Cuvânt și iubire

George Anca

TRĂDAREA BASARABILOR

41 apud Gabriela N

Altă conştiinţă

În spatele crimelor

România e închisoare

Reuniune

Claudius

Scopul vieţii

 

 

41 apud Gabriela N

             Prima ediţie a celebrului Dicţionar Larousse prezintă în anul 1866 familia domnitoare în Ţara Românească/Romanian Country. Din nou roade, incipit, subcarpatic (turn), pe stins original în anecdotă resuscita(n)tă. Ne vom sări genealogia prin grădina muzeografică  la talie cu mamă cumană. Din 41 de voievozi, 33 ai lui Hristos. Cum c-au fost binder copii legitimi, naturali sau legaţi de Basarabi prin femei.

            Cine e ăsta, că faţă de prozator, de analist nu are (Mazilu lui Puşi). Asta nu e piesă, scrie tu una până mâine, să mi-o citeşti, da: addidaşii ăştia buni şi pentru proteză. Sau aici, autoproiecţia paranoicilor, bengalez la Chiuruş, pe ungureşte. Neam de băutor domnesc. The biggest fight of your life, education. Teatrul de atacuri de pe Jermyn Street. Prietena Mihaelei Djuvara îndrăgostită de un turc de la ambasadă, zdup amândouă, pentru spionaj (dar bengalezul?).Inner revolutions. My patriotism would be dead if I wouldn’t say, you are a spy, sahib, si(r)culo. Frăţiorii între două pahare Daniels fără gheaţă. Cenuşă pe sub zări, câţi, câte morminte (replică şi gropii-rinocer avangardiste ruseşti, de aseară, sub snobism tocit post-44). Aşa Rolland, ca-n Durban. Jean şi-a citit chinezul, Toma, mânzul, Doina, iepe buestrite. Nestor edictează ca-n stalinism rollerist, apoi şi celălalt. Apă, te-am făcut să suferi. Popor-ins, în distrugere reciprocă. Nu era el al Ohranei, urau Rusia, ţineau cu Germania, America le-a luat partea şi astfel i-au futut pe nemţi. A fugit kaiserul în Olanda. Troc, traducerea Basarabilor pe o carte de-a ta.

            „Io Basarab voevod”.Trecutul ne obligă la prezent, iar viitorul stă în mâinile noastre. Abbasizii, Rubenizii, Bahmanizii, Buizii, Chota,  Fatmizii,  Anjou, Aragon, Saxonia, Luxemburg,  Heraclizii, Comnen, Paleolog, Hohenzollern, Capet, Valois, Carol cel Mare, Visconti, Sforza, d’Este, Habsburg-Lorena,  Capet, Aragon, Bourbon, Valois, Navarra. Dintre dinastiile europene, doar Casa de Grimaldi îşi poate concura existenţa cu aceea a Basarabilor, dat fiind că principii de Monaco au condus ţara, încontinuu, din 1297 şi până astăzi – aşa cum au făcut-o şi românii, din 1241 încoace.

            Fotografii jaine.Comunitate de gimnosofişti.  “Namastu, swami, namastu” (Salut, sfinte, salut). Călugării se hrănesc nemişcaţi şi fără emoţii. Discuţii cu puţinii ştitutori de engleză. Statuia lui Bahubali. Ce cale vor apuca sufletele după moarte? “Jali”, ecran de granit. Episod din viaţa împăratului Chandragupta. Alfabet Indus. Semne jaine. Altare şi lăcaşuri pe stânci. Statui de călugări. Bahubali cu alţi 99 fraţi. Credincioasă şezând. Elefant. Templu. Podoabe pentru icoane. Imagini de plastic. Obiecte din cupru. Credincioasă. Elefanţi pictaţi pe zidurile templului de la Vindhyagiri. “Chaturdiki”, statuie de jain. Plante cioplite. Chandragupta şi şarpele cu şapte capete. Jina din Paithan. Călugăr.Ornamentaţii şi reprezentări celeste.

            Regi care, precum alţi vecini puternici ai noştri, nu au ezitat să dorească supunerea valahilor sau – mai târziu – anexarea lor la puternicele imperii multinaţionale. Osman Romanov Nebundar. Iată cum, privind istoria noastră şi a statelor europene, ne dăm seama de adevăratele ei dimensiuni şi de extraordinara importanţă a dinastiei Basarabilor, în plan intern şi extern. Şi-au continuat existenţa istorică prin urmaşii lor – mesageri ai istoriei care au avut activitate politică, culturală şi sportivă excepţională. Domnii de aici au primit moştenirea imperială bizantină, după căderea Constantinopolului sub stăpânirea otomană (1453) ei fiind consideraţi conducători ai lumii creştine din Imperiul Otoman, substituindu-se în mare măsură rolului jucat de împăraţii bizantini ca protectori ai ortodoxismului, singurii de fapt. Sigiliul de stat având – pe lângă acvila ţării – şi acvila bicefală bizantină.  Stema Doamnei Elina Matei Basarab, aflată pe Penticostar slavonesc tipărit în 1649 la Târgovişte. Neagoe Basarab poartă la Argeş mantia de cezar bizantin, acel cavadion (caftan bizantin de ceremonie) şi coroana imperială, enormă, iar Radu Mihnea Mihail al III-lea se încoronează la Târgovişte „ca împăraţii bizantini”. La Mănăstirea Hurez, „Legenda Sf. Constantin” îl arată pe Constantin Brâncoveanu într-o comunitate artistică şi ideologică de excepţie cu împăratul Constantin cel Mare, Neagoe Basarab este reprezentat la Argeş ca „vicarul lui Christos”, iar Matei Basarab este trecut printre cei mai de seamă principi răsăriteni în pomelnicul bisericii San Georgio dei Greci, din Veneţia, lăcaş unde domnul trimite lista strămoşilor săi scrisă în slavonă.

            Aceleaşi fotografii jaine. Guru Śri Vidyāsāgar Ji Mahārāj şi discipolii săi. Un ascet merge să-şi ia hrana. Nemişcat ca o statuie, călugărul îşi primeşte hrana. Călugări studiind cu autorul. Bāhubali pe Vindhyagiri la Śravana Belagola, granit, secolul 10. Călugări jaini sunt striviţi de hinduşi; templu Kailas, Ellora. Śvastika: Simbol al celor patru condiţii în care sufletul poate exista. Vindhyagiri. Stone screen depicting the life of Emperor Chandragupta Maurya, 350-300 BC .Amvon de piatră descriind viaţa Împăratului Chandragupta Maurya, 350-300 BC. Stânca Indus principală din Karnataka; Vindhyagiri, Śravana Belagola.  Alfabetul Indus pe Stânca Indus principală din Karnataka; Vindhyagiri. Cioplituri în stâncă îndreptând către Manastambha and temple on Vindhyagiri. Pictură antică pe zid: Vindhyagiri. Cioplituri în stâncă îndreptând către Manastambha and temple on Vindhyagiri. Persoană spirituală feminină; faza a 2-a a artei; Vindhyagiri. Elephant; faza a 3-a timpurie a artei; Vindhyagiri. Icoana lui Chandra Prabhu; Vindhyagiri. Rishabha, 47 metri înălţime, lângă sigiliul de 5cm. Descrierea celor 12 cărţi sfinte (angas) într-un templu din sudul Indiei. Śāntināth şezând, cel de-al 16-lea Tīrthamkara, 2500-3000 vechime; a 5-a fază. Jina în picioare din piatră kasauti, a 5-a fază. Parśvanātha în templul Chandragupta pe Chandragiri; approx: 350 ÎC. Această sculptură într-o tehnică ar putea fi cu mii de ani mai veche, Paithan. Imagini ale pietrei preţioase din „templul comorii”. Interior dintr-un templu Svetambara modern; Malviya Nagar, Jaipur. Interior dintr-un templu Svetambara modern; Malviya Nagar, Jaipur.

            Acţiunile culturale ale domnilor târgovişteni (ctitoriile şi daniile de la Muntele Athos sau alte aşezăminte, cărţile trimise, ajutoarele acordate) reprezintă unica formă de acţiune politică din cuprinsul Imperiului otoman.  Paul de Alep spune că „numai curtea domnului are dreptul să întrebuinţeze culoarea roşie” (purpura imperială). Românii,  şi ei trădători şi ucigaşi de principi, dar nu la nivel de politică internă.

            N-avem decât dezimperiu creştin, când ne picarăm naltă sectă din aşezare mandakranta compunătoare de românească şi ce s-o mai gândi ziua abia văzându-ne solomonia, reclame de rechini din urât în ură ne ascundem neieşiţi din ortodoxie spre a intra în mormânt. Mandakranta a învăţat româneşte, bucurii descoronate ochilor usturaţi, urticaria regelui Arthur. Furate aluaturi în etichetat frământ cât să ne însănătoşim exactitatea munţilor  cum şi Dunărea recunoasucse Olt barat, unde vor să ajungă ardelenii. Rapsodic historism, anecdote pe impresii textuale, zoile unei limbi, iertăciune spre mortăciune.

            Vlaicu I  „voievod şi domn”, Mircea cel Bătrân în 1424 „ … marele şi singur stăpânitorul domn, Ioan Mircea voievod”, „Io” (din „Ιώάννής” ), dominium eminens. 1660: la cererea Porţii, domnul Gheorghe Ghica dărâmă Curtea domnească, pentru a sili domnia să stea definitiv la Bucureşti (mai aproape de graniţa turcă). 1688-1714  neoficial, sub pretextul folosirii ca loc unde să se retragă în timpul verii, Constantin Brâncoveanu readuce reşedinţa la Târgovişte.  Odată cu arestarea domnului, reşedinţa este părăsită definitiv.  Din cei 41 de domni care au rezidat la Târgovişte, patru nu emit aici documente: Mircea cel Bătrân, Mihnea cel Rău, Mihnea Mihail al III-lea şi Ştefan Cantacuzino. pe marginea unei etichete care arăta pe „Sfântul Gheorghe omorând balaurul de la Biserica Mănăstirii Viforâta”, s-a creat un fel de curiozitate ciudată şi s-au pus multe întrebări despre cum şi când s-a întâmplat acest lucru, fără ca mass-media să nu facă un caz şi să nu arate realitatea. De fapt, respectiva etichetă trebuia să informeze cititorul că icoana respectivă, cu această temă, era cea donată de domnul Leon Tomşa şi soţia sa Mănăstirii Viforâta, la 1 octombrie 1631, rostul ei fiind – evident – acela de a informa cititorul că icoana se află în patrimoniul mănăstirii.  Voievozii de Târgovişte au aparţinut mental şi comportamental aceleiaşi familii româneşti, au gândit şi au acţionat spre slava reşedinţei domneşti şi nemurirea ei. O nemurire certificată prin cei 41 de domni rezidenţi aici (şi nu 33, cum se susţine fără o bază ştiinţifică serioasă), a căror recunoaştere oficială a venit deja din partea Arhiepiscopiei Târgovişte şi a istoricilor din ţară.  Se poate da aici reacţia mai mult decât neştiinţifică şi neelegantă a unui istoric local, pentru care Mircea Ciobanul „n-a făcut, bă, nimic, pentru oraşul ăsta!”, respectivul omiţând din perfectă neştiinţă şederea târgovişteană a acestui domn, tratatele încheiate de el, ca şi prezenţa acelui arhitect trimis de principele transilvănean să întărească fortificaţiile oraşului, arhitect mort şi îngropat în oraş.

            A stat intins pe o targa pe intreaga durata a procesului. Imagine there’s no countries. Participant to battles from  Oituz and Mărășești. Calitatea civilă a victimelor e dincolo de dubiu, din moment ce în groapă au fost descoperite diferite obiecte precum nasturi de la haine, un ceas, o cataramă de curea şi chiar o talpă de pantof mărimea 35. Mă gândesc… să revin în politică… pentru a determina poporul român să părăsească UE. Empatia – nu simpatia, nu antipatia. Conceptul UE este unul franco-german,o organizaţie germano-catolică în timp ce România este o ţară latino-ortodoxă. Dacă vă trebuie Basarabia, s-o apăraţi. Gheorghe era secui. Nici in tara noastra nu avem voie sa vorbim despre istoria neamului si s-o judecam in functie de ce mai stim si noi si nu ce ati vrea voi sa acceptam ? Cine stie tabla inmultirii ?Corpurile celor uciși fiind arse la crematoriu pentru a li se pierde urma. Falsa revolutie din 89 a fost organizata de Moscova si alte servicii straine printre care si Mossadul. Eu din cate stiu popoarele cele mai culte si puternice sunt nationaliste ( in limita legii bineinteles). Adica de ce numai un popor are dreptul sa acuze iar altele nu pot deschide gura nici la ele in tara ? Vad ca va certati si pe frazele lui Cioran. Daca imi permiteti v-as da un sfat pe care nu mi l-ati cerut si probabil ca nici nu aveti nevoie de el, insa cred ca este nimerit sa stiti ca nu are rost sa va irositi timpul, gandurile si mai ales bunele intentii incarcate de vorbe frumoase, pe unul ca etienne! Iti spun Georges, te-am frantzuzit, draga Gheorghitza, ca sa fie in trend si nu in ultimul rând ca sa rimeze cumva cu Etiennitza! adica Stefan (Etienne, care rimeaza si cu “hyène”), Stefanitza !  Regret ca n-am ramas cioban in satul meu la Rasinari. Un nesimtit caruia nu-i pasa nici daca il scuipa careva! Macar in post nu mai manca hoituri.  Emil Cioran, philosophe du désespoir, aurait eu cent ans ce vendredi.

            Mă refer aici, cu tristeţe, la portretele celor 33 de voievozi târgovişteni puse pe cărţi de joc destinate copiilor, şi mai ales la reprezentarea lui Vlad Ţepeş pe post de jolly-joker. Numărul voievozilor, de 33, a fost stabilit în anii 1967-1968 prin câteva cercetări documentare de nivel mediu, grăbite în acel moment de presiunea inaugurării imediate a curţii domneşti şi de vizita preşedintelui francez De Gaulle. Aici au domnit 41 de voievozi, şi nu 33. Realitatea ştiinţifică a fost corelată şi cu cea de interes public, hotărârea autorităţilor locale de a realiza monumente ale domnilor târgovişteni oprindu-se tot la cei 33 de voievozi, pentru că aşa au decis unii „politruci culturali” al căror argument nu are nici măcar valoarea sincerităţii: „e mai bine să ne oprim la cifra de 33, că seamănă cu anii lui Iisus Hristos!”. Păguboasă mentalitate, ucigătoare atitudine şi demnă de dispreţ poziţie a celor care consideră că este mai bine să triumfe, temporar, spiritul lor subcultural, decât să aducă Târgoviştei o nouă dimensiune istorică şi culturală pe care, din nefericire, alte reşedinţe nu o au, şi pentru care multe oraşe ar da orice să o pună în circuit, la dimensiunile contemporaneităţii şi ale unui amplu proces de reevaluare şi redimensionare a trecutului nostru istoric!  Din fericire pentru istoria Târgoviştei şi pentru respectul pe care ea îl merită, aceste idei şi atitudini n-au avut în realitate decât un ecou minim, realitatea ştiinţifică a celor 41 de domni rezidenţi aici fiind certificată, deja, printr-un impresionant album scos de Arhiepiscopia Târgoviştei, prin aderarea la opinie a unor istorici de prestigiu, prin folosirea informaţiilor noi şi inedite pe care le-am publicat încă din anul 2005, în lucrări recent apărute la nivel local (în care chiar unii din susţinătorii teoriei „33” nu ezită să folosească aceste informaţii, titlul lucrării menţionând 33 de domni, dar cuprinsul incluzând mai mulţi).

            Her Italian mother loved opera, dance and theater. Her Lebanese father loved stock car racing, flea markets, and dirty jokes. Traci combined these. EMF/C, întotdeauna prea târziu. Partea vieţii nu numai moartea, amoruri îngropate în paralizie, pace-bariş, frig fript eucalipt, şi-a spânzurat fetiţa în vârstă de doi ani, iar apoi şi-a pus şi el ştreangul de gât. Neam în geam de bairam, rar că ţarcă mânătarcă, caloiene ariene pe sprâncene, spoi piroi în păpuşoi, scan stacan verde castan, Eva pe Adam, în geamuri feţe de răpire, sălcet-ulmet, fragment în sânge, n-ai cu cine Dumnezeu vorbi, om secret, modificată paradigmă, stilul devine scriitura, malheur d’etre compris, evoluţie de 180 grade, nu s-a incinerat ca alţii, ningea ca-n Cioran, de ziua mea în academie mi-eşti cu patru zile şi 33 de ani mai doct în ucidere, pe scris ce vi se întâmplase, ziua după zile lunatic cu Vasile, iubind-o cu ură grea, crepuscul pe crepuscul, nemaitraducând pe Mallarme, blasfemie-refuz-rugă-chemare mai pe calea necredinţei, frumuseţea limbajului ascunde enormităţi, melodia ritmului celui exclus, apăr limba, eşti înrăită de problemele tale nu sunt am o viaţă foarte frumoasă da pui pisoii nou-născuţi în veceu şi tragi apa, găseşti de lucru de rerum, cocoaşă ouată domn demon morţii-n gură, pleci de la unul să găseşti un altul, în apa de piatră viaţa pământului arat Sita-Ram-Eva-Adam, trei magnolii blifate soulagiana stellata obovata, Bhairava, nu F7 FZ între Pintilei şi Arvunescu, mi se pare că e cineva în coşul de rufe, Cioran în stradă la zid via Perjovschi. Lol tipa asta joaca numai in filme cu scrisori? Scripted by Jose Rivera, this is based on the novel written by Lise and Ceil Friedman.

