Cuvânt și iubire

Bună ziua, dragi prieteni şi vă mulţumesc pentru amabilitatea de a mă invita să fiu oaspetele dumneavoastră. Acum doi ani am vizitat California şi am fost impresionat. Aveţi o ţară foarte frumoasă!

Despre mine:

 

 TODICĂ, BENONI (BEN)

 

Născut la 23 noiembrie 1952, în satul Iezer, comuna Puieşti, judeţul Vaslui, România, fiul Auricăi şi a lui Gheorghe Todică.

Stare civilă: 3 copii

Naţionalitate: română

Cetăţenie: română şi australiană

Profesie: şef de producţie într-o fabrică de construcţii de maşini.

Alte profesii existenţiale: Sudor, Electronist, Director de Cinematograf, Mecanic Maşinist Maşini Extracţie, Operator Proiecţionist, Operator TV, Zilier, Remuvalist, Proces Worker etc.

Limbi vorbite: engleza, italiana şi româna fluent.

Contribuţii jurnalistice şi eseistice de ocazie la mai multe reviste din ţară şi străinătate.

 

Mă consider:

Artist independent (cineast, regizor, producător TV, broadcaster, inginer de sunet, etc.); scriitor, editor, fotograf, jurnalist, artist.

Hobby-uri: electronică, fotografie, muzică, tenis şi plimbarea prin natură.

Limba română am descoperit-o în momentul când am început să scriu pentru revistele românilor din diaspora, prima fiind “Iosif Vulcan”, a poetului Ioan Miclău din Cringila, New South Wells Australia.

În casă nu vorbesc româna pentru că sunt căsătorit cu o chinezoaică şi comunicăm în engleză. Deci locul unde mă legăn în braţele limbii materne e radioul şi televiziunea, unde lucrez din 1993.

Am pătruns în această cameră închisă, de zeci de ani, ca un Făt-Frumos dornic să-şi aleagă un cal şi m-am îndrăgostit de măreţia lui. Am realizat cu adevărat cine sunt şi mi-am găsit echilibrul. Limba mi-a dat acces la comoara culturii neamului meu, această armată invizibilă care ne păzeşte neamul de mii de ani.

Limba română e ca o graniţă, ca o sferă protectoare. Prin muzicalitatea ei blândă şi dulce îţi spune cine eşti. Este identitatea. Cu cât o cunoşti mai bine, cu atât eşti mai tare înfipt în pământ, simţi că rădăcinile-ţi sunt mai adânci, iar izvorul sevei cu care te hrăneşti nu seacă niciodată. Astfel, ai certitudinea cu nu vei pieri ca neam în ciuda tuturor vitregiilor vremurilor.

Am venit în această lume alunecând lin pe cuvintele ei. Viaţa ne-a fost dată ca s-o trăim frumos şi s-o explorăm. Am deschis ochii în cuvânt şi în cuvânt trebuie să ne bucurăm şi să ne smerim. Nu degeaba scrie în biblie că la început a fost cuvântul.

Eu caut în emisiunile mele să promovez noi scriitori şi poeţi. Şi am aici o poezie  scrisă de Liliana Zaharia, o poetă descoperită de mine recent pe care doresc să v-o citesc. Se intitulează:

De ce nu pot să plagiez

La început a fost Cuvântul

din care Dumnezeu a făcut sufletul

și intrigat de frumusetea lui

s-a hotărât să îi dea Lumina

pentru a-l despărți de întuneric

s-a uitat la creația sa şi uimit

de ce ieşise din mâinile sale s-a hotărât să

pună în el suflet pentru a-l îmbogăţi

cu toate sentimentele sale pe care abia acum

le conştientiza apoi s-a hotărât să îi dea cerul

şi marea pentru că nu avea cu ce să se joace

iar sufletul s-a risipit prin toate cotloanele

din azurul cerului şi al mării şi a început să

pulseze în nenumărate inimi

atunci Dumnezeu, ca să poată să le adune

a luat puţin pământ şi te-a făcut pe tine

bărbat, iar pe mine femeie izvorâtă din

coasta ta şi ne-a zidit sufletele în

curcubeul dragostei

la fel a făcut cu celelalte suflete şi inimi şi

coaste şi de aceea fiecare trebuie să caute

Cuvântul – unicul care să îi deschidă

calea spre fericirea nemărginirii

Fac film de la 12 ani. În ţară am luat mai multe premii şi medalii de la personalităţi ilustre ale cinematografiei româneşti, ca: Alecu Croitoru, Călin Căliman, Florian Potra, Alexandru Satmari, Ion Popescu Gopo etc. Am luat marele premiu pe ţară pentru Casa Pionerului din Oraviţa, cu un film de 4 minute intitulat PERSEVERENŢA. Sunt mândru că am reuşit să-l cunosc personal pe Sergiu Nicolaescu şi să realizez pe faleza de la Eforie Nord, în 1975 un film de un minut jumate cu el. Ajuns în Australia şi având deja câteva premii, am ales să mă manifest ca artist independent. Nu cred în festivaluri pentru că ele au agendă şi nu mă favorizează pe mine ca cineast liber. Am realizat programe de televiziune şi radio pentru comunitatea română timp de 21 de ani, rămânând astfel legat de neam şi identitate.

Şi aş vrea să închei această intervenţie a mea, tot cu o poezie.

 

Jocul cuvintelor

                    de Liliana Zaharia

Cuvântul e inima, cuvântul e joc,

E sabie, cuget şi tot la un loc.

E dragostea pură, pe câmp de smarald,

E liniştea nopţii cu sufletul cald.

E cântec şi dor, sau chin de ne-nvins,

Chemare şi dor spre cer necuprins.

E viaţă, putere, destin sau coşmar,

E focul din inimi sau plin de amar.

E viforul nopţii şi-al zilei descânt,

Sau cântul iubirii, aici, pe pământ.

La noi e luni, la dumneavoastră e încă Duminică. Mă rog ca mâine să aveţi o zi frumoasă, mângâiată de lumina şi căldura  limbii române.

Fie ca românii de pretutindeni să aibă asemenea zile până la sfârşitul veacurilor!

Vă mulţumesc pentru aceste clipe de adevărată sărbătoare petrecute alături de dumneavoastră. M-AM SIMŢIT MINUNAT!

Numai de bine!

 

 

Ben Todică, Australia