Ioan Miclău: Aprecieri privind poezia scriitorului Adrian Botez. ,,Onirism și Profetism”
APRECIERI DEDICATE CELOR DOUĂ POEZII ALE Dlui. ADRIAN BOTEZ:
ONIRISM ȘI PROFETISM + CUM APARE POEZIA
Fără a recurge la probabilități sau alte criterii de a evalua valoarea operei scriitorului și poetului Adrian Botez, cred că important ar fi să știm a pătrunde înspre înțelegerea scrierilor sale. Pentru asta e nevoie de un oarecare nivel propriu de pregătire în cultură, istorie, religie, filosofie, hermeneutica, s.a.m.d. În vers cu atât mai mult, nu odată mi s-a întâmplat să trebuiască să repet a citi și a desface din metaforă frumusețea unei idei luate din realitate si redate spre învățătură. În această scriere a mea, să-i zicem o simplă recenzie la versurile de sub titlu Onirism și profetism + Cum apare poezia este o dovada la cele scrise mai sus. Cunoscând atât etimologia cât și semantica vocabulelor onirism și profetism, la prima privire esti tentat să crezi căci sub acest titlu au să se alunge niste halucinatii alcoolice, iederile unui profetism deșucheat ce înfășoară arbuștii unei jungle sau prăpăstii. Nici vorba de așa ceva. Altele, mult mai luminoase înspre adevăr și viață sunt procedeele de stil, sculptarea în gând a unui vers, întregul arsenal al harului divin cu careopereaza în strălucita sa imaginație poetul Adrian Botez. Am avut nevoie de timp până a ințelege totuși, din labirintul imaginației bucovineanului născut la Gura Humorului al Bucovinei. Fiind profesor de Limba Română, domnul Adrian Botez nu se dezminte, cunoaște limba românească, dar și regionalismele limbii noastre, încât oricând ai impresia a fi un ardelean!
Revenind la tema recenziei mele, mai vreau să recunosc si aceea că autorul poemelor dă versurilor sale structura unui ”maraton de idei”, după care să te tot ții! Iar când autorul găsește potrivit a îngemăna versurilor poemei în discuție cu noile versuri de sub titlul Cum apare poezia, s-a realizat exact ceea ce și dorea, adică o sinteză a tot ceea ce se cheamă educație, creație, responsabilitate, in final talent hăruit pentru luminarea căilor unei vieți omenești prin cultură și educație, iubire de Dumnezeu și aproapele cu care conviețuiești! Dar de fapt, dl. Adrian Botez și-a statuat cu mult timp înainte poziția sa de om al culturii și educației sănătoase, prin ființarea revistei Contraatac, prin care și-a propus ca obiectiv, tocmai a fi ”o revistă de educație, cultură, literatură și atitudine, pentru elevi și profesori – îndreptată împotriva prostului-gust, imposturii și agresiunii imoral-antiartistice”. Din acest moment suntem pe calea cea bună de a înțelege în mare măsură valoarea operei dlui. Adrian Botez. Nimic nu lasă autorul fără control și acoperire întru adevăr, cu siguranță că și aceasta face parte din profesiunea sa didactică, profesor la catedra de Limba Română al Colegiului Tehnic ”Gheorghe Balș” –Adjud. Dar nici pe sine însuși nu se cruță atunci când situațiile o cer. Puțini, probabil, sunt cei care pătrund lirismul scrierilor sale, fiindcă se poate observa, de fapt ceva specific oamenilor de geniu, a lua asupra lor greșelile și nimicniciile pe care niciodată nu le-a comis, dar le evidențiază tocmai spre a le stârpi din viața publică fără a crea neplăceri, nu în ultimul rând, a se feri de invidii și celelalte răutăți specifice și inerente nouă oamenilor! Astfel de cele mai multe ori tocmai aceste genii rare dar binefăcătoare ajung, acelorași motive, martirizați, crucificați, alungați, precum Hristosul și Aminul nostru Eminescu, așa cum îi place lui Botez al numi pe marele său Bucovinean!
Mărginându-mă la acele versuri de sub titlurile, Onirism și profetism + Cum apare poezia, vom observa robustețea gândirii poetului, apoi asezarea acesteea in haina lingvistică a verbului, bineînțeles în stilul propriu poetului!