             Aceiaşi care favorizaseră habitatul permanent şi timpuriu la jumătatea distanţei dintre vârfurile Carpaţilor şi Câmpia Română, defrişări, iezături,  Voineşti, Cetăţeni, Slon,  centură de habitat rural. În 1438 are loc în oraş un proces al negustorilor din Ragusa cu cei din Târgovişte. Spre Târgovişte „sunt patru drumuri principale de pătrundeere, două prin care se pot aduce bombarde şi două pentru pedeştri şi călări”( Filippo Pigafetta). Săpăturile de la curtea domnească au scos la iveală vestigii ale unei comunităţi eneolitice târzii, probabil purtători ai culturii Gumelniţa, iar aşezări gumelniţene în formă de „tell” s-au descoperit în imediata vecinătate a oraşului, la Dragomireşti şi Dobra (în luncile Dâmboviţei şi Ialomiţei). Interfluviul Ialomiţa-Dâmboviţa era populat de triburile purtătoare de cultură Coţofeni. Puternicul centru tribal de la Pierşinari este ilustrat prin recuperarea celebrului tezaur de arme de ceremonie din aur şi argint, folosit probabil ca echivalent general în stadiul premonetar al schimbului de mărfuri. Faptul că domnul Vladislav I nu menţionează Târgoviştea la 1368 (ca oraş şi punct de vamă), când acordă primul privilegiu pentru negustorii braşoveni, nu certifică inexistenţa Târgoviştei, ci doar realitatea că se afla în stadiul preurban şi, deocamdată, are un rol puţin important pentru domnie.  Mutarea reşedinţei domneşti, în 1396.  Informaţiile transmise din Târgovişte de negustorii ragusani şi veneţieni sunt preluate şi integrate unor lucrări istorice şi cartografice tipărite în Europa. Aşezarea înfiripată la Târgovişte ocupa în secolul XV o fâşie relativ îngustă de-a lungul Drumului Brăilei – din sus de biserica „Sf.Gheorghe” (la nord-vest) şi puţin mai departe de Biserica Albă (la sud-est); precum şi o alta, de-a lungul Drumului Câmpulungului, cu un punct mai aglomerat în zona pieţii centrale (unde cele două drumuri se întâlneau).

            Vrei să-ţi traduc 41 de basarabi contra tipăririi unei cărţi de mine cât să nu mă plâng de cocoaşă, addidaşi după nevastă. Literatură comparată la Cernica, de-mi luasem adio, Veto, nu ţări-oraşe-facultăţi, prilejuri de predare. Ne vom trimite aceleaşi mesaje până la depresie şi mă întorc cât să şi mor scriind. Cenuşă de India, ghandiană. Puţină lume a fost la Târgovişte. Ţinem ritul în beverlitură. 99 infinit. Mi-a mai trecut spionajul indienilor pentru unguri, că nu fuseseră în imperiu cu ei. Nu mă înţelese Tagore. Secte pe ruinele comunismului, etnii pe deducţii de imperii. Ne întremăm basm. Podidisem clasici. O fi continuând îngropăciunea, poziţia 40. Împăcarăm alamkara, Shiva-Hara. Mâncaşi, în fine, mâncare indiană. Mare bucurie mare dacă ai nume de floare vino pe 17 aprilie cu buletinul la băcănia micro de aproape să sărbătoreşti cu 10% reducere la toate bunătăţile. Îmi trânti carata în ceafă să întorc şi faţa. Aveţi un copil care cântă cu noi, aveţi şi voi orgă verde. Între voievozi s-a întâmplat ceva la tradus. Te invidia că n-ai un picior. Conversaţii pe inima pubertăţii. Detaşament precursor. Ne-am autodezintegrat la poarta Focşanilor. Kavya după Veda. Statele Federale ale Microneziei. Prea te iei tot timpul de legionari. Iuventus Bucureşti în doliu. Geamurile reci din Blaga, de ziua mea, nepoţi triod. Interzisă subvenţionarea avorturilor cu bani de la bugetul federal. Îţi dau caftanul în Alep. Adulând perisabilitatea supravieţuirii. Preferă pe Ceauşescu lui Einstein. Operator involuntar într-un joc dublu. Gânditor chinuit. Lasă proiectarea şi vino la folclor. Piatră de poticnire. Scapă de cuperoză cu ulei de jojoba. Domni înstrăinaţi în vreme voievozi. Trei magnolii, copii trei în piesa lui Pintilei. Mătreaţă pe gene, păduchi în senat. Porumbiţa ta şi-a găsit porumbelul şi vin la fereastră după seminţe in vitro. Epenteză australă, brics blifat. Traducerea, până la addenda, chiar fără Târgovişte în opera lui Lope de Vega.

            Rapida ascensiune a aşezării devenită reşedinţă domnească a putut determina, ulterior, şi preluarea de către comandantul militar al Târgoviştei (numit în documente pârcălab, căpitan, ispravnic şi vornic) a atribuţiilor administrative, militare şi judecătoreşti asupra întregului judeţ (care în secolul XV se extinde mult spre sud).  Apoi, oraşul a fost considerat moşie domnească, locuită de o comunitate autonomă privilegiată şi închisă, care avea drept de a ţine târguri periodice (zboruri) şi un târg permanent. În acest sens, principalul târg anual al oraşului s-a stabilizat la 15 august (inclusiv în intervalul 1837-1839) – după cum sugerează imaginile de pe primul sigiliu al oraşului (datat în 1512-1521), de pe steagul cetăţii Târgovişte (descris în noiembrie 1603 de Tommaso Cavrioli şi numit în 1609 de Ciro Spontoni „de minuni făcătoare”), de pe medalia jubiliară emisă de Constantin Brâncoveanu în 1714; de o invocaţie către patroana simbolică a Târgoviştei (Sf. Maria), înscrisă pe monumentul ridicat de orăşeni după „tocmeala” (înţelegerea) cu domnul Matei Basarab la 8 ianuarie 1645. Cât priveşte denumirea oraşului – Târgovişte, ea a apărut de la un apelativ de origine paleoslavă, semnalat de cercetătorii străini şi în Bulgaria sau Bosnia (unde P. Andzelič îi explică geneza prin toponimul existent în limba croată)); el a fost folosit ca termen românesc pentru a desemna locul unde a fost sau este o piaţă, un iarmaroc, un bazar sau un târg. Nicolae Iorga echivalează sufixul „işte” cu târg vechi, părăsit, opinie susţinută şi de Emilian Constantinescu în 1930. Distinsul paleograf de la Arhivele Statului, profesor la Pucioasa şi Giurgiu, inserează în articolul său şi părerea cronicarului polonez Ioachim Bilski, după care „Târgoviştea a fost construită de genovezi în secolul XI ”.

Altă conştiinţă

            De când n-ai mai luat pieptiş întâmplarea, revăzându-ţi duşmanii bătrâni pe afiş.  Nici copil, nici India. Milano stazione. Abia c-am discutat cu Montale. Limbi neînţelese, neînţelesuri de peste limbi. Ne tăiem sub limbă, ne ţinem de vieţi cum ne ţinem respiraţia, un’anima affina. Că-l voi traduce pe Nicolae Călinescu la Pugwash, Marcel Petrişor – că nu interesează coletele-puşcăriaşi. Aş reproduce strigoii celor patruzeci de zile italiene din caietul pierdut. În India uitasem Italia, unde-neunde, uit India. Rima ucise versul, coastă nevasta, castă Iocasta, graţie Graz, lotus mai acasă, aşa va fi mereu cu nori, aşa vei fi şi tu dacă mori. Unde-ţi ţii tu, cerule, dedesubturile, că mie de nori albi mi-e cald în albastra-ţi desăvârşire. Însuţi vei fi fiind Dumnezeu de vremuri şi de morţi temut, prea multă frumuseţe perfecţiunea dumitale. Până la blestemul satanic, nu ţi-am înălţat niciodată ochii-mi a rugăciune, atotţiitorulue, ca mai acum picând în tine, cât nu cade, dracu’, avionu’.Noduri muzicale, ochiul lui Nelson însângerând mâneca norilor.  Vidul din firide propaganda fide. Păreri să nu întreb de moartea fiului tău din Kobe în Osaka. Poate-mi dresam parola verde. Oraşele ne-or petrece după jumătate cale. Altădată nu eraţi aşa discreţi. Soare de peste iarnă deasupra vremii, topită cărunteţea ancorei în vastul albului înzăpezit de jos. Deci Ilie Reale din trezie era Ilie Ilaşcu în zeghea neagră-galbenă a condamnaţilor la moarte plânsul părinţilor Ştefan Natalia sat Taxobeni raion Feleşti închisoarea Hlinaia. Nori amestecaţi cu zăpadă şi stânci în şerpuirea însoţirii de sine. L’alba m’illumina.

            Era o lotuitate îngustă, cu masa construită dominantă absolută (cca. 90%), cu regim de înălţime P+1 (parter comercial şi etajul locuinţei), fronturi continue şi reţea cu pivniţe de depozitare. Din punct de vedere arhitectural, această structură medievală de secole XVII-XVIII este definită în special în secolul XIX, când vechile prăvălii de lemn sunt înlocuite cu clădiri de zid, care înconjurau Biserica Târgului. Fortificaţia dă Târgoviştei caracterul de unicat în urbanistica românească extracarpatică; apărută prin unele elemente în secolele XV-XVI, ea este definitivată în secolul XVII, de Matei Basarab. Textura oraşului se rarefia dinspre centru spre conturul fortificat, către care construcţiile dispăreau complet. Erau grădini „alla italiana”, un splendid parc, un palat impunător şi o biserică măreaţă, dar şi o curte literară de înaltă valoare. Ocupaţia turcă din 1595 distruge multe din aceste clădiri.

            Tso remarkable achievements  of human intelligence we decipher  secrets  decode ciphers secret formulas  boons over the spaces of endemic poverty  milk flows in rivers frightening malformations or genetic  re-modelings patience and maximum prudence  to save a rag of mankind we bury in crypts of concrete  all plants of death may we opt for “involution” accumulation of unchaining apocalypse signs  nonexistence deconstruction naught  unique member of biosphere  quiet continuity Dzo  veritabilă invazie  nu mai avem opinie publică  nu toți guvernanții de după 1990 sunt trădători de Țară  un milion de evrei se vor stabili în România și Republica Moldova  se va face unirea cu Basarabia   pe șest  din idiș a început Apelul să circule pe Internet  să se întoarcă fiecare evreu în țara de unde a venit el sau părinții săi  soluția diasporistă  Alia în sens invers  secretul operațiunii  încă un milion de motive  nevoiți din nou să rătăcească  vinovați de toate războaiele invazie insidioasă nevăzută neauzită  în legitimă apărare  planuri atât de întunecate  legătura între proiectul Israel și căderea comunismului  varianta eșecului  valorile false ale globalizării  au plecat vreo 2-3 milioane de români  caracterul românesc al acestui stat va deveni o amintire  doar s-a proclamat retrocedarea  schimbare de proprietari  palestinizarea României au ras cu buldozerele stratul fertil al solului gros de 50-60 cm l-au încărcat în trenuri și l-au dus în Italia  mentalitatea străinului  o misiune de executat împotriva celor al căror nume l-au împrumutat  300.000 în caz de forță majoră  capacitatea de cazare a hotelurilor din stațiunile turistice  iese cu ele în târg și nimeni nu-i dă una peste ceafă  altă conștiință etnică

            Era un spaţiu natural, păstrat nu pentru a aminti structura spaţială rurală, ci cu intenţia de a se amenaja mici grădini pentru fiecare zonă habituală. În acelaşi spirit de modernizare, domnul organizează alimentarea cu apă a oraşului, pe conducte din lemn de pin; la curtea domnească, pe esplanada din faţa palatului, ridică o fântână, iar în palat se amenajează un sistem de canalizare. Mihai Viteazul revine la reşedinţa târgovişteană, în 1595; greaua cumpănă prin care trec oraşul şi reşedinţa domnească, sub ocupaţia lui Sinan-paşa şi bătălia din octombrie, este vizibilă în distrugerile de la curtea domnească, sau în oraş, sau prin transformarea unor biserici în geamii. Dărâmarea curţii domneşti, în 1660, aduce reşedinţa domnească într-o stare jalnică, mărturisirea aproape neverosimilă a lui Anton Maria del Chiaro arătând că „în grădinile palatului îşi făcuseră urşii bârlog”. Moartea tragică a domnului – în 1714 – înseamnă sfârşitul definitiv al reşedinţei domneşti şi al Târgoviştei.

             zeii au încetat de a mai putea fi ispăşiţi blestemată fie ziua aceea în care eu am urmat pe Valerius Graţius la guvernarea Iudeii  pretindea că religiunea sa îl opreşte pe el şi pe supuşii lui de a sta la aceeaşi masă cu romanii şi să închine libaţiuni (ciocniri de pahare) cu ei  cei cuceriţi se declară duşmani ai cuceritorilor  o mână de soldaţi şi un singur sutaş  a vorbit mai mult ca un prieten al Romanilor decât al evreilor  părul şi barba sa aurie  împotriva dreptăţii ce a caracterizat totdeauna pe Romani  l-am ocrotit cu protecţia mea poate necunoscută lui  voi fi fost poate instrumentul pe care creştinii îl numesc “Providenţa” prin care să vină peste noi această soartă şi destin nu va fi fost pentru prima oară când Ierusalimul să-şi omoare cu pietre pe cei care erau numiţi de ei „profeţi” conduita mea a fost aprobată de senat o formă de om necunoscută numeroşilor pictori şi sculptori  nu ştiu dacă tu ai citit Socrate sau Platon mă învinuiesc de a fi în legătură directă şi unire cu tine cu scopul de a dezbrăca pe evrei de mica putere ce o mai au de la romani  eu m-am născut în aceeaşi zi în care Cezarul a dat pace lumii romane acel tetrarh viclean şi-a mărturisit umilinţa  se pare că toată Iudeea se afla la Ierusalim  noaptea trecută eu l-am văzut în vis  a-l scăpa de furia acestor persecutori înverşunaţi  nu s-au mulțumit decât cu viața lui  s-ar putea spune că in această ocazie toate spiritele rele din ţinutul infernului s-au strâns în Ierusalim  un amurg asemenea celui văzut la moartea lui Iulius Cezar cel Mare spre Geronica (Golgota)  autorul naturii suferă  am auzit un ostaş murmurând în cuvinte străine  s-a auzit un sunet de pe Calvar intonând aria Dianei  Nahan l-a tradus în limba engleză încredinţându-l unui cotidian de mare tiraj din Anglia

            Felix Lope de Vega Carpio. Târgovişte, numit de dramaturg Tergovisto, aşa cum o făcuse şi Jacob Franco în gravura sa reprezentând oraşul. Piesa de teatru care prezintă Târgoviştea se numeşte El prodigioso principe de Transilvania (Neânfricatul principe al Transilvaniei). Piesa lui Lope de Vega reflectă o realitate imediată – marea bătălie de la Călugăreni, urmată de ocuparea Târgoviştei de către trupele turceşti conduse de Sinan-Paşa, în toamna anului 1595. Ecoul marii bătălii de la Jordio (Giurgiu) îl determină pe dramaturgul spaniol să scrie această piesă. Realitatea este deformată conform arhetipurilor mentale ale epocii, aşa cum se întâmplă şi la Jacob Franco – unde imaginea Târgoviştei este dominată de semilunele aflate pe bastioane.  În această piesă de teatru, numele oraşului Târgovişte apare frecvent în actul III – când se prezintă efectiv bătălia şi pregătirile anterioare ei. „Paşa vrea să treacă munţii Micii Valahii Acoperiţi de zăpadă şi brumă … Întoarce-te acum Căci Târgoviştea deja este în puterea Transilvaniei”.

