Cuvânt și iubire

Basarabia, acest ţinut din totdeauna al românilor, ce se înţeleg în aceiaşi limbă românească, ajunge să fie „răstignită”, la figurat, semnificativ printr-o metaforă păunesciană („Se urcă Basarabia pe cruce/ Şi cuie pentru ea se pregătesc,/Şi primăvara jale ne aduce / Şi plânge iarăşi neamul românesc…”(Adrian Păunescu), metaforă aleasă şi folosită şi de Domnul Profesor Doctor-inginer Valeriu DULGHERU, în titlul ciclului de scrieri “Basarabie răstignită”, respectiv în titlul cărţii “200 de ani de răstignirea Basarabiei “(2012), apoi exprimare regăsită alte articole.

Autorul consideră că Basarabia a fost “răstignită” odată cu semnarea Tratatului de la Bucureşti din 16/28 mai 1812, prin care Imperiul otoman cedează, fără ca să-i aparţină (?!), această minunată parte a “Moldovei lui Ştefan”, ruşilor, nerespectându-se nici uzanţele practicii internaționale ale vremii, nici normele de drept existente. Când spunem, “răstignire”, ne ducem cu gândul la crucificarea Domnului nostru Iisus Hristos, o imagine rămasă simbolică a creștinismului. Mergând mai în urmă, pe firul istoriei, regăsim crucificarea/răstignirea ca fiind considerată una dintre cele mai dureroase si salbatice modalităţi de pedepsire a unui vinovat, pedeapsă folosită mai înainte de fenicieni. Ce vină aşa mare are Basarabia să fie astfel pedepsită ? Ce vină au românii basarabeni să fie mereu la coada imperiilor şi Uniunilor ? … De ce a fi fost atunci, (în 1812), Basarabia “răstignită” … şi nu alipită … unui stat-mamă/frate … ? (cum mai scriu şi acum nişte cronicari aserviţi ruşilor). De ce, de peste 200 de ani încoace Basarabia este mereu răstignită şi … “re-răstignită”, până chiar şi-n zilele noastre ? Răspunsuri la aceste întrebări se regăsesc adunate şi reactualizate, poate mai bine ca oriunde, în paginile scrierilor, marcate de înalt spirit patriotic şi simţ al adevărului istoric, semnate cu mare demnitate de către Valeriu Dulgheru, intitulate generic: “Basarabie răstignită”. Cele 10 volume editate până acum de autor, reprezintă mult mai mult decât o culegere de eseuri militante, apărute periodic în periodicul din Chişinău, “Literatura şi Arta”, în ultimii aproape 15 ani; de fapt reprezintă .

În acest al X-lea volum “Basarabie răstignită”, autorul se simte, parcă, însuşi răstignit, pe-o cruce, la o răscruce de drumuri, când Basarabia mai poate fi şi sfârtecată. În fiecare pagină, inginerul Valeriu Dulgheru, acaparează cititorul, atât prin patima cu care i se adresează, cât şi cu exactitatea datelor şi argumentarea logică pe care o foloseşte, în fiecare comentariu al evenimentelor petrecute-n juru-i, răspunzător parcă, să respecte riguarea ştiinţifică, specifică unei Editurii Tehnice, ca şi cea aparţinătoare renumitei Universităţi Tehnice a Moldovei (UTM), din Chişinău, care a asigurat editarea şi tipărirea acestor cărţi revoluţionare.

            Luată ca un tot unitar, cartea aceasta se constituie ca un model de atitudine patriotică revoluţionară a unui intelectual, apărător de neam, cu simţul datoriei de a-şi face publică părerea asupra spuselor şi faptelor unor politicieni contemporani, demnitari aleşi, pe care indemnă să aibă cu sfinţenie grija patriei şi a poporului moldovean, trup rupt din trupul Marii ţări a românilor. Prin cele scrise autorul se dovedeşte un susţinător al doctrinei liberale, un admirator al faptelor bune al multor liberali, actori ai scenei politice prezente, dar şi încrezător în şansa coborârii de pe cruce a Basarabiei şi basarabenilor, prin forţe proprii, printr-o politică dreaptă a conducătorilor, spre o perspectivă cu adevărat democratică, prin promovarea importantelor valori autohtone, de care întreaga Europa ar putea avea mare nevoie.

            Lucrarea este împărţită în 4 părţi, intitulate: “Basarabia încotro?”, “Socialism şi panslavism”, “Romanii – primul popor creştin” şi “Portrete în timp, opinii, reflecţii”

Primul capitol, cel mai bogat, cuprinde analize, comentarii, atenţionări pentru politicieni şi nu numai, prezentate intr-o ordine cronologică, publicate în periodicul «Literatura si Arta» din Chişinau (în perioada martie 2013 –ianuarie 2014), aducând cititorul la o tensiune apropiată de cea a autorului, foarte prins de importanţa faptelor, ancorat în realitatea momentului istoric, din viaţa ţării, Basarabia – mereu răstignită. Subiectele sunt abordate într-o dinamică impresionantă, de către autorul-analist politic, parcă căutându-se monitorizarea evoluţiei evenimentelor, în dorinţa optimizării deciziilor conducătorilor, pentru menţinerea Basarabiei pe drumul cel mai bun. În susţinerea şi argumentarea poziţiilor date, autorul îşi începe, de regulă, articolele cu citate, exprimate de personalităţi din cultura românească (Titu Maiorescu, I.L.Caragiale, Petre Ţuţea, Adrian Păunescu ş.a.), din cultura universală (Aristotel, Larousse, Socrates), precum şi proverbe şi zicători populare, sau reflexii ale unor oameni politici, istorici, literaţi contemporani.

