Valeriu Dulgheru: Începând de ieri, am devenit mai europeni!
In sfărsit nouă, basarabenilor, care ne aflăm chiar în centrul geografic al Europei, am fost chiar în centrul ariei de răspândire a marii culture cucuteniene, care s-a întins de la Carpati până la Kiev (Tripolie), ni s-a permis să ieşim din ţarcul încă rămas sovietic şi să intrăm acasă, în Europa, fără vize.
Este primul mare succes care il face pe fiecare cetăţean al Republicii Moldova mai liber, mai european. Sperăm din tot sufletul (dar aici pentru ca aceste speranţe să se realizeze trebuie să ne coalizăm într-un singur gând, întru atingerea unui singur scop – semnarea Acordului de Asociere la UE, întreprinderea unor paşi cât mai rapizi şi concreţi pentru a deveni stat candidat la adelarea la Uniunea Europeană) că este doar un prim succes în spinoasa cale a aşchiei de popor român la est de Prut spre marea familie europeană. Este un vis frumos dar realizabil. Depinde în mare măsură de noi, dar şi de ajutorul fraţilor şi prietenilor, ca să nu renunţăm la acest vis frumos, să nu ne oprim la jumătate de cale, să nu renunţăm la acest vis frumos, să nu ratăm această poate unică şansă în istorie de a ne rupe, în sfârşit, din îmbrăţişarea « frăţească » a ursului. „Înfrânt nu eşti atunci când sângeri/.Şi nici când ochii-n lacrimi ţi-s /Cele mai crâncene înfrângeri./ Sunt renunţările la vis” (Radu Gyr).
Am plătit cu râuri de sânge, am vărsat lacuri de lacrimi, dar la vis nu am renunţat. Puţinii din păcate care s-au ridicat la rezistenţă împotriva regimului comunist sovietic rus în anii 1945-1946 aşteptau să vină americanii. Visau, dar americanii nu au mai venit, lăsându-ne să ne zbatem în ghearele satanei o jumătate de secol. Bunii ,blaginii noştri părinţi şi bunici visau la acest lucru atunci când erau exterminaţi prin foame, atunci când li se lua credinţa, atunci când serau împrăştiaţi pe întinsurile Siberiei până la Cercul Polar.
În această trecere grăbită prin lume către veci să ne facem timp pentru adâncimi de vis, pentru memoria sutelor de mii de victime ale regimului comunist rus, pentru viitorul generaţiilor următoare.
Poate unii vor privi cu scepticism şi un pic de ironie această sinceră bucurie, această tângă, argumentând că nici în Europa nu curg râuri de lapte şi nu totul e bine, însă pe fundalul crizei actuale generate de către acest criminal al secolului XXI Putin, pentru Basarabia aflarea în marea familie europeană (mă face să cred tot mai mult în viitorul european al Basarabiei alături, în primul rând, de ţara mamă – România) este unica şansă de supravieţuire.
Mai este un moment important de strategie. Cu toate problemele, pe care ni le-a creat Ucraina (ne-au luat sudul Basarabiei şi Bucovina, au sustinut sub diferite forme regimul de la Tiraspol, care acum se întoarce împotriva lor) nu avem altă cale decât să fim împreună acum în acest moment crucial nu numai pentru Ucraina, dar şi pentru Basarabia, împotriva ursului din est. Daca Ucraina cade sau pierde raioanele de sud-est, numite recent de Putin Novorosia, Rusia nu va înghiţi doar Transnistria ci şi Basarabia de sud, iar cu ea şi raioanele populate preponderent de găgăuzi şi bulgari, ca mai apoi să creeze după modelul ucrainean republicuţe la Cahul, Bălţi, Soroca etc.
La mai mult şi la mai mare.
Cu deosebit respect şi bucurie în această memorabilă zi,
Valeriu Dulgheru