            1968. Lacrimi acre are la tălpi Simplicius. Telefon lui M. Preda. Cu avionul de dimineaţă la Cluj.  Zeljko Straka dirijează Trubadurul. Interviu cu Tudor Muşatescu, Visul unei nopţi de iarnă. Tenorul Martin Ritzmann în Aida şi Lohengrin. Cvartetul de suflători din Belgrad. Ora 12, la preşedintele Tribunalului Suprem. Anthony Lewis, Birmingham, Probleme ale culturii muzicale contemporane. Cu Liviu Ciulei despre Macbeth. Falstaff – Enigărescu – Operă. Maria Bieşu, dacă vorbeşte româna. Samson Francois la Ateneu. Concertele brandmbugice (M. Basarab). Telefon lui Radu Tudoran, şi lui Radu Boureanu, şi ambasadorului V.F. Târgul de pe Găina. Bâlciul din Câmpulung. Pe malul Gangelui, Marc Riboud.  1970-71. Noica, 19 ale lunii, începând din martie 1970, Izvorul Rece, din 18 iunie – „C.N. /Aleea Ornamentului 4 / Bloc E9, ap 34 / Berceni, Buc. V”. Ora 12 – aşteaptă R.G. Actorul mare pare nemernic, neadunat, talent de irosit dorind şi nevoind spirit. Infirmat tardiv reproşul. Nu trebuie să iau seama artiştilor timp de până la un an. Telefon Mihai Cruceanu. We are deeply pained and anguished by the wild, reckless and concocted allegations made by certain vested interests and people against Bhagawan Sri Sathya Sai Baba. (decembrie 2001). Discreţia mea nu cumva poate fi semnul unei predispoziţii, vai dar asasinii nu-s doar discreţi, şi cine spune ca sunt discret, ferească-mă d-zeu de mine (‘971). Tot bugetul şcoalei e cât a treia parte a d-lui primar (M. Eminescu). 1972. Grigore Popa despre Victor Papilian. Tel. lui O. Papadima. Mircea Ciobanu, ora 1.  1976. M-am temut într-una de vrăjitoare întâi s-a dus moartea din suflet apoi timpul dimineţii orb alergându-l nebunul înverzeşte sub stejar îl întreb ce face şi tace (‘976). Amin Salama, / 1095, Corniche El Nil St./ Garden City, Cairo/Egypt. 

             the princely  palaces are not so brilliant but spacious  s-au învârtejit în scaunul lui la Târgovişte cu cinste mare şi cu izbândă venirea lui Mihnea Mihail al III-lea cu ostaşii turci şi tătari turcii şi tătarii sparseră cetatea Târgoviştei şi casile domneşti  dorinţa domnului Constantin Brâncoveanu de a reînălţa Târgoviştea m-am îndemnat de am înnoit acest scaun şi l-am înfrumuseţat  Târgoviştea era mai aproape de munţi decât de malurile Dunării  incendiul din 12 septembrie 1737  cutremurele din 1802 şi 1838 incendiul din 1802 palatul domnesc este supus unei sistematice acţiuni de distrugere prin vandalismul locuitorilor din jur  tematologia poeziei romantice cu tema ruinelor pleacă de la Târgovişte  Brun Jules, G.A.Baronzi C.Z.Cretzeanu Petru Grădişteanu folosesc ruinele târgoviştene pentru scrierile lor Mihai Viteazul îşi recită monologul trist pe zidurile voievodale de aici martore ale durerii sale  un simbolic Ierusalim crucificat a symbolical Jerusalem crucified  potrivit cu decretele împăraţilor turci mai vechi şi chiar de până acum nici nu le este îngăduit să întemeieze cetăţi şi fortăreţe  termenul de „cetăţuie” apare şi mai devreme în 1595  nu insistăm acum asupra faptului că autorul doreşte descrierea luptei de la Călugăreni sau că personajul principal este principele transilvănean Sigismund Báthory important este faptul că Lope de Vega descrie de fapt bătălia dată la Târgovişte în octombrie 1595 păstrează numele oraşului care apare frecvent în actul III iar unele scene se petrec în împrejurimile oraşului  adică pe drumul care duce la Mănăstirea Dealu

            pe Vittoriano-l aştepa maşina lui cu titularul cercetării din schimbul doi al fabricii chimice din Parona Lamellina în triunghi cu Malpensa-Milano l-a sunat secretara apoi nevasta  căreia i-a spus că e un puţin obosit grănicerul nu văzuse paşaport nou la vameşii oacheşi de le-am spus că am cămăşi n-au deschis Ticino turco-italo-românii ni se băteau la gură că ce socialist e el însurat cu fata unui fascist tolerant cu ideile altora şi libertatea în Japonia văzuse un Pierro de la Francesca mai scump decât un petrolier mi-a arătat laboratoarele halele toglia fuoco stoccaggio în Boston c-un premiu Nobel în grup preşedintele societăţii a murit de-un an se-nţelegeau foarte bine urmaşul molto bravo prezentat tinerilor din zonă ca professore univeristario el fiind singurul milanez are doi băieţi la arhitectură şi politologie un frate socialist craxist cu care nu vorbeşte gen Eduardo-Pepino Rodari scacciatto di un elefante in Africa precum poetul Subramanian Bharati deci când sunt în rut ucid zăpada de două zile din Milano cam cât a noastră palatul Sforza egiptean tesoro-i zicea consoarta se ofensase când unul îi spusese că un comunist bun e un comunist mort un piele roşie bun este unul mort ca apoi să afle că era de la departamentul de stat cu spionarea cursanţilor începuse să ningă iar în Milano când  am trecut pe la Carcere are 54 mai alb plus chelie actor picolian când voi ajunge spre miezul nopţii atunci să vezi pe întuneric zăpada ba jeep-ul cu inscripţia isodarco Boston e un Milano mă văzuse scriind aşa am şi călătorit doar pălăvrăgind rămăsesem prieteni îi plăcuse în Bucureşti mai greu la Giurgiu după o oră în Bulgaria limuzină vittoriană tren veneţian mai plouată Anglia întoarcerea din pierdere face toţi banii mai mult ca pierderea îmi vei spune când vine Verona perfecţiunea paradoxului precocitate-cocitate-postcocitate Dunărea nebunia Romei şi a Moscovei de câte ori mi-l citase pe Olivetti azienda ar sfărâma societatea aşa şi el din mari aziende şi-a adus personalitatea în societate acum zece ani în ’75 la americani de-am plecat eu apoi la indieni de unde mi-a şi dat preşedintele Sharma această cravată de pe pieptul meu

            Este un climat de prosperă viaţă economică şi culturală, adus la maximum în timpul domniei lui Matei Basarab, care din 1640 mută efectiv reşedinţa la Târgovişte, iar înainte de 1 noiembrie 1640 „a strămutat pe toţi ostaşii săi care locuiau la Bucureşti, împreună cu familiile şi tot avutul lor”, la Târgovişte. Este acum perioada cea mai fecundă în construcţii, dotări urbanistice şi viaţă economică, o dovadă fiind prezenţa în oraş a marelui negustor italian Bartolomeo Locadello. La 1640, Pietro Deodato Bakšič aprecia că oraşul are „peste 4 000 de case… ceea ce înseamnă peste 20 000 de suflete, dintre care foarte mulţi negustori”. La numai un an după el, Bartolomeo Locadello aproxima numărul caselor la 7 000, şi pe al locuitorilor la 40 000. În 1653, Paul de Alep confirma şi el această realitate, arătând că „oraşul este foarte mare… cam cât Alepul sau Damascul”. O comparaţie asemănătoare, cu oraşele Belgrad şi Adrianopol, o face turcul Evlia Celebi, deşi – după distrugerile provocate în 1654-1655 de răscoala seimenilor şi dorobanţilor – oraşul mai avea doar 500 de case, 9 mănăstiri, „vreo 50 de dughene şi 2 hanuri”.

 

În spatele crimelor

 

            În ziua de Paşte, Sathya Sai Baba (1926 – 2011) a intrat în maha-samadhi. La 14 ani se dezvăluise a fi reîncarnarea lui Sai Baba din Shridi – cu maha-samadhi în ziua de Dushera 1918. Se va reîncarna, potrivit revelaţiilor sale, ca Prema Sai, întru trinitate Shridi-Sai-Prema,   în cătunul Doddamallur, districtul Mandya, statul indian Karnataka – Ravi Sankar: “Baba will be born in Mandya after six years and he will come into public life when he turns 18 years old”. A fost îngropat (fiind sfânt), nu incinerat, în Kulwant Hall din ashramul său Prashanti Nilayam din oraşul natal Puttaparthi, statul Andhra Pradesh, India. Profetizase că va părăsi corpul fizic la 96 de ani, nu 85.  S-au cântat, la început, imnuri din toate religiile. Sfinţemia/viaţa i se materializase în „vibhuti” (cenuşă), dar şi în apă de băut, spitale, educaţie pentru milioane. Slăvit ca Dumnezeu/Bhagawan/Iswara, deconstruit în romane şi filme, a poematizat în limba telugu („fiinţele sunt multe, dar respiraţia este una”), s-a adresat studenţilor şi devoţilor cu „întrupări ale iubirii”, predicându-le devoţiunea continuă, valorile universale sathya/adevăr, dharma/dreptate, shanti/pace, prema/iubire, ahimsa/nonviolenţă.Sărbătoream centenarul lui Emil Cioran, i se recitaseră pasaje din cărţi (Genoveva Preda). Am vorbit de reîncarnarea viitoare a lui Sathya Sai Baba, deplângându-i – odată cu Dalai-Lama –  plecarea temporară în ziua Învierii. George Astlos mai povestea Parisul exilului, când a sosit şi Nandkishor Pamwar, diplomat – l-am rugat să ne spună ceva despre Bhagawan. Am auzit că nu el şi-a chemat discipolii, ci ei l-au căutat. Ajuns acasă, Vasi Pupeza îmi trimisese pe net, din Pensylvanya, Învierea de Eminescu.  

            „Locul ce să cheamă al sarafilor”, „uliţa brânzei” etc.  Deşi din 1675 se constată sporirea interesului pentru Târgovişte, abia revenirea capitalei sub Constantin Brâncoveanu aduce refacerea şi înviorarea oraşului. În scurt timp, aşa cum scrie Radu Greceanu în cronica sa, „s-au încheiat iar târgul la loc, iarăşi precum au fost, grijind şi măria sa atât casele, cât şi curtea şi tot, până în iarnă”; este vorba de refacerile de la curtea domnească sau la bisericile din oraş, pentru care domnul acordă o atenţie deosebită şi bani destui. Pentru a păstra oraşul salubru, el mută oborul de vite în afara oraşului, acum deosebindu-se „târgul de afară” şi „târgul dinlăuntru”. Din acelaşi motiv, unele meşteşuguri poluante sunt împinse treptat către marginile oraşului, aşa cum este Mahalaua Tabacilor, înşirată de-a lungul Iazului Morilor. Pentru a stimula activitatea economică, domnul dă o serie de privilegii orăşenilor din Târgovişte (echivalente cu cele date la Bucureşti), în 1696 şi 1701, simultan cu daniile bogate făcute bisericilor şi mănăstirilor. Un moment de cumpănă a fost în august 1713, când incendiul izbucnit brusc „au ars aici în Târgovişte multe case şi acele case şi prăvălii ce făcuse domnia mea”. Se poate ca acesta să fi fost semnul viitorului nesigur al oraşului, care după moartea tragică a domnului şi incursiunea distrugătoare a armatelor străine din 1737, nu-şi mai revine. Decăderea oraşului este vertiginoasă, şi exprimă inclusiv prin scăderea sensibilă a populaţiei. În 1781, Franz Joseph Sulzer vedea la Târgovişte – alături de case puternice din piatră, multe altele ruinate; ceea ce îl face să asemene oraşul cândva strălucitor cu „un sat păcătos”.  Avea dreptate, dat fiind că în primele decenii ale secolului XIX populaţia era de 2 500- 3 000 locuitori, iar în 1820 William Wilkinson vedea în oraş „ruine din clădiri vechi”. Venit la Târgovişte ca profesor, transilvanul Ion Codru-Drăguşanu vedea „multe biserici, în mare parte întregi, părăsite” şi, cu tristeţe, scrie că „pre când în România nu e palmă de pământ fără proprietar, în Târgovişte sunt sute de case cu curţi, cu garduri, în posesia cucuvaelor”. Tot despre casele din oraş nelocuite scriu şi Stanislas Bellanger (în 1836) şi Théodore Margot (în 1859), explicaţia fiind în primul rând slaba activitate economică şi numărul mare al caselor construite în secolele trecute. Dar viaţa oraşului continua, dovadă prezenţa aici şi la Mănăstirea Dealu a domnilor sau străinilor de vază, readucerea trecutei glorii în atenţia naţională, opera de rectitorire a curţii domneşti făcută de principele Gh. Bibescu şi, nu în ultimul rând, acea reprezentaţie de teatru din 20 septembrie 1836, despre care scrie acelaşi Stanislas Bellanger în cartea sa Le Keroutza. Voyage en Moldo-Valachie, tipărită la Paris în 1846.

            editurile se “prind” in baze de date in momentul in care biblioteca achizitioneaza cartea respectiva acest lucru se intampla si in Romania si oriunde in lume WorldCat  în Romania se practica gestul oferirii cartilor romanesti profesorilor universitari starini care viziteaza tara, sau cand vin romani in strainatate vin cu topuri de carti pe care le distribuie in stanga si in dreapta in speranta ca aceste carti vor intra in colectiile bibliotecilor si implicit in cataloagele acestora “nu ne intereseaza pentru ca nu avem departament de romanistica si utilizatorii nostri nu citesc limba romana”  editurii Bibliotheca sa mearga la targuri de carte internationale sa-si faca marketing pe piata de carte internationala si atunci va intra automat in bazele de date occidentale prin faptul ca bibliotecile intersate le vor achizitiona cartile nu pot face vreo evaluare sau propunere in legatura cu o editura, mai ales cand nu este vorba despre o editura cunoscuta in lume, sau a carei material le cunosc nu prea inteleg care este rolul meu si ce trebuie sa fac concret prezentarea are litere lipsa si acreditarile care sint prescurtate trebuie scrise in paranteze ce inseamna altfel nu se intelege nimic si scrisoarea nu cere nimic este dupa cite inteleg un fel de Mission Statement si daca este pentru piata Americana ar trebui totul sa fie in Engleza sau tradus acolo unde este de exemplu in Franceza Partia mai trebuie sa astepte salut voios daniela p.s. toate biblotecile din lume sint acum pe internet au toate adrese directe de contact prin email si de submitere  please remove me from this mailing list I didn’t sign up for it I hve no connection to Romanian or any other book selection

          cresc anual cu 5 la sută polimerii pentru tălpi de încălţări m-a flatat zisese sono contento de incontrarle trenţele mele n-au importanţă pe când izocianatul dumitale îl dai strategic ferească-ne pe toţi dumnezeu de cutremure alcuno di voi va verso Roma bune tălpile polimerilor voştri Arena di Verona cvinte duble polenta e musso papardele a l’anara criza miezului de noapte nenea cu piciorul pe valiză nu mai sforăie până la semafor prin ninsoare Croce de Oro îl chem în hol să nu-i duc zloată pe covoare labirint cerc sinus ocol pod academia Nicolaus Cusanus zen mezzo ponte soggiorno alpino Grune Baum mă şterg pe preşul de Găeşti străbat pe cel de Târgovişte şi aştept în picioare sună nu deschide la oricine carabinieri un documento scrisoarea de-o sprâncenaseră şi grănicerii din Milano mi-o plimbasem destul şi cu Vittotiano scoboară patroana înfofolită cu priviri ştrengareşti de odinioară se uită cum se uită ăla la mine că-mi ia datele generale mie dacă sunt pe listă dacă am prenotat cameră scrie-n scrisoare dacă daca am tessera că e copie ca-n Ierusalim n-am avut niciodată de-a face cu poliţia nu e pe listă mezzosopranează adormita-nfofolita reexplic hai să-şi lase bagajele urc în jeep în spate mă pierdeam înapoi condus cine ştie de ce la poliţie ajungem îi văd prin geam îl aşteptau trei tineri tunşi scurt trecem două holuri rămân în cel larg întunecat auzisem nu e ăsta nu m-au mai chemat aducătorul meu s-a întors am ieşit sunt apposto am nimerit într-un loc rău la o oră rea căutau pe cineva poate pe celălalt din gară confuzie de persoană ora 25 să-i spuneţi şi doamnei turism gratuit ajungem e-n regulă îi spune către mine cere finalmente cu jumătate de gură metta-ponte cocoana-i spusese că-mi dă cameră hai repede să nu revină

