Cuvânt și iubire

„De câte ori ruşii se vor pune în atingere cu noi, vor trebui să simtă superioritatea individualităţii noastre, să fie supăraţi de acest simţământ şi să ne urască mai mult şi tot mai mult”

(M. Eminescu. Timpul, 28 ianuarie 1978)

„Trădată, prădată mereu”, scria maestrul Matcovschi despre Basarabia. Numai din partea Rusiei pe parcursul a peste 200 de ani am avut parte tocmai  de 12 „eliberări”.Cineva şi-a pus întrebarea despre originea rusofobiei la români. Cumpăraţi la începuturi de misiunea declarată de eliberatori şi apărători ai creştinilor ortodocşi românii foarte rapid şi-au înţeles greşeala. „Au avut loc excese groaznice. Contribuţii de tot felul în produse, furaje, vite, corvezi, hoţii, omoruri etc. Bărbaţi si femei au fost înhămaţi la care cu vizitii cazaci care nu-şi cruţau nici bâta, nici vârful lăncii lor. Peste 30.000 de romani fură smulşi de la munca câmpului pentru a servi ca animale de munca”, scria K. Marx, idolul ideologic al lui Voronin, Dodon şi Tkaciuk. „…ruşii s-au arătat aşa cum sunt: jaful şi ocuparea Basarabiei au spulberat toate iluziile şi ţăranul care suferise cel mai mult de pe urma ocupaţiei n-avea pentru muscal (moscovit) decât cuvinte de ura”, continua K. Marx după victoria asupra lui Napoleon a lui Alexandru I, care avea cuvântul hotărâtor în Congresul de la Viena, când a fost trădată de europeni pentru prima oară de europeni. Trădată a fost Basarabia atunci când a fost cedată fără nicio împuşcătură întocmai cu 74 de ani în urmă (pe data de 26-28 iunie 1940).

Speranţa este că de această dată bunii noştri parteneri europeni nu ne vor lăsa pradă ruşilor. Însă proaspătul exemplu al Crimeei (nu doar exemplul Poloniei călcată în picioare de Rusia Sovietică în a. 1939) demonstrează cât de compromis poate fi viitorul nostru în faţa ruşilor îndoctrinaţi şi îndobitociţi de propaganda putinistă. „Propaganda oficială trâmbiţează despre recrearea frăţiei slave şi a lumii ruseşti. Atunci cum se explică faptul că în ultimii ani Rusia luptă în exclusivitate  cu Gruzia şi Ucraina ortodoxe, iar între ţările slave practic nu au rămas aliaţi…”, scrie cunoscutul disident rus B. Nemţov. „Ar fi foarte greu să vorbeşti cu un om care se uită doar la posturile de televiziune ruseşti. Unui asemenea om trebuie să-i vorbeşti ca unui bolnav mintal, pentru că tot ce se întâmplă pe ecranele canelelor de stat ruseşti este o demenţă propagandistică. Din păcate, judecând după ratingurile lui Putin, această propagandă are efect… Nu vreau să fac parte dintr-o țară care agresează Ucraina (astăzi locuieşte la Kiev – n.n.). Îmi este ruşine să fiu cetăţean rus…”, a declarat cunoscutul jurnalist rus, fostul director general al NTV, Evgheni Kiseliov la Radio Svoboda. Mai sunt şi adevăraţi intelectuali ruşi, din păcate însă puţini. Suntem astăzi faţă în faţă cu rechinul rus.

Scriam undeva că acum în situaţia noastră cel mai bun lucru e să ne conducem de proverbul „Câinii latră, iar caravana îşi caută de drum”. Aşa este. Până la semnarea Acordului de Asociere au mai rămas ceva mai mult de două săptămâni. Trebuie însă să fim vigilenţi ca nu cumva vreo javră naţională hrănită de Moscova, de care s-au plodit în ultimul timp peste măsură, să nu ne muşte.