În capitolul al II-lea, “Socialism şi panslavism”, folosind acelaşi stil, atitudinea autorului este îndreptată către politica practicată în Republica Moldova de azi şi unele aspecte doctrinare, aflate uneori în contradicţie cu orientările anunţate de reprezentanţi ai partidelor politice, preocupaţi mai mult de putere decât de rezolvarea marilor probleme ale ţării. Spre exemplu, sunt prezentate unele situaţii în care unii intelectuali pro-ruşi răstălmăcesc adevăruri istorice de necontestat, cu intenţii vădite de manipulare a populaţiei, în sensul schimbării preferinţei de integrare europeană. Citându-l pe Milovan Vitezovic, (scriitor, profesor și scenarist sârb): „Din două jumătăţi de adevăr se poate face o mare minciună ”, autorul aduce argument foarte convingătoare de faptul că “Cel mai periculos lucru este că aceste structuri de falsificare (fie ţariste, bolşevice sau neoruseşti putiniste) sunt foarte flexibile. Ştiu să se acomodeze la etapa istorică respectivă, la zona unde este răspândit falsul, la mediul în care este difuzat falsul, fapt ce face ca semiadevărurile să fie de mulţi percepute drept adevăruri”.

Titlul celui de-al III-lea capitol, “Românii – primul popor creştin”, este aşezat la începutul unui grup de prelegeri, care conţin interesante referiri la importanţa rădăcinilor creştine ale românilor, popor cu drept deplin de a se alătura cu fruntea sus marilor puteri din Europa, care au marcat nu demult 1700 de ani de creştinism liber în Europa, odată cu promulgarea Edictului de la Milano, aşa cum ne informează şi autorul, anul 313 fiind considerat anul eliberării „actului legal de naştere” a creştinismului.

Ultimul capitol, «Portrete în timp, opinii, reflecţii», adună câteva scrieri, care reflectă esenţa înţelepciunii citatului folosit de autor din opera clasicului A. Vlahuţă: „Sunt mulţi chemaţi – puţini aleşi”. Aleşii autorului sunt personalităţi de necontestat, „din categoria oamenilor care restituie altor oameni mult mai multă lumină decât primesc”, dedicaţi bunului mers al societăţii, apărării valorilor culturale ale neamului, oameni care au înţeles sacrificiul pentru cauze nobile: poetul-politician Nicolae Dabija, (sărbătorit la 65 de ani), academicianul Gheorghe Ghidirim, (care anul acesta va împlini 75 de ani), “profesorul şi cercetătorul ştiinţific” Pavel Topală, (sărbătorit la împlinirea vârstei de 55 de ani), locotenent-colonel prof. Vasile Rusu, luptător pentru apărarea integrităţii şi independenţei Republicii Moldova, (sărbătorit la împlinirea vârstei de 55 de ani), maestrul Gheorghe Rădulescu, precum şi regretatul savant Eugeniu Grebenicov, plecat subit pentru eternitate, chiar în ante-penultima zi a anului 2013. Ca şi o desăvârşire a rostului acestui capitol, se prezintă o interesantă lucrarea colectivă, de mare valoare ştiinţifică, despre “Cum s-a născut denumirea “MOLDOVA”, prezentată atât spre lămurirea cititorului, cât şi ca o atenţionare a celor care speculează anumite interpretări tendenţioniste în scopul atingerii unor interese meschine.

În finalul cărţii se prezintă Declaraţia Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova „Să nu ratăm şansa istorică a Summitului de la Vilnius”, prin care reliefiează “şansa istorică pentru viitorul european al Republicii Moldova şi al cetăţenilor ei”,…”şansă decisivă pentru desprinderea de trecutul sovietic, pentru a scăpa de sărăcie şi de umilinţă imperialistă, pentru a lichida consecinţele pactului Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939”. Scopul demersurilor este de “atingere a standardelor de viaţă din UE pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova”. Această Declaraţie confirmă şansele reale de coborâre a Basarabiei de pe cruce, pentru totdeauna !

Ca aspect general al lucrării, demnă de remarcat este şi simbioza scrisului cu grafica fin aleasă cu talent şi inspiraţie excepţională de Natalia Dulgheru, încă o dovadă clară a mentalităţii şi atitudinii familiei de intelectuali, DULGHERU, unită în trup şi suflet, luptătoare, pentru o cauză nobilă, aceea de a apăra cu demnitate Basarabia românească din actuala Republică Moldova, a apăra un popor cu merite evidente de a se alătura democraţiei şi civilizaţiei europene.

Şi acest volum din ciclul ,,Basarabie răstignită”, se încadrează în colecţia de opere militante, pentru un viitor luminos al tuturor românilor, liberi la un trai împreună, fără oprelişti inventate, fără prigonire ori graniţe despărţitoare de neam.

Prof.univ.dr. Dumitru MNERIE

Primul Rector,

actual Preşedinte al Consiliului Academic

al Universităţii IOAN SLAVICI din Timişoara