             Omar Sheikh had murdered OBL  she was assassinated neither Bhutto nor Obama produced a corpse to back their claim  yet it appears that nationality has its privileges — that of establishing the truth OBL’s absence in the face of Israel’s massacre in Gaza  he was in a cave or on the run Soraya Sepahpour-Ulrich Abbottabad în mare nu în ashram nu se bucură uşurare primită Tim Osman 24 ore 4r 2500 out talion ghiogari a mai murit un personaj imaginar azot lichid 13.12.01 one cow in Palestine Osama Ioan Irodion foto 5 la peşti cine l-a întâlnit s-o fi rostogolit din elicopter cum i-a scăpat lui Sergio Ramos Cupa Spaniei sub autobuz  Exod 12.29 la miezul noptii Domnul a lovit pe toti intaii nascuti nu stiu de unde postati dar sunteti plin de ura cum  zicea Marchizul de Sade cu 50 de ani inainte de Marx religia este opiu oferit poporului parintii mei sunt crestini tu esti ateu  crestinismul a comis tot atatea crime ca orice alta ideologie  a fi ateu inseamna a fi normal comunistii sunt atei toata lumea stie comunistii au luptat impotriva credintei si au facut cele mai mari crime biserica ortodoxa nu a facut nici o crima in familia ta  toata lumea stie cine s-a ascuns in spatele crimelor din Romania am plecat din cauza comunismului  facut de atei nu din cauza ortodoxiei  am sa ma intorc in Romania ortodoxa Leviticus 26.29  veti manca pana si carnea fiilor vostri veti manca pana si carnea fiicelor voastre Kate Middleton has been added in to the category “British Jews” George Anca în vârstã de 26 de ani din comuna Vedea satul Izvoru de Sus a mers acasã la sotii Ioana si Simion Puiu oameni în vârstã de peste 80 de ani si le-a fortat usa de la intrare cu un levier  nu te vom uita niciodată diriginta Leontina Tiriplică  Echerul de Aur Calea Inimii  Etica  Templul Umanităţii  Luceafărul Libertăţii  Novus Ordo  Memento Mori  Enoch  Adrian Dohotaru Edmond Nicolau  Cezar Bolliac  Constantin Mavrocordat  Lanţul Masonic  Ulpia Traiana  Călugăreni Anderson 1723  Lâna de Aur  Constantin Brâncuşi  Server Frenţiu  Titu Maiorescu  Prometeu  Zamolxis  Horus  C.A. Rosetti  Kogaion  Tăcerea  I.G. Duca  metodologia de aplicare a articolului 11 din Tratatul de la Lisabona  trebuie colectate 1 milion de semnături din cel puţin 7 ţări membre a UE, de la cel puţin 0,2% din populaţia acestora delegaţia naţională ungară va reprezenta Consiliul Naţional Secuiesc la lucrările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE)  mă pregătesc să merg în Tirolul de Sud  Consiliul Autonomiei Maghiare din Bazinul Carpatic s-a reunit la Bruxelles  răspunsul este da dorim regiunile de dezvoltare sau de destrămare  regiunile de dezvoltare conform Legii nr.315/2004 1) Nord-Est Sud-Est  Sud-Muntenia Sud-Vest Oltenia Vest  Nord-Ves Centru Bucureşti-Ilfov din 2012 o nouă împărţire administrativ-teritorială

            Dear George, How are you doing. It i a long time since we were in contact. As a friend you may give me some good advice or provide me with addresses institutes who we might approach with the same request. I have become involved in the composition of an encyclopedia (vishvakosh) on aparigraha – literally non-grasping or non-hoarding. It is a follow up of an encyclopedia on ahimsa published here in Jaipur last year, in Hindi, but in the process of translation to English. The concept of aparigraha is an economic as well as ethical concept of Jainism, adopted by Mohan Das Gandhi (enough for need not for greed) meaning that one should not collect more material goods and money around oneself than necessary. It is an ethical concept because it is part of the Jain practice of detachment of the soul (jiva) from karma pudgala, karmic particles that cling to the soul and limit its potential. Though it applies to possessions and goods, it is in the first place a concept of inner attitude. In Patanjali the concept is also central, but then emphasis is entirely on inner non-possession, detachment. Modern Jains discuss Aparigraha as a basis for an economic attitude or model, in which – contrary to unlimited economic growth – one sets oneself limitations for the sake of opposing economic inequality and environmental deprivation. It is of importance to investigate what would be the impact of such an idea or models based on this idea on human psychology (acceptance), general well-being, and on the avoiding or at least the bending away of the dead end to which the world seems to be heading now, economically and ecologically. The attached letter by Dr. Sushma Singhvi has already been sent to scholars, universities and institutions around India, including religious institutions. It asks for entries of 1500 to 2000 words. It is my task to help her to internationalize the project, and find experts who could write an entry according to their specific discipline. Such people could be economists, politicians, judges, ecologists, psychologists and others. You might find yourself able to write an entry, or might suggest others, or forward the letter to others. I hope to receive a reaction from you soon. Wish you good health, joy in life and strength.Rudi. PS. What happened with my Introduction to Jainism which you translated?

            În Bressanone s-a născut Nicolaus Cusanus schimba vorba urcasem camera adubla alba e ora 4 ani de zile în Delhi dacă m-a întrebat un poliţist dacă am valori ceasul ăsta rusesc Raketa de la taică-meu brăţara de la Nana şi-mi spunea doar că bântuie hoţii pe la 7 nu se luminase am înţeles în somnul meu plimbat pe la poliţie „mătase” adormeam chinezeşte şi totuşi noi vom mai compune în onoarea viitoarelor arestări confuzii de persoană cu speranţa că toţi veţi fi sictiriţi vă voi întrece în stări ninse Carlton cu a lui la recepţie Scherf dacă Gyr et comp mai sunt şi acum închişi ce-am băut din bar costă zece mii de lire Colace m-a luat cu salve zic să introducă şi România essere chiamati dal estero  H Patapievici la fel şi Ion Iliescu a conceput faţă de N Ceauşescu o ură bazată în mod esenţial pe luarea lui ca model Morse prin tuse Coposu Rusia a agresat teritoriul României de 11 ori începând din 1711 îmi secretez singurătăţi călătoare vreun iranian cu azil politic în pielea mea am stofă de orb sinucigaş via Dante Dante strasse Wiemana peste Isarko/Eisack şi Rienza/Rienz am traversat via Plose dând să urc pe Kustlon după zen şi microbuz şi pletosul patruzecist ce m-a întors la metaponte deci  între cracii nevărsaţi într-unul singur am lăsat giardini publici pe dreapta pe hartă pe stânga am ţinut-o pe Rappanlagen pe malul Rienzei trecere pe la soggiorno montano treacă podul de pe Ottov. Guggenberg Strasse fata beată graseiată Baum albero Gruener verde d-na Stremniz la interfon carabinieri 603 trei ore balcon înzăpezit transbordat tot în Stufels Sud-Tirol clopotele domului sub seninul alb-albastru cu arbori negri frumuseţe şi transcendenţă bravo respiraţie scriitura domului duminica domnului paserano i cieli ma la mia parola non passera preghiamo tirolezii oameni adânc religioşi germani ladini italieni grecului îi trebuia un turc şi turc e românul pentru greco-ruso-unguri Arbatov e Brucanul Rusiei îl admirase pe Jaruzelski când decretase legea marţială Reti stă la masă cu Arbatov Carlton îmi sugerează să take first the floor că vorbeşte el cu chairman-ul câteva minute zic diplomat zice David nu cred că va ataca România cu atât mai bine o să-l laud dacă-n răspuns s-o da la ceva intră şi romocecenii nu mai rămâne nimic şi norvegului i s-a părut deplasat normal eu îl apăr şi sincer plus c-ar fi şi românii separatişti fac şi eu vreun statement ceva abia ca să mă pregătesc vânzoleală Tenalia la Reti la David s-a îmbolnăvit careva nu mai vorbeşte ungurul dimineaţa el că voia să plece că după-masă e lumea obosită mai târziu când ieşea îi ies înainte să fim toleranţi nene că el e contra bad Hungarians and bad Romanians Sandor că ce părere am de Funar calculul meu se adevereşte fiind aici nu-şi permit ungurii să se pronunţe ca grecul despre turci în absenţă Kadar în Rusia s-a întâlnit de trei ori cu Brejnev în gara Kiev în sala Ecaterina din Kremlin şi în dacha partidului David a mai dat o sticlă pe lângă prima a casei Sandor n-a avut timp nici să se însoare David mai e cu a doua Sandor a întâlnit-o pe Indira în Moscova i-a dat un timbru unguresc cu figura ei a ungur a venit un ziarist în India 3 zile şi a scris o carte de 600 pagini mai ştim David e de părere să discutăm noi doi cu Calogero discuţia către Virgil preş acad pentru o sesiune că nu e nevoie de Paşcu a mai muiat-o şi că primul the floor şi late in the work voi avea timp atunci vreau să fiu mai filosof i.e. trec de Ungaria vine Rusia orice vorbeşti cu ăştia numai politică ne-am şi înţeles mai bine femeia s-a cam prins schimbare de situaţie măcar nu mai sufăr la ce bun sentimentalismul printre becisnicii fanteziste tu pe ei o să-i crezi David îi spusesem îşi dă şi el seama nominal communism 1867 Transilvania devine parte a regatului ungar niciodată înainte

 

România e o închisoare

 

              A pășit în Catedrala Westminster. The Very Best! Imi doresc sa traiesc si eu emotiile pentru Romania asa cum si englezii le-au trait pentru tara lor. Ati fi putut purta uniforma de colonel la ceremonie. Mi-am oferit serviciile pentru actiuni umanitare imi mentin intentia cum pot pastra legatura? Tara noastra a fost vanduta si cotropita, condusa de “trestii in vant”, fara coloana vertebrala, care au trimes la moarte si in inchisori milioane de Romani Capabili si Nevinovati, doar pentruca au fost “Patrioti” si au vandut-o dusmanilor! Imi pare rau pentru generatiile de dupa razboiu, care nu cunosc Adevarul Istoric si nu simt “Mandria de a fi Roman”!  Opt și mai multe de opt. Şi alte premii, diplome sau medalii jubiliare. Din cei 39, 12 sunt de origine vâlceană. Grand Hotel Sofianu.  Haiducii din Amărăști sub conducerea primarului.  Deplasare spre comuna Prundeni și municipiul Drăgășani.  Ateneul sătesc cu platouri tv. Biblioteca Municipală  „Gib Mihăescu” din  Drăgășani. Recepție la Restaurantul PARADIS din Drăgășani, oferită de Ion Stănescu,  primarul comunei Sutești, apoi plecarea spre Rm. Vâlcea.  A revoluţionat istoria psihologiei de la Freud.  A avut dosar de urmărire.  România e o închisoare.  A comis un flagrant abuz.  Un procent foarte mic le-a facut şi jocul murdar.  Ştirea abuzivă, calomnioasă a şocat admiratorii.  Nu ştiu dacă scriitorul era conştient de manipulare. Sotia tovarasului se pare ca v-a ramane fara serviciu.  Italienii cunosc puţine limbi străine. Pierdem singura motivaţie a românilor de a nu uita să citească. Să le dubleze în romales. Un ungur care prefera sa vizioneze un film subtitrat in romana decit unul dublat in maghiara. Italienii şi nemţii nu se uită la un film dacă nu este dublat. Este ca si cum cineva ar mai adauga o tusa peste Mona Lisa a lui Leonardo da Vinci.  Intotdeauna am considerat subtitrarea o idee buna la romani, fata de altii (de obicei e invers).

            Jurnal individual Rusti Ana 1953. Luni 9 Feb. Citeşti în ochii lor atâta dragoste pentru muncă, atât devotament! 10 Feb. În şcoală s-a comemorat A. S. Puşkin. După ore am avut cercul de istorie. Comuna din Paris. M-a impresionat în special faptul în care oamenii muncii din Paris au luptat cu toate puterile lor pentru apărarea Patriei dragi , pentru nimicirea celor ce voiau s-o supună. 12 Feb. Afară e apăraie din cauza zăpezii ce se topeşte. Azi am fost la pionieri. N-am ţinut adunarea de grupă pt. că au avut un meeting în care le-a vorbit despre grevele de la 16 Februarie 1933. În ora de dirigenţie am discutat şi noi de lupta muncitorilor  în decursul anilor pt. o viaţă mai bună. Actul istoric de la 16 Februarie va fi pururi pt. muncitorii Patriei noastre dovadă de nesdruncinat a felului în care au câştigat fericirea de care se bucură azi, şi jertfa lor ne va aduce aminte veşnic că trebuie să le fim urmaşi demni ai cauzei lor sfinte. Duminică 22II. Azi la 8.30 dimineaţa am fost la Şc. No. 33 împreună cu 37 de pioniere cu Rodica şi tov. profesoară de L. Rusă Lesniţki am fost la „casa prieteniei Româno-Sovietice”. A fost o interesantă conferinţă despre scriitorul rus Krâlov. A urmat o frumoasă fabulă a lui interpretată de teatrul de păpuşi „Ţăndărică”. După aceea împreună cu pionierele am vizitat muzeul „Simu”. Ne-am întors apoi vesele şi plăcut impresionate de cele văzute. După amiază n-am fost nicăieri. M-am plimbat puţin cu Rodica. Seara am terminat „Poemul pedagogic”. Mi-a plăcut foarte mult. Simt însă o tristeţe! Nu înţeleg de ce acest om care a reuşit să facă atâtea realizări să nu aibă niciun pic de recunoştinţă. Din toată această carte am simţit că Anton Semionovici Makarenko îi iubea cu toată căldura pe aceşti puşti sburdalnici reuşind să facă din ei oameni demni, de onoare, oameni trebuitori pt. ţara Socialismului. Dacă el a reuşit să facă atâtea dând dovadă de o înaltă putere pedagogică, de ce această răsplată a destituirei?
Maica Benedicta de la Varatec. Per total nu m-am gandit niciodata la mine. Nu m-am socotit o persoana atat de importanta incat sa ma privesc ca pe un obiect demn de contemplat. M-am vazut pe bucati. Iar opiniile pe bucati erau foarte diverse, raportat la functia pe care o indeplinea fragmentul acela din mine. …Cand eram copil, eram foarte timida. Dupa parerea mea eram si foarte cuminte. Ma socoteam putin nedreptatita. In jurul meu erau copii foarte frumosi (verisoarele mele) care-mi dadeau complexe inca de atunci. Cu vremea mi-au mai trecut complexele. De toate nu am scapat insa nici pana azi. De cel mai grav, de timiditate, mai ales de timiditatea in public, nu m-am vindecat. In intreaga mea cariera universitara faceam puls peste 90 la fiecare curs si la fiecare seminar, ori de cate ori le vorbeam studentilor. Si aveam pana la sase ore pe zi. Eram inclestata, crispata, de fiecare data. Pe masura ce vorbeam, sub inraurirea ideilor care se succedau in mintea mea, aceasta stare se risipea. Tot din pricina conceptiilor mele despre ce ar trebui sa fie nobletea unui fizic nu m-am dus la mare decat dupa 50 de ani, cand am zis ca nu mai sunt femeie, sunt un obiect, deci ma pot expune. Am avut insa sansa (consolarea mai degraba) ca studentii mei se atasau foarte mult de mine. Asta era un medicament pentru complexele mele. Inaintea sfarsitului trebuie sa recitesc marile carti ale
literaturii universale. Mereudoina. intamplarea a facut ca domnia-sa sa fie prima romanca din tara care a intalnit-o pe Maica Alexandra, adica arhiducesa Ileana, iar eu – ultima. Intr-un sfarsit – toamna-iarna de 1990, am ajuns la Maica Alexandra, la manastirea pe care o realizase de la bun inceput, Transfiguration, a”Schimbarii la fata”. M-a gazduit acolo o saptamana, am purtat discutii nenumarate cu domnia-sa, pastorul Joseph si unele maicute. Americani, dar pentru unele situatii, ca aceea, ei tineau liturghia de dimineata si seara in romana! Aveau si o tinuta speciala, onoranta pentru anume oaspeti, asa cum ne-a considerat dansa. Eram alaturi de un fost rector al Farmaciei, vreo 30 de ani si un unchi stabilit in SUA, care o cunostea dinainte. M-a tinut de mana in timpul slujbelor, unde m-am aflat chiar in spatele jiltului sau, asa cum isi dorise, am stat alaturi de domnia-sa pe o canapea celebra din Biblioteca manastirii, la discutii interminabile, beneficiind de faptul ca bunicul meu fusese prof. Pavelescu, director de studii la Liceul militar de la Manastirea Dealu, inca de la infiintare. Prin ianuarie a si murit. Era grav bolnava de inima. O iubesc si acum! La Sinziana Pop n-a mai aparut articoul meu – o nimica, o penibila discutie pe o expresie pe care n-am vrut s-o cedez unei protejate (ochii vulturesti), rugata de Sinziana, amica si colega de grupa cu vara mea mai mare, tot profa de romaneasca, dar mult mai grava, ea a terminat cu 9,99!. Nu 9,83, ca mine! Asa am eu bafta la articole… Dna Zoe nu a fost profa mea, dar am o slabicune enorma pentru domnia-sa. Felul sau emotinal de a exista, descantecul cu care incepea ziua, cursul si o conversatie, jucausa sclipire a ochilor care se mai abatea si asupra lumii… Era formidabila!