Se creează impresia că nimic nu ne mai poate abate Republica Moldova din cursul ei proeuropean, de la semnarea Acordului pe 27 iunie. Aflată în conflict cu Ucraina şi izolare tot mai pronunţată pe plan extern Rusia nu poate repeta scenariul ucrainean cu noi (să ne amintim că doar la o săptămână până la semnarea Acordului de Asociere Putin prin pârghiile pe care le deţinea a stopat semnarea Acordului). Nu se ştie cum se va termina pentru Rusia atacul asupra surorii sale Ucraina. După blietzkriegul reuşit în Crimeea se pare ca blietzkriegul în estul Ucrainei s-a împotmolit. „Republicuţele” plodite de Rusia în estul Ucrainei s-au transformat în instrumente docile ale Moscovei împotriva integrităţii teritoriale a Ucrainei. Creând bande separatiste înarmate până în dinţi Rusia împinge Ucraina pe muchia războiului civil. Deja sute de victime, în special, din rândul populaţiei civile, sunt rezultatul politicii imperialiste a lui Putin în Ucraina. Atât de cinic se comportă regimul Putin cu sora sa slavă. De fapt unde să căutăm la ruşi acest bun-simţ, pe care l-au pierdut fără întoarcere de secole.

Să revenim la situaţia noastră actuală. Să fim vigilenţi! Inactivitatea Rusiei acum în preajma semnării Acordului de Asociere, necaracteristică pentru ea în astfel de cazuri când „interesele ei geopolitice sunt puse în pericol”, nu ar trebui să ne liniştească. Moscova la sigur are un plan de rezervă. Să încercăm să calculăm ce plan secret a pus în aplicare Putin pentru a ţine în sfera lui de influenţă acest colţ de ţară „aflat în calea tuturor relelor” – vorba poetului? Se pare că miza Moscovei sunt alegerile parlamentare din toamnă. Până atunci poate şi problemele sale cu Ucraina vor fi rezolvate într-un fel favorabil Rusiei. S-a observat deja că în preajma alegerilor numărul salvatorilor naţiunii creşte exponenţial ca după alegeri, în special, dacă nu au trecut concursul să dispară până la următoarele alegeri. Să încercăm să analizăm evenimentele din ultima perioadă, care ar putea avea tangenţă la problema examinată.

