Radu Gyr: Întrebare
Întrebare
Adanca-i noaptea, orele profunde…
Gemand, spre raftul cartilor ma-ndrum
si-ntreb in soapta fiece volum:
– Tu esti ? Si cartea fuge si se-ascunde.
Plangand, intreb portretul ei acum:
– Tu esti ? Si nici iubita nu-mi raspunde.
Imi umplu cupa-n vin sa ma scufunde,
Intreb: – Tu esti ? Si cupa piere-n fum.
Si-ntreb si spada mea: – Tu esti ? Si tace.
Si, cum ma prabusesc in jilt, infrant,
Din zid o umbra alba se desface…
Ma-ntorc spre ea cu sange in cuvant
Si-n ochii lui Iisus e numai pace.
Intreb: – Tu esti ? Si umbra spune: – Sunt !
Radu Gyr