            28 II 1953 Am avut o convorbire interesantă cu Sandu. Îmi place mult copilăria lui. În tot ce vorbeşte se simte veselia copilăriei şi vorbind cu el revin la trecutul nostru vesel. Nu ştiu de ce, dar am impresia că va mai trece încă mult timp, până când de el să nu mă mai lege nimic, până când uitarea să învăluie acest trecut tainic. Duminică 1 Martie. Acel cuvânt rostit de ele cu atâta dragoste „tov. instructoare” mi-a arătat că nu am dreptate să mă supăr. După amiază am fost la reuniunea tovărăşească din şcoala noastră. Am dansat şi cu Ghighi. Şi azi l-am necăjit pe Sandu. Nu, nu va afla niciodată de la mine cu cine vorbesc. 2 Martie. Azi am fost la pionieri. M-a ascultat la L. Rusă şi am luat 4 (patru). După ore am fost la cinematograf cu Valentin. A fost ceva amuzant. Nici n-am trecut bine pragul şi ne-am întâlnit cu Anny… Îmi dă atât de gândit acest băiat… Mă gândesc la Anny. Oare ce gândeşte ea despre mine?… Gândindu-mă apoi la el, această întrebare dispare revenindu-mi alta „Să primesc?…” Nu ştiu ce să fac. Aş vrea să-i satisfac pe amândoi. De asemeni nu ştiu ce va ieşi din această prietenie cu Valentin. Deocamdată n-am văzut acea legătură care trebuie stabilită. Nu ştiu, dar cred că suntem două firi cu totul opuse. Mi-a dat un mărţişor ca amintire. Îl voi păstra pt. Că sunt sigură că această prietenie cu el se va termina curând. M-am întors pe la 9 ½. Poate că nu m-ar fi certat mămica dacă aş fi mâncat…Dar, ce să fac dacă nu mi-e foame…?… 5 Martie. O babă foarte rea. E frig iar după amiază a nins chiar. Azi am fost la pionieri. Aaaaale-am anunţat dureroasa veste a gravei sănătăţi a iubitului nostru conducător şi prieten tov. Stalin. În ochii lor, ce priveau cu atâta încordare spre mine, am citit durerea îmbinată cu speranţa şi nădejdea că acela pe care-l iubeau va trăi, va conduce mai departe popoarele libere spre cuceriri noi. Azi nu m-a ascultat la nimic. În clasă e atâta tristeţe şi monotonie. Am citit într-o recreaţie în faţa clasei buletinul din ziar în care se anunţa  starea sănătăţii tov. Stalin. În ora de dirigienţie am discutat unele probleme secundare iar apoi am trecut la problema aceasta pe care o trăieşte toată lumea, cu această problemă a tov. Stalin în clasă se aşterne liniştea deplină. Vocea tovarăşei diriginte a rămas însă liniştită şi clară: „Nu, tov. Stalin luptătorul neînfricat pentru o viaţă mai bună trebuie să trăiască. Ese voinţa velor mulţi, a celor osândiţi de veacuri. Astăseară m-am întâlnit cu Valentin. Sunt sigură că legăturile noastre se apropie tot mai mult de despărţire, cuvintele rostite de el m-au făcut să-mi dau seama că într-adevăr… Oare nu mă înşel? Nu e o simplă deşertăciune? Vineri 6 Martie. O zi minunată (E baba lui Elvira). Totuşi nenorocirea cea mare a sosit. Vestea sdrobitoare a morţii celui mai bun conducător, a celui mai bun prieten al omenirii muncitoare, a umplut sufletele tuturor de adâncă mâhnire. Totul e îndoliat, totul plânge pe acela pe care îl iubeau, pe acel căruia îi datorau totul. O zi tristă a gevenit această zi. Chipul îndoliat al lui Stalin readuce figura celui iubit şi venerat de toţi, plâns de toţi aceia pt. care a  luptat toată viaţa sa.

            în secţia de 4.30 când a luat-o Nichitin cu pişchiping mi-a venit să borăsc era să ies i-am răspuns primul în genul luiArbatov a dat şi el Vasiliev făcea din imperialist realist abia când a luat-o unguru’ măi frate ce şcoală cu Sud-Tirolul cu Nord-Transilvania a zis c-ar vrea-o la vreo pace ţărănoiu’ chinezit a sărit să dea mâna or fi fost şi aplauze eu lovisem subtil sigur nu prea pricepuse nu fusesem vulgari after all aşa că la masă kip is în suomi fireşte maiorul că să-l aud pe Ivanov mă tot chemau la cafea mâine am zis aproximativ Chairman mulţumesc pentru ocazie că anul trecut a fost conferinţă din România nu din Ungaria anul ăsta din Ungaria nu din România cât că te-am ars da da’ Reti că s-a ciocnit cu 15 ani în urmă cu de Paşcu tot Paşgaş auzindu-l pe mnealui aproape că n-am comentariu e diplomat eu nu încep cu ce-a fârşit înbogăţirea interculturi limba maghiară are cuvinte româneşti româna are ungureşti fie-mea lui Loczi sper că nu vrei Transilvania păi o am la Buda nu-i plăcea ca-n Ciuc acum autonomia oi uita discursurile mele dintr-o zi de luni aud la radio-tibu o voce care seamănă sută la sută cu a mea e Scalfaro exemplele tale sunt istorie după Nikitin am luat primul cuvântul invazie consecinţe tragice s-a inventat limba moldovenească Grupul român pentru Pugwash a făcut un apel pentru eliberarea lui Ilie Ilaşcu condamnat la moarte de Ivanova el e acum senator şi moare în fiecare minut aţi recunoscut Transnstria nerecunoscută de niciun alt stat prin acord semnat de Elţân şi Snegur contrasemnat de Smirnov arăta o hârtie două pagini Sergiu Mocanu la Consiliul Europei de ce se represează comunist partidul creştin democrat patriarhia de la Moscova de ce decapitează bisericile neobediente ei de ce nu e eliberat Ilaşcu Snegur şi Iliescu sunt pioni ai Moscovei merci Arbatov a condamnat imperialismul rus Mihu impicatto hanged Dragoş l-ar fi găsit nu mai e întreg şi sinucis şi incinerat dus în criptă cu tanti Magdalena unul plătit să înjure atrocii români de-ai dat cu capul de tragedie mărul lui Paris de la Afrodita Harald ultimul loc pe dreapta înaintea colapsului american după cel rus the near abroad clopote în bobote las’ că după rus vine ucraineanul eu mi-s din Bucureşti arajează-mi o o conferinţă nu merg în munţi cu voi nici de frică oi fi având acasă bombe aranjamentul cu Helge picase dar comentând Nikitin şi mai zicând Moldova m-am ridicat şi am făcut lauda minorităţii Elţân-Dudaev atâta-i trebuise lui Vasiliev să mă arate că nu dau ca prostu’ dacă nu-şi ies ei din boşorogenii încep cu citate din Eminescu rac şi Ilaşcu apoi la temă pact balcanic vis în Brixen lui Nafof îi venise rândul la doctor uşa cădea prin spaţiu cu zgomot s-a închis de partea cealaltă nu se mai deschidea i-a murit moartea toţi greşind în expresii şi timpuri Tina mă invitase printre tineri am vociferat Gayatri Mantra nostalgia del futuro pe Helge l-am făcut prinţ femeilor a plătit şi bericile din minibar si vengo presto amen Milano de acum mai plin de sine încă mataji Nirmala Devi sahajază versuri puţine ruşi mulţi alunecasem pe spate spre stazione războaiele altora fie-le lor aluzie la ai tăi şi sari ca ars a apărare pentru că nimeni în lume nici tu nu are de spus nimic bun despre ţara ta mama ta numai Churchill şi Carlton thanks George for comparison am văzut domul pe mine nu m-am văzut nu ne-a mai rămas din libertate nici plictisul alienării tu eşti departe signora îţi dezmorţeşti gleznele ai adormit precum umbra icoanei de pierdere dedublată ai stârnit clopotele Milanului lumea mai pricopsită n-arată mai bine luxul din lucruri sunt lacrimae rerum ne-am aflat fără comunicare numai coduri unele contra altora  până unde poate uita poezia de glasul dumnezeirii în fiecare voce de poet ce disperare să-ţi inventezi nefericirea de dragul epatării invidioşilor fericitori duminicalitate nesabatizată vreo fugă la Târgovişte mă gândesc la Găeşti frica de est să mi-o pun la punct să precizez şi ce moarte prefer să-i scriu variante imposibile cum numai cu asasinul tău poţi prieten îmi scapă şi egoismul despărţirilor spontanei nebunii îi suprapun icoane 

 

Reuniune

 

            Aparigraha. Băi, nene, mor de poza asta. Premiul l-a luat altcineva. Mă iei şi la operaţia cealaltă. În piaţa Alba Iulia stăm mai mult ca la un teatru. Acum văd că tu ai ceva mefistofelic. Mai socializezi cu doctorii, aproape sfertul de oră anestezie, pe zâmbete intrând la laser, martor la cataractă. Nedare-luare-lăcomie-avariţie, din Eminescu sărăcia ca aparigraha violenţei, istoria neinvadărilor, naţionalizare, Tomaida, Rugul Aprins, kaironomia, dorul săracului-bogatului, parigraha la revoluţii. Filme ruseşti cu americani, filme americane cu ruşi, aşteptăm chinezi, nişte indieni. O parte lui Dumnezeu, cealaltă la săraci. Vei naşte pe născătoarea de Dumnezeu. Anania a vândut o moşioară cu nevastă-sa Safira, a oprit o parte din preţ, a căzut jos şi a murit, ea a căzut îndată la picioarele lui şi a murit. La Efes a venit un iudeu numit Apolo. Şi a venit la mine un om numit Anania.  Isus este mai mare decât Moise (Pavel). Berlusco luase un cuţit, îl proptise cu tăişul în gâtul meu, d-aia nu taie, că e românesc, prinsesem un brici şi i-am întors-o, da’ acum, plecasem. Chirăind de noblesse, mi-oi fi închpuit găsirea pierderii, în autobuz citisem Puşi, în pat aparigraha din acatistul Ioachim şi Ana, şi-n evangheli plus apostoli venirea avionului. Cel ce se roagă de sine să fie anatema. Desparte-mă de oamenii acestei lumi. Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. Părinte, Cuvinte şi Duhule Sfinte. Miluieşte pe cei ce mă urăsc şi nu-i lăsa pe dânşii să piară pentru mine ticălosul. Ziditorul celor de sus, răscumpărătorul celor de jos. Temelia bisericii are formă de cruce. Cealaltă biblie cu 32 de foi cărţile de joc. Taina cea mare a naşterii din nou. Diavolul cunoaşte scriptura. Epithimie. Chipul obrazului. Ghimnosofist. Lemarghie (lăcomie de mâncare). Meşterşugul meşterşugurilor logica. În voroavă a cădea. Pleonexia (lăcomia). Sprijineala lăcomiii în averea trecătoare. Filohrisos (robul, iubitorul aurului). Întoarcerea la viaţă, îmbogăţirea, avut a-l face. Vesel după vis şi voios după tâlcuirea lui. Pre Inorog la prundiş să-l coborâm. L-am poftit, fără numai o dată măcar vârvul cornului lui de moale pântecele Biruinţei mele să lipască am nedejduit. Lindanul v-a ucis fântânile, numai pentru udat gradina, v-au pus pompe, gâsca ai tăiat-o, sufocându-se, carnea îi mirosea a lindan. Repune cărţile în butoi, pe unde or fi ale mele. Arhonda. Savu, Ibrahim, Mordehai. Şatrange. Sărmană cherestea omenească. Ciocanele au sunet prelung. Arhanghelii n-au pierit. Am şi gloanţe de aur. Afrodisău. Ahortasie-nesaţ-lăcomie. Du-te la părinţii tăi în grajd, lăstune. Făcui mămăligă la câini decât să rabde. Ai alege după vorbire. Fazanii se mănâncă. E de la bloc, n-are experienţă, răuleşte, vorbeşte urât, da’i trece. Index: Agârbiceanu,  Anania, Bălaşa,   Cantemir, David, Galaction, Gib.