”Prefer să mor cu
ai mei-în același părintesc
mormânt-decât să mă
salvez într-un rece
abrupt-vitreg
necunoscut”.
***
”Dincolo de cenuși-dincolo de orice
infern-dincolo de
orice răsărit de lume-voi afla-din
nou-visul cel mai
frumos, mărul stufos înflorit al unei iubiri
iubire a
mea pentru
cineva din vis-iubire a cuiva pentru
mine cel revenit în
paradis.
***
(Din poemul ”Onirism și Profetism”)
Avem in aceste versuri o lirică atât de profund simțitoare, atât de incărcată în spirit
patriotic și ancorare în Neam și Familie, încât citindu-le, le simți asemenea unei intrebări de constiință proprie, ”oare nu sunt și eu la fel?”
Experiența de-o viață, vasta cultură acumulată, îi dă autorului puterea de pătrundere în esențialele probleme ale vieții, istoriei prezente și antice, religiei dacice-ortodoxe, neobosit cercetator și hermeneut. Am putea spune fără a gresși, un om de știință, un deschizător de drum unui nou curent în cultura româneasaca, în care bunul simț și morala creștină desăvârșită să domine școala și educația tinerelor generații!
Creind o parabolă dinspre titlul poemei înspre versurile redate mai jos, vom observa că acestea devin mai puțin lirice și mai autentic critice! Bisturiul doctorului, doare dar face bine!
”La acest timp – cerul,
vomită lumină – peste
cadavrul împuțit al
lumii
se aude-scorojită- doar
vocea profetului mincinos: toți o să
murim – toți o să murim- toti
o să murim…”
***
Dar nimic nu este anarhic, ba chiar am putea aminti aci despre ”efectul fluture”, care mai greu poate fi înțeles de mulți, deoarece într-un haos care cuprinde lumea si a tot cuprins-o istoricește, există o perfectiune dumnezeească care zidește după legitățile divine, nu după profeți mincinoși! Dl. Adrian Botez știe a da versului său încărcătura stiinței, ironizând veșnicele ”sfârșituri de lume” de care se tot sperie umanitatea! Iată ce ne spun următoarele versuri ale autorului:
”Într-o peșteră – dincolo de
autostradă – se naște
proaspătă – 0
Stea”
***
Cred că se află in aceste câteva versuri ce-a mai exemplară metaforă prin care putem înțelege ”autostrada” acea cale largă a deșertăciunilor și rătăcirilor oamenilor, pe când ”dincolo de autostradă, într-o peșteră , se naște proaspătă o stea”, deci reînvierea noastră prin Hristos – Steaua lumii! Deci nicidecum moartea lumii!
Autorul trebuie înțeles a fi un om de știință, de cultură, un cercetator hermeneut în ale istoriei noastre și universale. El nu face profeții, ci documentat și pe bază de documente reușește să surprindă cele mai dificile adevaruri, și, înspre care nu au mulți gânditori ai zilei chemările neostoite spre a le pătrunde! In această ipostază, dl. Adrian, Botez, capătă în modul cel mai meritoriu, loc de frunte în cultura și literatura românească!
Bineînțeles, autorul nu se dezminte nici în alte direcții, cum ar fi bunăoară critica societății românești actuale, pe care o dorește din tot sufletul său, a fi îndreptată pe calea unei desăvârșite morale. Dascăl și poet, iată o sintagmă ce-l caracterizează și
care în personalitatea domniei sale se împletesc intr-o continuă muncă de educație, într-o efervescentă creație literară! Se revoltă deseori împotriva imposturii și a miciunii care bântuie lumea , nu se mulțumește sau mai bine zis, nu se împacă nici cu servilismul unora care se zice că au îngenuncheat la statuia zeitei Poeziei, dar, talentul lor se scurge dinspre zona intereselor, și, mai puțin dinspre acele idealuri sfinte ale artelor și muzei iubirii frumosului din viață!
