mai puţin secrete şi discrete. Mare scofală!
Animalul cel slab e întotdeauna sortit pieirii
Uitaţi-vă la cîţiva dintre indivizii care şi-au depus candidatura pentru prezidenţiale! Unii trebuie să-şi ducă psihicul într-un service pentru reparaţii capitale, altfel, dacă încape pe mîna lor, poporul va fi trimis în spam. Matusalemicii care au vise de dragoste cu Cotroceniul, au nevoie de asistente plătite ca să nu confunde baia cu bucătăria, nu de semnături adunate cu arcanul. La 73 de ani să te visezi preşedinte al Ţării, e de-a dreptul periculos! Toate acestea ne plac şi mai vrem. De 25 de ani îi votăm pe măcelarii chiaburi! Şi pentru că sîntem în drum spre abator, îi vom vota din nou, pentru ca ei să-şi poată ţine din cîştigurile lor „mizerabile” bone filipineze, să-şi trimită copiii în grădiniţe şi şcoli private de lux, să-şi alimenteze maşinile zburătoare şi reşedinţele luxoase, care fac cît leafa cetăţeanului român pe un secol. Cum să trăiască haitele acestea de cleptocraţi precum amărîţii de la bloc sau de la sat?, cînd pot impune legea selecţiei naturale. Animalul cel slab e întotdeauna sortit pieirii. Cu cît mai drastice şi distructive măsurile împotriva poporului, cu atît mai la îndemîna lor, trădarea, jaful naţional, escrocheria, dispreţul faţă de lege şi faţă de turmă.
(Acesta este un pamflet. Orice asemănare cu personaje reale este întîmplătoare, dar de netăgăduit.)
Maria Diana Popescu, Agero