            Sâmbătă 7 martie ’53. Astăseară m-am certat cu Valentin. Motivele? Cele mai mârşave uneltiri posibile din partea lui Sandu. Am înţeles că într-o doară m-am ataşat de acest băiat, că această ceartă care a produs o prăpastie între noi va produce oarecari schimbări în toată purtarea mea. Îmi dau seama că simt într-adevăr pt. acest băiat un sentiment deosebit, şi tocmai datorită faptului că Sandu a improvizat pt. răsbunare acest motiv mişelesc, prin care să-l depărteze pe Valentin, mă face să-l privesc acum cu mai multă indiferenţă şi cu mai multă scârbă. Am plâns foarte mult. Nu ştiu de ce dar sunt extraordinar de tristă şi desnădăjduită. 9 Martie. Totuşi în sufletul meu e o prăpastie, nu pot să fac nimic fără să-mi sboare gângurile. 10 Martie. În drum spre şcoală, m-am întâlnit cu Valentin. Aş dori să nu-l mai întâlnesc. Vederea lui mă tulbură foarte mult. Nu pot înţelege de ce. Cred totuşi că ştiu. Pentru că e supărat pe mine fătă să fiu supărată, pt. că sunt victima unor uneltiri mincinoase. Poate ar fi de datoria mea să-l lămuresc. Dar nu. Nu pot să-l opresc eu. Poate şi-o da seama că eu nu sunt vinovată… Atunci aş fi aşa de fericită!… Nu, eu n-am să-l opresc. 11 Martie. Seara, m-am împăcat cu Valentin. N-a fost aşa cum mă gândeam. Credeam că împăcându-mă cu el voi fi iarăşi fericită. 12 Martie. Ora de dirigenţie am închinat-o marelui şi nemuritorului conducător de popoare I.V. Stalin. În drum spre casă, m-am întâlnit cu Valentin. M-am plimbat foarte mult cu el. Mă miră faptul că a reuşit să se ataşeze (cel puţin superficial) de gaşca în care e Sandu. Mi se pare că au devenit prieteni foarte buni chiar. Astăzi mi-a destăinuit ceva pe care simţisem şi eu: „între noi se află un zid care ne desparte”. Într-adevăr! Există! Nu ştiu ce constituie acest zid, dar în orice caz există. Mâine îmi va da un bilet. Poate voi afla şi această taină. 14 Martie. Azi dimineaţă am citit biletul pe care mi l-a dat Valentin. M’a impresionat! Tot ce mi-a scris, îmi dau seama că e ceva sincer şi într-adevăr sentimentele lui curate. Sunt sifură că şi eu răspund acestor sentimente cu toate că nu i-am dat niciun răspuns. M-am culcat foarte turburată. Nu ştiu ce sunt în stare să fac, datorită mediei de la istorie. 15 Martie. Am fost la teatrul tineretului. Am văzut „Cravata roşie”. Atitudinea lui Valentin a scos la iveală faptul că nu era justă purtarea lui (ca pionier) cu cei de acasă. Am înţeles că din acest moment va preţui şi mai mult scumpa lor cravată părticică din steagul roşu. 30 Martie. Mi-au adus o veste destul de grea la suprafaţă, foarte uşoară însă pentru mine. Valentin era cu o fată în urmă. Aştept cu multă nerăbdare să fiu din nou „LIBERĂ”. Am fost apoi la biserică la denie. După ce-am ieşit m-am întâlnit cu Sandu. I-am dat bună seara şi-am trecut repede înainte cu celelalte. Sunt în pat… Mă gândesc la multe. Mâine mă duc sigur la pionieri. Marţi 31. Deoarece am avut cursul special, n-am putut merge la denie. În drum spre casă l-am văzut pe Valentin. Era cu aceeaşi tipă de aseară. 3 Aprilie. Seara spre casă D-nul Valentin a căutat în sfârşit să mă lămurească de starea lucrurilor. Sunt eu oare de vină dacă asta e firea mea? Cu toate că sunt convinsă că n-a fost nimic între el şi fata aceea, am continuat drama începută. Sfârşitul? „Am terminat cu el.” Foarte just am procedat. Trebuia să-mi recâştig prestigiul pierdut. Cât despre d-lui, o va soluţiona cât de curând, asta o ştiu sigur (cu tot teatrul ce l-a jucat amintind că este foarte îndurerat de cele întâmplate). 9 Aprilie. Prima zi de Paşte… Totuşi o zi foarte friguroasă. După ce am mâncat, m’am jucat puţin cu Jenica. Pe la 12.30 am plecat la biserică. Şi azi m-am cam certat cu Rodica. Nu sunt eu devină dacă o caută. Şi mai spune că tot eu sunt ambiţioasă. Totuşi, am fost împreună la teatru. Am văzut „Un flăcău din oraşul nostru”. Nu ştiu, dar mi-a plăcut foarte mult. Cred că mi-a plăcut atât de mult tocmai pentru că Valea şi Serghei erau firile care-mi corespund. Mi-au plăcut extrem de mult contradicţiile dintre ei, cearta continuă, costumul de comandă, voioşia cu care-şi vorbeau, toate lăsau însă să se vadă că totuşi ei se iubesc. Seara am stat puţin de vorbă cu Sile, apoi am plecat. 11 Aprilie. Scriu cam rar în acest caet. Parcă nici n’ar fi de zi. Dar ce să fac dacă sunt atât de ocupată? (Mai bine zis leneşă). Nu-i nimic. În acest minut îmi iau solemnul angajament „să scriu absolut în fiecare zi până la sfârşitul acestui caet”. Am să controlez astfel dacă am voinţă ori nu. După ore avem reuniune. Abea aştept. Am lămurit-o şi pe mămica. Îmi dă voie până la 1.00 fix. Ştie ea că de fapt n-am să vin la fix cu toate că a accentuat asupra acestui cuvânt. Am plecat foarte bine dispusă împreună cu Rodica, Elvira şi Ninel. Vreau să mă distrez bine! 12 aprilie. Am revăzut unii băieţi care mai fuseseră şi la cealaltă reuniune: Ghighi, Nelu, Doru etc. Am dansat cu mulţi băieţi, mai mult cu Doru, Sandu şi Nelu. Trebuie să menţionez că băiatul de la L. B. 2 cu care am dansat şi reuniunea trecută foarte mult (după cum am menţionat şi în acest caet la data respectivă) este Doru. Şi astă seară am dansat mai mult cu el. M-am întrebat apoi dacă privirea lui încruntată (în momentul când m’a văzut apoi cu Sandu) n’ar putea spune ceva. Faptul că am dansat împreună mult timp şi dansuri de-a rândul mă pune pe gânduri. Sunt sigură însă că nu s’a cunoscut. Ştiu să mă stăpânesc şi să fac să se vadă numai ce cred că trebuie. Dimineaţă am fost la raion cu pionierii, cu toate că eram extraordinar de obosită deoarece am venit acasă la ora 5.00 dim. şi la 8.00 am fost la şcoală la 33. După repetiţia pt 1 Mai, instructorii am avut şedinţă la raion. L-am întâlnit pe Sandu. M’am şi plictisit. Nu mai vreau în ruptul capului să mai vorbesc cu el. Îmi fac nişte nervi când îl văd… I-am spus că sunt supărată pe el. După ce m-a descusut şaptezeci de ani care sunt motivele pentru care m-am supărat, l-am lăsat fără răspuns şi am plecat (Motive n’aveam; să-i spun pur şi simplu că mă plictiseşte îmi părea dur.) A trimis-o apoi pe Rodica să mă cheme. Nu m-am dus, dar i-am dat răspunsul că nu mai vreau să fim prieteni. Pot spune iar fericită că sunt „liberă”. 13 Aprilie. Înainte de a intra la reuniune l-am văzut pe Valentin. Nu ştiu sigur dar cred că m’a văzut. Înăuntru nu l-am văzut. Nu ştiu de ce n-o fi intrat. N-a avut invitaţie sau după cum mi-a spus nu poate suferi aceste reuniuni – nopţi pierdute fără rost, după el. Atunci care-o fi motivul de era acolo? S-ar putea totuşi şi altceva. Îmi spunea într-o seară că pt. a se convinge de ceva, ar fi în stare să calce peste orice (bătea în orice caz spre mine. Mă gândesc dacă nu ar fi fost d-lui şi c-a umblat să privească totul.  S-ar putea şi asta, nu m-ar mira nimic pt. că îi cunosc caracterul ambiţios.  18 Aprilie. E ceva absurd să scrii în fiecare zi, să scrii toate nimicurile zilei. Voi scrie doar ce e mai importnat. De pildă: mămica se căsătoreşte. Îmi pare f. bine că va fi fericită. Dar noi? Vom mai fi noi fericite? Niciodată. Dar tăticu? Să i se închidă toate drumurile de a ne mai vedea? Nu, e ceva extraordinar de greu. Mă doare atât de rău capul, am plâns extraordinar de mult. M-am mai certat şi cu Elvira şi cu Rodica. Am nişte nervi de la un timp. Toate mă enervează. Atâtea gânduri îmi frământă mintea, atâtea aş vrea să spun. Dar cui? Prietenelor? „N-am nicio prietenă”. 4 Mai. Am lipsit de la şcoală toată săptămâna şi habar n’am de lecţii. Mă duc la şcoală la noroc. M-am întâlnit cu Valentin atât la dus la şcoală cât şi la întors. Era foarte zâmbăreţ. A trebuit să-i dau bună ziua de două ori pentru ca… să nu dau dovadă de lipsă de caracter (?) (după el). 18 Iulie 1954. Sunt tristă, sunt extrem de tristă, aş dori să fiu singură departe de orice sgomote, de orice mişcare, singură cu gândurile. Chiar, aici unde e atâta mişcare, veselie chiar, eu sunt singură, sunt extrem de melancolică. De ce? Care e motivul care mă face atât de sceptică într-o zi atât de minunată? Adieu, iubite priete, de ce ai plecat? de ce m’ai părăsit fără un cuvânt de despărţire? Mi-e aşa dor de tine, drag prieten. Dar, eu sunt de vină. De ce n’am putut ghici atunci rostul strădaniilor tale, cân încercai cu atâta stăruinţă să pătrunzi până la mine, în mijlocul cetei noastre gălăgioase în care mă distram fără grijă. N-am înţeles de ce cătai cu atâta înfrigurare să mă opreşti să-mi zâmbeşti … am crezut că vrei să ne plimbăm şi atâta tot… dar, ai plecat şi-acum am rămas numai cu părerile de rău. Dar tu? Eşti oare în aceeaşi situaţie ca mine? Oh! De-ar fi aşa tot aş fi mai liniştită. De-atâtea ori mă gândesc la noi… E-aşa de caraghios, nu-i aşa? Totul a început de la o mică reuniune a 33-lui, am dansat doar un dans, n-am vorbit nimic şi totuşi parcă atunci ne-am legat pt. totdeauna. Nu  era zi în care să nu ne întâlnim şi nu cu voinţa mea sau a ta, când nu ne gândeam ne întâlneam totuşi… ce rol imens a avut teatrul de vară 23 August pe care-l fregventam cu atâta regularitate amândoi, de câte ori n-am reaudiat concerte minunate, dar care m-ar fi plictisit desigur dacă n-aş fi ştiut că undeva te plictiseşti şi tu, dar stai… la plecare întotdeauna ne întâlneam, atâta tot… o privire şi gata… venea alt concert, totul se repeta şi totuşi nu ne vorbeam, dar veneam unul pt. Celălalt. Asta s-a întâmplat până într-o zi când am primit de la tine un plic, a urmat un răspuns, o plimbare etc. şi iată-ne prieteni. Nu m-am gândit vreodată că se putea să’mi fie aşa de greu fără tine, mi s-a părut extrem de curios faptul că, o zi după cele petrecut mai sus, nu te-am mai văzut… Era şi cazul, noi care ne întâneam de-atâtea ori pe zi, la noi unde întâmplarea ne ajuta cu atâta preciziune, noi să nu ne vedem o zi? Era prea mult, am adormit în acea zi obsedată… Apoi s-au mai scurs câteva zile şi nu ne-am mai văzut, am aflat apoi că… ai plecat… Am pentru astă seară bilete la concert la teatrul nostru drag… mă duc căci aş da de bănuit, dar mă voi plictisi că ştiu acum că eşti departe, eşti în cine ştie ce regiune îndepărtată, iar eu care găseam în orice lucru, în orice fiinţă un prieten şi nu mă plictiseam, dimpotrivă… acum mă plictisesc, drag prieten, iubitul meu, sunt într-o stare… de ce nu m-ai oprit cu forţa dacă eu n’am fost în stare să te înţeleg?

            scriitori bătrâni tinerii au făcut apro o oră întârziere  600 încheiată la miezul nopţii o bere cu Felix Sima în pauza de prânz-seară cu Sandu Văduva rom „mistic” şi cognac pe cheu Hasdeu nea Romică dimineaţă cu Verzea Dan Mutaşcu zicând că a dat o maşină peste el Mincu mişcări de securist jumătate beţi asupra serii Fănuş & comp apa ţie nepolemică demotivare vag biată nu şi provincialii peste insatisfacţie curioşi de gratuitatea gargarisită strigoică salivară a prestaţiei p-uliceşti în aceeaşi sală a înfiinţării 1949 să vezi în toate părţile numai scriitori e totuşi o şansă de bucurie şi reflecţie răul ce l-or fi făcut pe lângă scrisul caduc nu se mai vădeşte violent mai degrabă un aer de iertare neglorioasă muriseră Moşandrei Petre Pascu Ştefan Popescu sper să mi se fi părut de Alex Protopopescu pe care abia-l cunoscusem în ultimul an LPU a spus numai minciuni Doinaş s-a retras repede mai apoi şi Cimpoi el a revenit după-amiază Chivu contra Eminescu iar că n-ar trata unele teme de exemplu eternitatea a şi rămas singur e nebun şi securist adăugase S Felix mi-a dat ultima lui cărticică cu un singur ghiocel aş putea să scriu la fel  o muzică solemn copilărească încheiată cu un miel nescos la soare de stăpân şi mort ca de dorul de lumină Lupaşcu a scurtat recenzia la cartea lui semnată de mine o trece pe Mona singură traducătoare a lui Ronald ba încă puhoi de greşeli tipo ba printre morţi şi C-tin Ştefuriuc din Suceava în mizerie alcoolică din vâlceni Damian Ureche a şi Mircescu şi-a scos cartea cu scrisoarea mea a dat telefon sunase şi fiică-sa eram în Italia îl luasem pe Iaru a d-l preşedinte el uite d-le că se poate viermele O străbătea (auzit astă-seară la EL cu ţiganu’ contra legionarilor) scriitorii anihilaţi ce şterse ironii ca numele Anei că nu valoarea ca o lene de a-şi mai bate joc de evidenţă mâine-poimâine submediocritatea se vaatrubui malverasţiune          preconizaţi în timpul liber a întreba delta Suline pe persoane de scris din toate delirele via Brixen de n-am fi deschis Samarkandul zigele cu peruci pe iarna arderilor ne fumă depresie din aerul cromozomilor te perpeleşti trei zile şi trei nopţi în loc de moarte vers cam toate geaba dezobseda-s-ar l-am îndemnat să scrie rugăciuni o săptămână la Frăsinei pe când Sandu la 22 de ani de la moartea lui Vasile e sigur că n-a fost de leucemie dintr-o răceală că-n trei săptămâni se curăţă şi-a dus-o opt luni iar iubita doctoră Polixenia era măritată cu colonel de securitate acelaşi chirurg ca Ionuţ deunăzi de-i vrea capul Dragoş ăsta să nu mă scoată şi pe mine că nu-mi plac evreii cât şi eu lor Sandu-şi tăiase barba la şapte ani de când murise Laurenţiu copilul preferat nu s-ar fi refăcut după moartea mamei patru luni de comă la nici un an după taică-său Attila ia exemplul Bolzano o dată apoi Alto Adige a doua ca nemţii-italienii noi am fi italienii ei nemţii cu idealizarea situaţiei poate şi mai conflictuale de acolo neîntâmplătoare tematizarea hungarizarea isodarco plus ruşii de zgomot Cecenia Moldova oricâtă manie a persecuţiei a cui prea multe potriviri îngrozitoare plăcere numai din teroare control ca de contabili în tramvai fata tot la tavă trei zile cu contract cât ăi bătrâni o lună palinca puşcăşită din Oradea eu în curtea de conturi  fata în curtea Crailor tu în curtea veche a lui Brâncoveanu o zi din urmă dinaintea rondei necoautori sinuciderii tatălui cine atunci să aibă grijă de nebunie dacă nu vorba tot noi la boli noi Adige argument autonomist în afară de context efectul găgăuz grecul loveşte englezul prin italian conabilitate politică nu contează informaţiile verbale numai hârtiile de ce nu apare nicăieri dir. adj. şefa lor Tomescu îl controlase şi pe Ionuţ ca el să moară că de ce pancreatită că de ce n-am cheltuit valuta la minister Tudor Dogaru Lapa Voinescu se-nfiinţase Sori Teo ce-şi justificase cu un ordin semnat o situaţie similară că mai puţin că mai de curând de ce-mi reproşezi după doi ani sunteţi tineri am 50 media vedem diferit şi o facem schimbarea în hăţişul atâtor presiuni ieri sau alaltăieri ne despărţisem pe respect o fi fost rubensiana Tomească m-o fi retrovizat că ce Iuga făcuse politică păi nu doar un afiş de candidatură pentru ţărănişti pe-acolo şi Olaru testase mişcarea în şcoli generale cum aş fi îmbiat-o eu am perorat aiurea oh anonime aici se dau loviturile de stat Piaţa Universităţii aberaţii câte vrei şi aveam revelaţia că precum înainte se caută stârpirea generală din ţâţâni a spiritului neînlănţuit am povestit şi fetei ea n-a zis de legionari mai apoi ea luase examenul de dans mi-am turnat acetonă în paharul de cristal ciorna contestaţiei venise şi fata da ia să nu mai dau canastiştilor nu era multă o beau singur miros prea ascuţit mai ca spirtul am turnat-o la loc v-aţi mirat destul de vag la inid diverşi perverşi reverşi spre 12 la bib parc et 2 corecţii inepţii opinie cerută de min direi fin o sun îmi pare rău nu s-a aprobat i-am cerut opinia nu pot să scriu că e legal limita de vârstă mă ghilotinase salut Boşman la Columbia trimite dl Maior un istoric de-al lui Theban mai rămâne un an alo George schimbă biletul de New York pe Stockholm surzenia nu e handicap frigiditatea reparată ca nimfomanie afară toată versiunea englezească pociumbi plonjez şi-n formalul conştiinţei drăguţi represatori pe Ionuţ l-a ucis Moraru tot Moraru m-a căutat la prima lansare Gyr lanţul nevăzut păienjenişul de vizite securiste contabile comuniste se înteţiră cronometric de la conferinţa la Dalles George Manu cât aş zice că am rămas la literatură încheiam după ieremiadele basarabene şi mai probabilă snegură rusească nici aripa blândă a îngerilor rugători să te mai anine fatalitatea are uneori gustul vastităţilor de necuprins acum de disperare acum religioase poate mi-aş căra caietele şi s-ar lăsa cu cărţi multe editabile la întoarcere între timp aş putea şi muri epilogul e mai vechi decât prologul eu vorbesc eu Aiud regina balului stroită cu o găleată de sânge de porc mare ghinion să mori de hepatită tropicală deci va supravieţui sigur puteam fi morţi demult şi unii mai trăim pereche amintirii celor martirizaţi pe neîntrebate pe neînserate când ajung acasă va fi noapte vă voi suna şi casa o vom umple cu turmele întoarse de câine dar nu-ţi mai vine să înnebuneşti când te-ai deschis la cer fereşti mai greu să te-ndumnezeeşti din rugăciuni ne urcă şi genunchii până la urmă n-am pierdut niciodată avionul pe jos o spuză luminoasă a tăcea cu cât înţelegi ce auzi cu bucurie voi clipi din memoria rândurilor de acum curtea de conturi mă aştepta în biroul meu bărbatul din cuplu pare cu grad traduceam lui Roşculeţ trei areolare sunt director dom’ profesor să audă contabilii plus Nestor prin Cişmigiu apoi acasă vizavi de paşapoarte pe Iorga bustul Anei Barcan de Miliţa Pătraşcu grafica lui falică fost decan comunist psihanaliză Coloşenco din partea lui Sorescu în susţinerea muzeului pe Plantelor 9 a scris în Vremea că sunt evreu nu sunt unii că să dau dezminţire nu dau lăzi de crochiuri 60 de ani de jurnal Brucan Cajal Ligia Răutu Galan Wald români cu etichete Sântimbreanu legionar  ce vrea Herbart Noica doctorat necitit de comisie C R Motru D Gusti PP Negulescu n-am înţeles nimic Nae Ionescu consumator de frumos la un examen că preferase pe evreul inteligent Arie tembelului doctor securist Mitică Oprea şi Bulgăr adăugaseră e român a învăţat spaniolă la bătrâneţe sunt un dement aţi vrea să fiţi un dement a doua zi în compania contabilior fumători Dochiţa sosită scrisori de la Săhleanu Simici Indra Nath Chaudhuri Lallan Prasad P Diaconu şi-a tipărit la muzeele din Călăraşi + Brăila Recenzii şi discuţii arheologice I iar Roşculeţ mai apoi Vulcănescu cu care am ieşit trecuse şi Scâteie de la sectorul doi că sunt de acord au găsit o garsonieră pentru chiriaşa clinicei Şuţu Sanda Bădulescu venise s-o ia pe Dochiţa la EL Zub vorbeşte de Sergiu Al-George teme din gramatica lui Panini nu voi fi niciodată capabil să reproduc conţinutul conversaţiilor de atunci Liviu Bordaş indianistica e o ştiinţă europeană 2 2 ’95 o zi da o zi nu discutat cu Vatamaniuc da clinica Şuţu muzeu mască Eminescu cum se alege praful de scris rămâne cel tare nu pânge răspunde sângelui cu sânge să dea dumnezeu să nu mai calce iarbă pe pămnt trupul găsit în râul Bega