Demnă de exemplificare devine poezia ”Cum apare poezia”, din care putem înțelege că aceasta nu se face oricum; cum se zice popular, adunând snopuri și căpițe de ierburi uscate! Autorul se dovedește un critic colțuros dar nu lipsit de un oarecare humor, bineințeles în stilul propriu al domniei sale! Redăm mai jos mai multe versuri din poezia amintită :
”Nu dai drumul la robinetul cu
poezie- când vrei tu: întâi
se strâng acolo în cer
sfinții – și fac o
ședință sau o consfătuire
ceva – în urma căreia se
hotărăste dacă – ținând seama că
păcătosul cutare nu mai poate dormi nici cu
îngeri nici fără îngeri – nici cu
vreun codru – nici fără codru
aproape – și în
general – s-a urât cu lumea de jos – care
lume s-a smochinit ”di tăt” – oare n-ar fi cu
cale(”ba da, Preasfinte!”)- pentru a-l mai ține
ocupat încă oleacă jos(așa vorbesc sfinții în rai – ei
înde ei – cu ”di tăt”-cu ”oleacă” și cu ”și vrei măi”)- și ca să nu
țâșnească el păcătosul – deodată în
sus- Doamne ferește!- ca un meteor stricat la
minte și montat pe invers – și având în
vedere că în rai e acum
înghesuială mare și se fac
de zor și întruna( de când se știe el
raiul rai!)- lucrări de restaurare – deci
păcătosul ăla ar trebui s-aștepte cam mult și
degeaba la poarta raiului – așa-așa-
așa – care va să zică- să se întredeschidă
oleacă poarta raiului – de către portarul de
serviciu(”unde ești sfinte
Petre?-ai auzit ce-am spus?”- ”da-da-da- am
Auzit- colega sfânt-am…da”) revin: să se
Întredeschidă poarta – ca
păcătosul ăla neurastenizat să
caște gura cât o șură – o
clipită numai – la ce-i pe aici
frumos( adică – vreau să spun- numai pe unde
nu se mută mobila cerească în
colțul opus) – iar noi…”tranc!” apoi – poarta i-o-nchidem în
nas – iar el – păcătosul făra prea mulți
creieri în
devlă – cu ochii
sticlind ca la lup – s-o ia la sănătoasa îndărăt – către
pământ – și să scrie
acolo jos – cea furat el chipurile cu ochiul aici
sus – pe când dormea
jos – buștean – așa-așa-
așa – (”e bine măi? – da-da-da – cum de
nu – Preasfinția Ta!”) drept care s-a
încheiat prezentul proces
mut(semnați măi cu raza asta de la
mine – hai toți odată”) – și
gata!
…și Poezie s-a făcut!
***
Îmi însușesc propria-mi critică pentru gestul de a-mi lua curajul a prezenta întreaga poemă a dlui A.B. , dar o găsesc atât de legată ca prezentare încât orice trunchiere ar duce la o oarecare pierdere de unitate a temei, fapt care ar fi și mai supărător pentru mine!
Dacă unora li se pare greoaie poezia autorului, cu prea multe paranteze, cu trimiteri in vremi antice, sau zone celeste, întărindu-si astfel explicația unui adevăr, în realitate domnia sa nu face altceva decât să-si etaleze, așa cum am mai spus, erudiția sa de om cult, studiat, drept pâna la sacrificiu in credința și conștiința sa! Acesta este omul și scriitorul despre a cărui gândire și imaginație creatoare vorbim!
Revenind la lucrarea sa, găsim ceva atât de folcloristic încât graiul și umorul popular vin împreună spre a mări înțelegera ideii, dar nu se pierde, ci dimpotrivă, apare la suprafață cu tenacitate acel sarcasm, uneori dureros, prin care onirismul și profetismul își înfig viciile nesănătoase, si vorba autorului: ”poezie s-a facut”, chit că nu mișcă vreo ureche sau ochiul vre-unui critic care operează de fapt doar cu autentice valori literare!
Fin observator și pătrunzător analist al creațiilor literare în general, dl Adrian Botez se dovedește a fi unul dintre acei critici ai artei si literaturii românești și universale, care la modul cel mai categoric operează în direcția restabilirii ordinei și rolului fundamental al educației și culturii spre folosul generațiilor de tineri, de profesori si studenți, ce au să poarte în timp și spațiu, sfânt stindardul Neamului și a Istoriei noastre milenare și primare! Dorim Profesorului și Poetului ADRIAN BOTEZ multă sănătate și putere de muncă în continuarea minunatei sale activități!
IOAN MICLĂU GEPIANUL
Cetățean de Onoare al comunei Gepiu-Bihor
