George Anca: Vasilca
APROAPE TRANSĂ, VASILCA
Traian Vasilcău, Sfeșnic în rugăciune, Notograf, Chișinău
(Vasilca).Textul are un caracter agrar sau narează povestea judecății lui „Siva” sau alte teme profane, încheindu-se cu urări tradiționale. Obiceiul este pe cale de dispariție. Melodiile pot fi grupate în două tipuri: a. asemănătoare cu colinda, din punct de vedere ritmic și melodic, b. melodii cu formă mai dezvoltată, în formă ternară* sau pătrată, ritm regulat, cu preferință pentru modul (I, 5) mixolidic și ionic (mai rar hexacordii lidice sau eolice).
Rupându-mi piciorul stâng, am intrat în două transe și ceva – o scenometrie a operei lui Puși Dinulescu, o versiune după The Rime of the Ancient Mariner de Samuel Taylor Coleridge și, ceva-ceva, cunoștința cu Vasilca, îm persoana lui Traian Vasilcău, pseudonimic, Traianus. Am mai și citit tragedii de Seneca, traduse de Traian Diaconescu, Viața lui Don Quijote și Sancho de Miguel de Unamuno, în românește de Ileana Bucurenciu și Grigore Dima, Filocalia – Maxim Mărturisitorul, Despre diferite locuri grele din sfânta Scriptură în traducerea lui Dumitru Stăniloae, Metafizica moravurilor de Imanuel Kant, traducere de Rodica Croitoru, Sfeșnic în rugăciune de Traian Vasilcău …
Trubaduresc, Traian Vasilcău arborează Sfeșnic în rugăciune, alternat cu fermecătoare (if) vers-versatilitate prin forme recurente nu doar cult-naiv-retorice: poem-cuvânt-psalm-închinare-simfopoem-cântec-elegie-clinchet-blestem-bocet. Unele dintre acestea sunt dedicate: Virgil Șerbu Cisteian, Nicolae Jelescu, Dorin Chirtoacă, Artur Silvestri, Ana Maria Tupan, Grigore Vieru.
Febril-felibru, doinind cu jele de pelerin, steag de-nsingurare – să-și uite schitul crinilor psaltirea -, arghezian: Tot crezând că am de toate / Am ajuns să n-am nici moarte; /Doamne, mult ce mi-i rușine / C-avui trai de mărăcine, / Iubind pe fieștecine / Ca să mă iubească nime. – bacovian: Ningea apocaliptic în cetate, / Nici pârtii nu erau, ningea mereu, / Când patru mierle-n dolii îmbrăcate / M-au dus în cuibul lor din Dumnezeu. – păunescist: Iubito, ce-amiroși a primăvară, / Noi suntem condamnați să fim o țară – vierian: Deschide geamul, a-nflorit Vieru. – mult folcloric, neoșezătoresc, retro-patriotic, vates metric anecdotic și totuși în transă-crochiu-cu-Picu-Pătruț, altfel ultramodern arhaic basarabean, vates madrigalist în psalmi.
Mor și-nviu ca o colindă (Vasilca?).
Rușinea de-a fi comunist nu-l prinde, / Râde prin somn, despot analfabet, / Și-ncrucișându-și mâinile pe piept / Mai are-un gând cum să ne poată vinde // Țarului prim, Rusiei răpitoare / Cu mare-alai, pe veci, fără recurs! / Să revenim în gheare noi de urs, / Profund surâzători, fără-ncetare…
Blestem actual: Foaie verde, noroc n-are / Soarta mea ce-n van o port / Țara noastră-i de vânzare, / Țara noastră-i de export. // S-ar da primului ce are / Bani în pungă, vajnic lord, / Ca o țară de vânzare, / Ca o țară de export. // Ce n-aș da să fiu cel care / Cumpra-o-aș de tot? // Să nu fie de vânzare, / Să nu fie de export! // Ca să spuneți fiecare // Fieărui lord netot: // N-avem țară de vânzare, // N-avem țară de export!
Manifest veșnic actual: Care popor? Nrgânditoare plebe, / Care-a iubit o clipă și-a uitat, / Un trib civilizat, modernizat, / În care dorul desfrânării fierbe. // Care popor? incultă iobăgime, / Râvnind prin contrabandă chilipir. / De mendrele-i nu se mai miră nime. / Care popor? Divinizat martir, // La care ne-nchinăm – c-așa se cere, / Pe care-l venerăm, dar fără dor. / Popor ce-a fost în ireale ere / Și nu mai e deloc. Care popor?
George ANCA