 

Claudius

 

            „ Eu cel în Hristos Dumnezeu, binecredinciosul şi binefăcătorul şi de Hristos iubitorul şi singurul stăpânitorul, Io Mircea mare voevod şi domn, din mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu, stăpânind şi domnind peste toată ţara Ungrovlahiei şi al părţilor de este munţi, încă şi către părţile tătăreşti şi Amlaşului şi Făgăraşului herţeg şi domn al Banatului Severinului şi pe amândouă părţile a toată Podunavia, încă şi până la Marea cea Mare şi stăpânitor al cetăţii Dârstorului…” About events in 1386  Esteván Székely writes in his  Chronica  (printed at Cracovia, in 1559), showing that king Sigismund of Luxemburg carried in  Ţara Românească „the third war” and, afterward, “the seventh war against Dan-Voda” . And Antonio Bonfini, in  Rerum Hungaricarum decades libris XIV… (printed at  Leipzig, in 1771), writes about “the discord between Dan and Mircea in Valachia” and “the mixing of king  Sigismund”. Şi, deşi cronicarul Rewa de Petrus scrie în De monarchia corona Regni Hungariae et Sacra…(tipărită la Frankfurt am Main, în 1659) că, în 1388, „regele Sigismund i-a readus la ascultare pe valahii rebeli”, putem considera că afirmaţia priveşte stabilizarea situaţiei politice şi consolidarea domniei lui Mircea. Iar în ceea ce priveşte „jus Hungariae” certificat la 1391 în Bulgaria şi Valahia, şi la 1401 în ţara Moldovei şi părţile transalpine, despre care scrie Pray Georgius în Comentarii historici…( Buda, 1837), aceasta era de fapt o vasalitate formală a Ţării Româneşti faţă de Ungaria şi Polonia, stabilită prin tratatele încheiate de domnul muntean la Lublin (30 ianuarie 1390), Suceava (1390), Lwow (6 iulie 1391), Braşov (7 martie 1395) şi Giurgiu (1411). În 1411, atunci când încheie un nou tratat cu regele polon, Mircea este egalul acestuia în alianţa otomană, iar regele polon se obligă să nu-l mai susţină pe rivalul său, Vlad Uzurpatorul, care în 1396 se legase prin jurământ de fidelitate faţă de coroana polonă. Ca semn al demnităţii şi fastului imperial, domnul poartă pe veşminte acvilele bicefale, regăsite şi în sigiliul său. Even his “official” enemies – the Ottoman chroniclers, recognize his  diplomatic ability, strategy of military actions, care with which he prepared the fight with enemy, efficiency of used tactics. Still in 1390, when the first Ottoman incursion on North-Danubian territory takes place, Mircea opposes armies of Firuz bei and, according to a document ezisting at Zografu Monastery from Mountain Athos, “he defeated and destroyed them badly, that hardly escaped”.   Iar victoria de la Rovine, din 1394 (după unele opinii, în 1395) apare atât în izvoare contemporane, cât şi în documente ulterioare, toate consemnând – în primul rând – strategia domnului muntean, care „având în spate un munte, a pregătit cele trebuincioase pentru luptă” (aşa cum scrie Sa’adeddin). La rândul lui, Idris Bitlisi arată că „au ajuns turcii chiar într-un loc unde un domn… pe nume Mircea, încrezându-se în munţii cei tari şi greu de pătruns, se pregătise în acest ţinut nenorocit şi-şi rânduise propria sa oaste purtătoare a stelei nenorocirii pentru a aştepta ajutorul celorlalţi regi şi stăpâni şi se întărise în acel loc muntos şi primejdios şi, ascultând de gândul său rătăcit, avusese curajul să se lupte cu gâzii purtători de glorie”. Un alt cronicar, Ibn-i-Kemal, referindu-se la pregătirea bătăliei, scrie că voievodul îşi înarmase ostaşii „cu arme şi unelte, încât îşi umpluse ostaşii de arme”.  În primii ani de domnie (1387-1388) ctitoreşte Mănăstirea Cozia, ridicată cu meşteri aduşi din Moravia, sfinţită la 18 mai 1388 şi pictată în 1390-1391, a cărei pisanie de piatră păstrează bine conservat vulturul Ţării Româneşti alături de stema Dobrogei, primită moştenire de domn de la principele Ioan (care alătură Dobrogea la Ţara Românească). La moartea domnului, în 31 ianuarie 1418, trupul lui stă puţin în palatul de la Târgovişte, iar la 4 februarie este dus la Cozia şi înmormântat într-un frumos sarcofag de piatră sculptat în forma corpului omenesc, aşa cum era moda apuseană a vremii. Deasupra s-a pus o lespede sculptată în forma a trei trunchiuri de piramidă ordonate în trepte; din păcate, inscripţia iniţială se mai păstrează doar prin două fragmente încastrate sub pardoseală, iar textul iniţial a fost înlocuit în 1778 cu altul. În 1917, mormântul a fost profanat şi lespedea distrusă, cea actuală fiind pusă în 1938. Mircea I Basarab a fost căsătorit cu Doamna Mara (rudă cu principii sârbi) a avut un fiu, pe Mihail – asociat la domnie din 1408 (după unele opinii) sau mai curând din 1391 (după alte opinii, care ţin cont de faptul că diecii cancelariei domneşti aveau obiceiul de a nu data documentele emise). Din legăturile pe care le-a avut cu alte femei, Mircea a avut şi alţi băieţi, care au ajuns şi ei domni: Vlad (cunoscut sub numele de Vlad Dracul), Radu II Praznaglava şi Alexandru Aldea. Copiii lui Mircea, ca domni, vor avea probleme cu verii lor descendenţi din Dan I (fratele lui Mircea), rivalitatea permanentă dintre ei fiind cunoscută în documentele maghiare ca lupta dintre Dăneşti şi Drăculeşti. Documentul datat 17 noiembrie 1431, prin care se dă Mănăstirii Dealu (n.n. – ctitoria tatălui său Mircea cel Bătrân) danie de sate scutite, aduce prima atestare documentară pentru satul Răzvad. În documentul datat 9 februarie 1433 dăruieşte Mănăstirii Zografu de la Muntele Athos un obroc anual de 3000 de aspri, documentul de acum (ca şi altul anterior) fiind scris „în scaunul de faţă Târgovişte”, deci în cancelaria reşedinţei domneşti. Este unul din fiii nelegitimi ai lui Mircea cel Bătrân, venit pe tronul Ţării Româneşti cu sprijinul domnului moldovean Alexandru cel Bun şi al regelui maghiar Sigismund de Luxemburg. Ignorarea autorităţii turceşti şi alianţa cu Molodva şi regele maghiar l-au nemulţumit profund pe sultanul Murad II, care în 1431 trimite în Ţara Românească o puternică armată – care arde, jefuieşte, pradă şi face robi peste trei mii de români, inclusiv copii. At the end of the month July 1432, Alexandru Aldea goes to Constantinople in order to negotiate with the sultan a peace made through “swearing of faith“ , but necessary in that moment to the country: he accepts the suzerainty of Ottoman empire, as well as the  sending at Gate, as hostages, 20 sons of Muntenian boyars who made part from the  council of country. In exchange for this grant of good behavior, the sultan agreed to liberate  the three thousands of prisoners brought in the summer of year 1431. Vlad II Basarab, este cunoscut mai ales sub cognomenul dat lui în Europa apuseană şi care, ajuns în Ţara Românească datorită fiului său Vlad Ţepeş, a făcut atât de cunoscută această provincie. Şi apariţia numelui de Dracula, şi sensul lui, sunt legate de ziua de 8 februarie 1431, când la Nürnberg are loc un mare turnir al prinţilor europeni, sub autoritatea lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei şi împărat al Sfântului Imperiu Roman-German (care îşi avea reşedinţa aici). Acum, Vlad Basarab primeşte investitura de cavaler al Ordinului Dragonului şi al ordinului Sf. Ladislau, ca recompensă a virtuţilor cavalereşti şi a meritelor deosebite în luptele împotriva turcilor. Un alt motiv al decorării sale l-a constituit politica dusă de voievod în protejarea catolicismului, mărturie stând şi înţelegerea încheiată de el acum cu călugării minoriţi, în care se stipula şi existenţa comunităţii catolice la Târgovişte. La Sighişoara el stă în clădirea corpului de pază al cetăţii, una din puţinele clădiri construite din piatră, situată în zona cea mai privilegiată a oraşului – ceea ce arată respectul deosebit de care se bucura acolo Vlad Dracul. Existentă şi astăzi, casa avea în camera mare de la etaj (poate chiar sala de primire) o frescă lucrată în tehnica „al secco”, cu o galerie de patru personaje; unul din ele, îmbrăcat în costum occidental dar cu turban pe cap, ar putea fi identificat cu voievodul Vlad Dracula (fig. 32). În această casă au stat Vlad Dracul şi soţia sa Vasilisa (de fapt Maria Muşat, fiica lui Alexandru cel Bun şi sora domnului Alexandru Iliaş), cu care s-a căsătorit, probabil, în 1427; imaginea ei apare în câmpul peceţii pusă de domn pe o scrisoare datată înainte de 1444, trimisă din Târgovişte la Braşov (fig. 33). Şi tot aici s-a născut fiul lor Vlad, care îşi petrece primii ani învăţând şi jucându-se cu copiii orăşenilor. O informaţie interesantă pe care o găsim la mai mulţi autori vorbeşte despre conflictul dintre domnul muntean şi Iancu de Hunedoara, ultimul fiind luat prizonier de domn şi închis (informaţia apare la Georg Jeremias Haner), acesta fiind şi motivul răzbunării din 1447: Heltai Gaspar scrie că, neuitând că „a fost prins de Dracula”, Iancu de Hunedoara „după ce a ajuns guvernator al Ungariei, îl pedepseşte pentru aceasta cu moartea, împreună cu fiul său cel mare, orbind pe fiul cel mic”. Szekély Esteván menţionează şi el acest lucru, scriind că – numit guvernator – „Huniadi a mers împotriva lui Draguly în Valahia decapitându-l împreună cu un fiu al său” (în Chronica…, Cracovia, 1559). Alţi cronicari vorbesc despre „atitudinea lui Dracula Valahul faţă de Huniadi” (Sigismund Podlusáni, în De rebus gestis Hungariae regum, Györ, 1742) sau de „inospitalitatea lui Dracula” (Parschitum Cristoph, în Tabella Hungariae Ducum et Regum Christianorum în qua Eortum Ortus et Occasus…, Wittenberg, 1702). Capturarea lui Iancu de Hunedoara a constituit şi tema a două poeme scrise în maghiară, în secolele XVI şi XVIII. Primul, intitulat Cântec despre Iancula Vodă (Cluj, 1577) este scris de diacul sălăjan Ambrosius Literatus de Görcsön, care în text vorbeşte şi de „prinderea lui Iancu” după bătălia de la Varna. Al doilea poem este scris de Walkay Andreas în casa sa din Călata, în latină şi maghiară (tipărit la Cluj în 1576, sub titlul Genealogia historica), în două pagini el vorbind despre „păţania lui Ioan Huniadi cu Dracula-Vodă”. Instalat pe tronul Ţării Româneşti imediat după ce turcii cuceresc Bizanţul şi Peninsula Balcanică, Vlad îşi cristalizează acţiunea politică pe două direcţii dominante. Prima, în plan intern, viza centralizarea statului feudal, întărirea autorităţii domneşti (şi stăvilirea uneltirilor continue ale marilor boieri), instaurarea în ţară a ordinii, dreptăţii şi respectului pentru lege. Porecla de Ţepeş i se dă pentru că a preferat ca pedeapsă tragerea în ţeapă – ca o sancţiune exemplară, pentru fapte grave, imorale; într-o ierarhie a epocii, această pedeapsă intră în aceeaşi categorie cu arderea pe rug, spânzurarea (destinată tâlharilor) şi lapidarea (folosită mai ales pentru adulter, hoţi şi sperjur). Utilizarea unei astfel de pedepse nu era nouă şi – potrivit mentalităţii – nici anormală, în sistemul medieval al mijloacelor punitive, crud şi deosebit de complex: în Franţa, ţăranii erau fierţi în ulei; în Italia erau băgaţi în smoală; în Spania erau torturaţi înfiorător. Iar în spaţiul vechii Dacii, Herodot aminteşte tragerea în ţeapă ca obicei de sacrificiu, când trimeteau un mesager la zeul Zalmoxis. Ceea ce este specific lui Ţepeş, prin folosirea acestei pedepse, este impactul extraordinar – o spaimă vecină cu moartea, simţită mai ales de tâlhari, hoţi, leneşi, mincinoşi şi, cu groază de turcii astfel pedepsiţi. Raţiunile obiective ale împrejurărilor istorice şi necesităţile momentului l-au condus pe Vlad Ţepeş la această duritate şi la instaurarea unui climat de ordine în ţară, absolut obligatoriu pentru siguranţa acţiunilor antiotomane.   Este fiul lui Danciu, unul din cei trei fii ai domnului Dan al II-lea, căruia îi este deci nepot. A fost poreclit „Laiot” („Laiotă”), adică „cel Negru”, iar mai târziu i s-a spus „cel Bătrân” spre a fi deosebit de Laiotă Basarab cel Tânăr, vărul său (care de fapt îl şi numise aşa). Vlad Călugărul (fiul natural al lui Vlad Dracul cu monahia Eupraxia). Ruşii Logofătului. Domnia lui, începută şi pusă mai mult de un an sub semnul rivalităţii cu alţi pretendenţi (fratele vitreg Mircea şi vărul Laiotă Ţepeluş), este – poate – ultimul mare moment al luptei dinastice purtată în secolul XV între Dăneşti şi Drăculeşti, în contextul imixtiunii politice a lui Ştefan cel Mare şi a Ungariei. Tot în 1517, la 17 martie, domnul (Neagoe) emite un document care are un tip sigilar nou, menit să reprezinte schimbarea de ramură dinastică făcută prin venirea la putere a partidei Craioveştilor; această modificare a stemei de stat constă în faptul că el schimbă pasărea heraldică (pune corbul) şi reprezentarea separată a aştrilor (soarele şi luna), iar în amprenta sigilară forma scutului – modificată – se apropie foarte mult de ceea ce specialiştii numesc „amprenta franceză modernă”.

            Prietenia copilăriei se trezeşte. Tu te-ai supărat de prietenia mofturoasă şi ambiţioasă. Probabil aveam temperatură.Doamna Handoca nu vrea deloc să înţeleagă că băieţii cu care m’a pus nu-mi plac, adică nu că nu-mi plac, dar … nu vreau să dansez cu ei. Acum în ultimul rând m’a pus cu Bălcescu (un oarecare băiat). Bineînţeles că-l prefer celor dinainte dar nu vreau să rămân nici cu el. D-na Handoca mă întreabă săraca cu cine să mă pună din toată echipa căci pe bună dreptate nici eu nu ştiu cu cine vreau.

            Am terminat de citit cartea  „Spre ţărmuri noi”. M’a impresionat adânc educaţia comunistă a tineretului sovietic, spiritul de partid care predomină şi e vizibil în orice acţiune, în orice progres al societăţii. Citind această carte doreşti mult să fii asemenea bravilor eroi ai cărţii acesteia, să fii dârz ca Ion Lidum, brav ca Arthur Lidum, viteaz ca Aivar Lidum, conştiincioasă ca Anna Paţeplis, să ai caracterul dârz, minunat al Ilsei Lidum. Doreşti să fii asemeni acestor oameni noi, plini de viaţă şi voioşie. Mă gândesc: oare când va ajunge şi patria noastră la asemenea grad de civilizaţie, la acest vis minunat, ale cărui idealuri numai Uniunea Sovietică le-a ajuns.Vom ajunge şi noi la aceea că ceea ce aparţine colectivului, obştei şi în genere poporului să fie considerat mai scump, mai apropiat, mai ceva ca un interes personal? S’ar putea. Dar în niciun caz eu nu voi apuca aceste zile, cu toate că doresc aceste zile de aur.