Se observă cu ochiul liber că Moscova încearcă să schimbe mârţoaga comunistă cu armăsari de soi. Ceva mai înainte din mastodontul comunist s-a desprins o aşchie, care s-a altoit pe trupul Partidului Socialiştilor al dnei Veronica Abramciuc, pe care până la urmă, în stilul unui parazit, i l-a confiscat, dând-o afara din partid. Nu-l vedeţi cu cât zel acest Dodon apără interesele Moscovei. Se dă mare moldovenist, moldovean sadea îmbrăcat într-o „rubaşcă rusească” (v. blogul lui), adept al federalizării Republicii care, de fapt, înseamnă lichidarea statului Republica Moldova şi transformarea ei într-o anexă a în geopolitica Kremlinului, cum a mai fost odată. Cunosc o personalitate cunoscută, fost rector al Universităţii Transilvania din Braşov, fost ambasador al României în Germania prof. Florea Dudiţă care, fiind de formaţie inginerească, a scris vreo 10 cărţi cu aforisme caracteristice pentru clasa politică românească („Machiavelisme”, „Miticisme”, „Cotrocisme” ş.a.). Poate îl rugăm să scrie o carte pentru noi, basarabenii, dedicată dodonismelor. Dodon nu e un nume, e un diagnostic – diagnosticul unui socialist altoit pe portaltoiul comunist. Este chiar mai periculos decât comuniştii fiindcă comuniştii acţionează direct, iar Dodon şi căţeii săi se acoperă cu diverse lozinci şi dodonisme.
Un alt proiect al Moscovei este şi acest R. Usatâi, un nou „salvator al naţiunii”,  apărut nu se ştie de unde (se vehiculează legăturile sale cu gruparea criminală moscovită Solnţevo, de asemenea, numele lui răsare şi în cazul bancherului rus Gherman Gorbunțov, care se face vinovat de mai multe escrocherii în Rusia şi Republica Moldova. Poate cu astfel de arcane a fost prins şi pus să-şi spele vina faţă de stăpâni, îndeplinind misiunea specială de a contribui la venirea stângii la guvernare) cu sacul cu bani. A cumpărat partidul Popular Republican al lui N. Andronic (a se vedea ştampila. Este prea grăbit ca să treacă toate treptele de formare şi înregistrare a unui partid!), pe care-l rebotează în „Partidul Nostru – Naşa Partiia (adică al lui: natural, cine plăteşte acela comandă muzica)”. „M-am gândit mult cum să numim un partid, care va uni întreaga ţară (belicoasă dorinţă – n.n.), îi va uni pe acei de la care a fost furată patria, viitorul şi libertatea (scriam mai sus că vine ca un profet, ca un mesia aducător de libertate – n.n.). Şi iată care este denumirea cu care vom întoarce tot ce ne-a fost furat – “Наша Партия” sau “Partidul Nostru”. Suntem o ţară întreagă şi Partidul Nostru va învinge, pentru că puterea este în adevăr. Duşmanii noştri vor acumula la alegeri cât vor putea, iar noi – cât vom dori!” declară pompos nou plămăditul cu ajutorul serviciilor secrete ruseşti salvator al naţiunii R. Usatâi. Aruncă „dezinteresat” milioane de lei (de unde îi are la această vârstă!) în diverse acte de caritate. Se pregăteşte omul pentru alegeri. Cu sacoşe cu câteva kilograme de făină, împărţite „dezinteresat drept ajutoare”, îşi va cumpăra voturile pentru a accede în parlament aşa cum şi-a cumpărat partiduţul. Şmecher băiat. Îşi slujeşte credincios stăpânii.
De asemenea, plină de mister este excluderea din conducerea pcrm a grupului Tkaciuk-Muntean-Petrenco, grupul cel mai revoluţionar, talibanii pcrm. Tcaciuk (dar şi Moscova) îşi dau foarte bine seama că dacă pcrm nu revine la putere în viitoarele alegeri, atunci până în 2018 va dispărea complet de pe arena politică.

Îi mai avem pe alde Garbuz, Şelin, Stepaniuc cu Formuzal, care deunăzi a avut o întâlnire secretă cu Garbuz şi episcopul Marchel la Bălţi (ce pun la cale aceşti indivizi?). Prea mulţi „salvatori ai naţiunii” pentru o frântură de naţiune atât de mică. Toată această scursură va încerca să formeze o majoritate de stânga în viitorul parlament împreună cu pcrm. Iar noi, cei pentru alianţa democratică, ce facem Domnilor? Desigur foarte mult va depinde şi de conjunctură. Cine se mai gândea acum 1-2 ani că Republica Moldova va avansa atât de rapid în procesul de apropiere de UE.

Ceea ce ar trebui să ne pună pe gânduri este faptul că de la 90’ încoace nicio guvernare democrată nu s-a menţinut la putere două mandate consecutiv. Acest lucru ar trebui să ne mobilizeze ca să rupem această practică vicioasă. Este nevoie ca de aer aflarea la guvernare a coaliţiei democrate (aşa imperfectă cum este astăzi) încă cel puţin un mandat, timp în care ar putea continua procesul de integrare europeană până, poate, la aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Dar pentru aceasta trebuie de lucrat, de informat masele. Presa are o funcţie responsabilă în acest sens pentru informarea corectă a maselor. În loc de „chemarea seară de seară” a lui Dodon la referendum în problema identificării opţiunii proEruropa sau proRusia mai bine ar pune pe post mai multe emisiuni despre avantajele integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

Valeriu Dulgheru