Boris David: La 15 mai, Mihai Rădulescu ar fi implinit șaptezeci și opt ani
La 15 mai, Mihai Rădulescu ar fi implinit șaptezeci și opt ani. A plecat dintre noi acum cinci ani, marginalizat de cei care ar fi trebuit să-l respecte ca scriitor, luptător anticomunist, deținut politic, eminent professor de limbă și literatură engleză, autorul ”Literaturii din Detenție” și al Figurii Stilistice ”Dihotomia antonimică”. M-am bucurat de prietenia lui, iar în prezent mă bucur de prietenia prietenilor lui: Puiu Dumitru Popescu, Dimitrie Grama, Monica Levinger, Mariana Gurza, Lucian Hetco. Alătur căteva gânduri închinate memoriei sale…
Ai fost…
Ai fost, sau n-ai fost, ce ai fost?
Mă bântuie-ntrebarea…
Un erudit, cum greu găseşti,
Un generos, peste măsură,
Un literat de anvergură,
Un mentor – sigur adăpost.
Un chip blajin, dar sculptural,
Cu-n grai molcom, dar plin de sfadă,
Fără cuvinte de paradă,
Fără de sfaturi fără rost.
Cu cât mai mult ai suferit,
Cu-atât mai mult ai sfidat moartea;
Să fii ce-ai fost, ai servit cartea,
Iar ce-ai lăsat, e-al vieţi-ţi cost…
Apropo de ”dihotomia antonimică”, sau ”dubla personalitate”, după Mihai Rădulescu.
Te-am cunoscut…
Te-am cunoscut întâmplător,
Pe la TV, la ”AS”, se pare;
Cu Todea drept mediator,
Vorbeai de Shakespeare – cercetare.
Erai acasă, cum să spun?!
Pluteai prin secolul în care,
Shakespeare putea părea nebun,
Iar tu-l vedeai modern, îmi pare.
Şi-l prezentai drept psiholog,
Şi nu ca pe-unul orişicare –
Era, aş spune, un prolog,
La ce urma în prezentare.
Renaşterea ţi-a fost tărâm
Unde-ai ţintit dihotomia –
Un Jago ţi-a deschis un drum,
Spre ce-ai numit antonimia.
Şi-aşa ’ntr-o oră, mai puţin,
Inventica şi-a spus cuvântul –
Stilistica a câştigat,
Iar tu-ai rămas plecat, cu gândul…
Lui Mihai Rădulescu, cu lacrimi…
Au trecut…
Au trecut zile destule
De când soarta te-a luat –
Râsfoind prin amintire
Pe-al meu site de tine-am dat.
La ecourile aprinse
De-al meu ”Povod” blestemat,
În cuvinte aurite
De blestem m-ai dezlegat.
Am simţit c-am făcut bine
Şi am şi perseverat,
Şi ochind în vers durerea,
De trecut m-am scuturat.
Când mi-ai scris că am „condeiul
Uns cu miere” am aflat,
Ce înseamnă să fii mare,
Să fii om adevărat…
Mi-ai fost mentor şi prieten,
De la tine-am învăţat –
Ce înseamnă suferinţa
Şi credinţa-n Înviat!
Boris David