            Sunt curioasă să ştiu cine a mai inventat plictiseala. Ah, ce om şi ăsta. Dacă ne-am cunoaşte, serios, ne-am părui zdravăn. Ei bine, de atâta timp, plictiseala se ţine după mine, ce să fac? Am terminat cartea „Tinereţe” de A. Boicenco. Foarte frumoasă carte. Înţeleg şi eu să-ţi trăieşti astfel tinereţea. Închinată unor ţeluri aşa măreţe. Îl admir din toată inima pe bravul consomolist Vadim Rodina ca şi pe viteazul Vasile Boiciuc. Of, dar am terminat-o, doar nu era să citesc la ea un an întreg. Am fost cu Jenica la cinema „Bucureşti” şi am văzut „Fata regimentului”, un film minunat tehnicolor.

            Aş vrea foarte mult să dansez. Of, de-ar începe şcoala mai repede, cel puţin mai trăim cu nădejdea că se va da o reuniune. Şi-apoi la şcoală e altceva. Mai avem acele repetiţii la dansurile mixte (distracţie) pe când aşa! Uf, ce să mă fac? Mi-am pus moaţele, mâine mă fotografiez. Trebuie să vorbesc neapărat cu fotograful ăsta, Mircea, care am auzit că exagerează la maximum fotografiile. În special scoate nişte gene… Îmi răsună în urechi numai muzică de dans. Nu ştiu ce să fac să-mi iasă din urechi.

            Ah! Mi-am adus aminte de noile reguli gramaticale cu privire la ortografie. Ce-am să mă fac până m-oi obişnui. Auzi, dumeata, cum să pot scrie eu toate cuvintele cu î din i, de ex. pîine în loc de pâine, sau cîine în loc de câine. Şi stai că nu e tot, se întrebuinţează numai linioară iar apostroful e lichidat. Ei, poftim! cum să scriu într-o sau c-am sau s-au. Vai de mine, am să iau numai doi la extemporale. Mu-i tot, bineînţeles, dar asta e cel mai groaznic. Aşa… cum aştept rezultatul fotografierii. Doamne, mă îngrozesc nişte laţe de păr extraordinare. Mi-e dor de cineva. Nu, serios, pe cuvântul meu că nu ştiu de cine dar… simt că-mi lipseşte ceva sau mai bine zis ‘cineva’, dar cine? (ne znaiu).

           

Scopul vieţii

Din prima căsătorie a lui Radu de la Afumaţi cu Voica (fiica vornicului Vlădicu din Bucşani) au rezultat trei copii; Vlad (ucis odată cu tatăl său, în 1529); Anca şi Neacşa.

A doua căsătorie, domnul o face din dragoste şi cu mare tărăboi. Este o poveste „unică în analele istoriei noastre, un război între doi voievozi” pentru una din fetele lui Neagoe Basarab. Încă din timpul primilor ani de domnie, Neagoe Basarab avusese o înţelegere cu domnul moldovean Bogdan, de a-şi căsători una din fete cu fiul acestuia, Ştefăniţă. Moartea celor doi domni (în 1517 şi 1521) a rupt firul acestei alianţe matrimoniale. Abia în 1525, când regele Ludovic al II-lea al Ungariei îşi aduce aminte de proiect, el se hotărăşte să-l şi realizeze. Tânăr (avea doar 19 ani) şi dornic să fie autorul unei alianţe princiare (poate chiar rugat de Doamna Despina, aflată la Sibiu cu fetele), regele Ludovic trimite vorbă la Iaşi: să vină Ştefăniţă-Vodă la Sibiu şi să-şi aleagă mireasa, urmând ca cealaltă fată rămasă să fie mireasa domnului muntean. Ocupat într-un război cu turcii, domnul nu poate veni la Sibiu, trimiţând un boier care să-i ţină locul. Mai rapid, Radu de la Afumaţi vine rapid la Sibiu, o place pe Ruxandra, iar peste două luni se căsătoreşte cu ea şi pleacă la reşedinţa din Târgovişte.

Rămas fără mireasă, domnul moldovean s-a supărat rău, şi începe un aprig război cu Radu de la Afumaţi. Până la urmă s-au împăcat, prin medierea lui Ioan Zápolya şi a mitropolitului Maxim al Ungrovlahiei: Stana pleacă la Iaşi şi ajunge doamna Moldovei, Ruxandra stă liniştită cu soţul ei, iar domnul moldovean primeşte pe boierii fugari refugiaţi în Muntenia.

Radu de la Afumaţi şi Ruxanda au avut un băiat, Radu Ilie, care va domni sub numele de Radu Ilie Haidău.

Moartea Doamnei Ecaterina, în 1590, îi zdruncină suportul moral al domniei, iar eforturile financiare imense – deşi aduc moartea lui Cercel – nu pot stăvili uriaşa lăcomie turcească. Este mazilit definitiv în mai 1591, ridicat din Târgovişter, urcat într-un car şi dus la Stanbul. Între a fi mâncat de peştii Bosforului (aşa cum păţise Cercel) şi a trăi, el alege religia mahomedană şi funcţia de sangiac de Nicopole (1591-1601). A rămas astfel ca unicul domn român care şi-a trădat neamul şi credinţa, iar până la moartea sa în octombrie 1601, şi după, numele i-a fost de Mihnea Turcitul.

Nicolae Pătraşcu scrie la Târgovişte mai multe epistole, cea mai importantă la 16 iunie 1597 şi adresată lui Ioan Keserii de Ghisart (n.n. – fiul domniţei Zamfira, fata lui Moise-Vodă, refugiată şi căsătorită în Transilvania), în care îi mulţumeşte pentru penele trimise în dar (n.n. –de cocostârc, foarte rare şi preţuite, pe care le va purta atunci când îi întâmpină pe comisarii imperiali Istvanffy şi Szuhay) şi îl anunţă că domnul a fost de acord ca Ioan să vină pentru a-şi lua înapoi moşia rămasă de la mama sa.

Radu Mihnea a fost un domn care, dincolo de credinţă şi respect pentru valorile umane (despre care voia să le insufle şi boierilor săi acelaşi spirit), şi-a iubit mult fmilia şi a încercat tot ce era mai bun pentru ea, inclusiv pentru fraţii şi surorile născuţi din nevestele turcoaice ale tatălui său. Ajuns domn în Moldova, în 1616, el îşi trimite familia ostatică la Constantinopol; o revede abia în 1619, când – mazilit şi bolnav – merge acolo pentru tratament. Revenit la domnie peste un an, se întorc toţi la Târgovişte, unde reface palatul, biserica domnească, baia; dă petreceri costisitoare. Termină biserica „Sf. Troiţă” din Bucureşti (numită de atunci Radu-Vodă), iar călugărilor de la Sfetagora le dă bogate donaţii.

Chiar dacă sunt bucurii, ctitorii ridicate în linişte, o pace sufletească împlinită prin ajutoarele date în Transilvania, domnul ştie că duşmanii lucrează, îl sapă şi îi vor pieirea. În 1696, principele Dimitrie Cantemir scrie un raport, alcătuit iniţial în limba rusă şi adresat ţarului Petru I, cu scopul de a dovedi necredinţa unora dintre Cantacuzini şi a lui Brâncoveanu faţă de Rusia. Intitulat Întâmplările Cantacuzinilor şi ale Brâncovenilor (1678-1716), raportul este publicat pentru prima dată la Sankt-Petersburg, în 1772, ca anexă la un „Jurnal” privind anul 1698. Cât de mult a luat în seamă ţarul acest raport, este o altă problemă. Dar aversiunea lui Cantemir nu se opreşte aici; în Istoria ieroglifică (1685-1705), el înfăţişează, alegoric, societatea românească, îndeosebi intrigile şi lupta dintre familiile Cantemir, Brâncoveanu şi Cantacuzino.

      scopul vieţii este mântuirea sufletului „când Neamu-ntreg va fulgera la viaţă” nimeni sub aură duşman ăi trei în braţele sărutării altarul numai naştere luminează taina sufletului meu dătătorule de lumină şi mă mântuieşte mântuieşte-te pe tine visceralitatea luminii coregrafia violenţei copii golirăţi palatul premiul l-a luat altcineva grup cu Vasile acum cu Puşi în ’80 dădeai autografe ai ceva mefistofelic mai socializezi cu doctorii sfertul de oră anestezic cum să scrii fără tutun şi lichior o bere să te învioreze martor la operaţii în grup era Kenneth nu Kiff sărăcia ca aparigraha violenţei Tomaida parigrahi la revoluţii nu e bine vacii noastre adunaţi poleială de la bombe tataie aici cobori azilul e peste drum Paris un nobil găzduieşte un simpozion umanitar cu ierarhii jucate dinulescian tot mai cabotin şi amnezic pe dispreţ ascuns în decadenţă drumuri hale ganguri jocuri furtişaguri Berlusconi luase un cuţit îl proptise cu tăişul în gâtul meu d’aia nu taie că e românesc prinsesem un brici şi i l-am întors da’ acum rumoare plecasem iar ăsta fusese şi la simpo şi aici m-o fi urmărit acoperit uitasem geamantanul la gazdă am dat de slujnice în costume de epocă chirăind de noblesse mi-oi fi închipuit găsirea pierderii în autobuz citisem Puşi mântuire prin har credinţă fapte mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima temelia bisericii are formă de cruce naştere din nou prin botez satana a uns rădăcinile vii cu sânge de leu de porc şi de maimuţă pe Adam l-a atacat cu ispita trufiei pe Moise cu mânia pe David cu femeia lui Urie pe Solomon cu bogăţia şi femeile pe Iisus cu mărirea lumii încoace Marx Freud Einstein en famille Golgota este o corabie nouă diavolul cunoaşte scriptura să traduc sau să diortosesc pe veresia ălui bătrân are 97 bani găsiţi ca de securitate vultur pemintesc împărat turcesc duroare duhnicească duhul cel mai de pre urmă stidire politicească floare de chip  asupră a toată otrava mai cu asupră cuvinte fără fiinţă ghimnosofist digambara nici în gramatică graiul fără chip păzesc uşorul uşii de rândunici încheietura voroavei îndemânările vremii meşterşugul meşterşugurilor logica din gurile sicofandilor să te mântuieşti ţărigrădeni de apă cuvântul cuvintelor Dumnădzău-Fiul începutul începăturii Dumnedzău-Părintele sfârşitul sfârşiturilor Dumnedzău-Duful Sfânt filohrisos ţărnă tipărită banii ocheanul apusului moartea cu ochii deschişi somna şi cu toată fantazia deşteaptă visa trăsnete plesnete pătimire nepătimită puterea cornului Inorogului asupra a toată otrava de ieste luna între boadză şi Vinerea între stele mai ghizdavă izbândirea visului nădind şi cârpind pântecele să-mi caşce şi pre spinare plesnind povestea prin treci să izbucnească şi călcâiul în locul rostului să grăiască voi lăsa pe Inorog la prundiş stambuliş să-l coborâm de isprăvirea lucrului să ne apucăm meşterşuguri vicleşuguri satură-te de sânge nevinovat coarbe piatra din zidire cu vreme iară la zidire să pune goală casa parohială Pelea ucis de viagra şi în ziar nu mai iese preoteasa din casă Anghel Lumineanu soţ Gherghinei Oprea de fată la urmă Anca cumbunoare Jigodoaia soacră-sa a lu’ Piciulica Bulearcă Bulimej Golea tot o polecră Ion Nelu Pârcioagă aprinde lumânări la tot cimitirul de anul nou şi de paşte ştie toată ţara cum ştii tu globul tot postu’ a mâncat numai sara a vrut să se otrăvească mă-sa l-a oprit trăia a răului de ce nu m-ai lăsat muri mă-sa a ajuns la Frăsânei să se spovedească de iepuri muşuroaie albe flori de frag secerai şi eu o ţâră de lucernă pentru porcul de-l cumpărarăţi de la Pietrari duminică pe piaţă nu se mai vând paradigma aparigraha sărmană cherestea omenească Savu Ibrahim Marcu vedeţi cum pot înnebuni oamenii ciocanele au sunet prelung am spart în mâncături notărăşiţa hocmanul nu mai este aur în Arhanghelii sorţile sunt aruncate din veci zboară Vâlva de pe la noi casa va fi vândută la tobă anangheon necesar manuscris jucat în mulţime de piaţă ruda-paparuda baţi coasa nu taie şi te omoară de mâini făcui mămăligă la câini decât să rabde cât de sărac un conac soarele nucă tot caută vărsăminte catodice ăi mai bolnavi urează sănătate ce să mai conversăm dans odissi clor usturime ochilor vedici rari veseli amnezicii răzleţirea pandaliilor harta adevărată a oraşului magic vă fac eu poze să vină primăria să vină poliţia comunitară doza concentrării letale niente în Queen la români indieni negri carnete de neliteratură semne de pasaj ochelaristo retro soră muzica pieţelor datele subiectelor încrucişate ne-om fi concurat zilele sub cavalcadele căţeluşei încă săptămâna paşilor pe bază de roşu ce soare şi miercuri auzise de comună pe nou iar n-oi şti niciodată întâmplarea cât să nu avem pretenţii de la sine are cine piscine nespălarea afumăturii înnăscute lăsat verbiaj scriiturii canto eşti bolnav de antirealism din replici nicio vaporozitate zile plecate pe rând păsăreşte  căzuţii peste mine templu tu din frăţie eu din India nu-i ajungi nici cu hârzobul la nas i-am dat benzi nu le-a înapoiat le-am plătit acum se uită la mine ca la un scuipat dacă te joc n-o să-ţi mai recunoşti piesa trezeşte-te şi mai taci din gură să-şi cultive urâţenia şi frustul is Mike Tyson Jewish matriarchs Dneyer Spirit Fascination valoarea ierarhia şi autenticul înlocuite cu demgogia ipocrizia şi falsul toţi oamenii se nasc atei torţionarii au fost atei iar torturaţii creştini jeez it’s enough to make you wanna cry apa aerul peştilor lucrător cu ochii oraşe din parâmă materiale biocompatibile de Matasa Osama Osana Obama Abbottabad  Omar Benazir a mai murit un personaj imaginar cum să omori pe cineva care nu există au ucis o umbră asasinarea în ziua beatificării lui Ioan Paul şi a sanctificării lui Irodion de la Lainici nu contează dacă e mort sau doar o invenţie cum i-a scăpat lui Sergio Ramos cupa teatrul acţiunii pe ideea de privelişte biogeografie insulară non-hoarding non-grasping non-attachment non-greed  aparigraha yoga inimii lui Iisus arderea florilor de mac copyro international copyright agency sun literary agency autoimpresariere the books separate beings logocraţii spiridonie afrodisău unii traduc piele de găină cu chicken skin în loc de goose booms umflăturele  force of one improvizezi cu mare forţă Melancholy după voce nu părea aşa distrus  energetic security i-a intrat floreta prin mască şi a murit cuţit în fruntea vacii gherşon străin invazia babiloniană din memorie ai o smerenie enervantă don’t ever exagerate the sadness of falling out of love locus dolenti bigleteria examenelor Toledo creştini evrei musulmani Teatro de Rojas a mai şi zice bine-ţi citişi amice din copilărie o actorie profil de sabie mai dornici de cultură cei din străinătate piesa nu începe cu expoziţiunea personajelor ci cu scriitorul care n-are inspiraţie faza zero dinaintea invocaţiei muzei  ultima în spectator faza întâi a neinspiraţiei cine reuşeşte s-o treacă urcă cele 21 de trepte   „architecture is inhabited by sculpture” Brancusi şobolanii din beaurocrats Mavrogheni o ictromă sau poznă a firii iraţionalitatea organizaţională cu Niţuleasca pe sărite vorbesc franceză la infinitiv ce odios scrie azi e joi futem şi noi întâmplare diegetică delir logic sistematizat paranoie inteligenţa socială la pământ idei de persecuţie erotice că-l iubeşte pe Dej o iubeşte etica consecinţei poţi să faci fapte rele dacă rezultatul lor va fi un bine judeţul sărmanilor Pakistan Observer 7 June 2011 Eminescu and Mahavira  the 10% treshhold to keep out Kurdish parties Bazinul Carpatic Tunguska entitate etnică inexistentă voievozi traduşi în somn cultul morţilor moartea culţilor don’t come knowking spune-i spălătoarei de geamuri că eşti clasic un peuple sous le regard de Dieu  two for the seesaw m-aş duce la Câmpina cât o fi autocarul detecting proxy settings  porţile orientului se îngustează masa     

 

 George ANCA