Cuvânt și iubire

Ați ajuns ieri acasă? Se și întorsese azi-dimineață, fiul îl luase în altă cameră, să nu mai vadă meciul, iar nevestei îi zisese, noaptea asta-ți fac infarctul. de la Piața Romană la Piața Unirii, stil coadă, mai rătăcitor pe la așezămintele foste brâncovenști, cu sergent în Libertății, cam unul câte unul înfundându-se-n cimitire la umbra panourilor de metrou – după depășire, pe la cireșele pietroase, femeia le revindea, arborându-și strungăreața între dinții negri. a semnat rectorul împreună cu mine. eu am dormit stil japonez, pe linoleum avea s-o facă să plângă și pe fie-mea, cum se isteriza la fiu-său. nici ăla, mai apoi, nu se împăca, lăsându-l să aștepte cu mâna întinsă. sergentul, era de părere, nu-și aprinsese întâmplător țigara în Libertății. copii puțini pe la Giganți, unul chemat la ceai. instalatorul n-are caracter, probabil nici nu s-o fi pricepând, doar să facă bani și să-și aducă, grec, aminte de idila de cicnci ani cu italianca, de-i împiedicase bunicul ei să se ia. care a adus mâncare, care a spălat cristalul de la baie care a reparat siguranța. – am mai reparat-o. – știu, am mai fost, era o femeie. – vezi azi cu leafa.

Termenele prea demult prestabilite, măcar și telefonul de aseară al folcloristului, pe-al instalatorului l-am pus prin bibliotecă, nu găsesc adresa frumuseții persane. – noi plecăm să cărăm cărți, răspundeți dumneavoastră la telefon.

Îți spuneam, parcă ție, de-o pagină scrisă pur și simplu de cineva, poate de mine: m-am dus de două ori, până ieri, adică alatăieri și ieri la debarcaderul libertății, azi am avut parte de depozitul orhideelor, plus clasificarea zecimală univesală pentru electrotehnică și domeniile înrudite. Pope spusese dumnezeu când obținuse o scânteie pe care numai ei doi ar fi putut-o dovedi, plus cel de la Scânteia, mai târziu. copilul gazdei ți-era elev, ceea ce nu schimba Borsecul, cum ai schimbat și aculturația pe progres cultural. n-am lua, de dragul mobilelor și scărilor, biblioteca. vorbea-n somnurile cancerului întrebând mereu unde s-o fi aflând, pe ce front, cine dă ordinele. murise și Vasilca, hermafroditul perfect și fără pată – abia de se lăsase pipăită pe bust, niciodată jos, și nimeni nu-i știuse sexul, cât că i s-ar fi văzut creierul de femeie, la interne rulase călugărița și se inventariau cazurile de inse care nenorociseră alte inse. ținea minte de preferință ordinul lui Napoleon, cu intelectualii și măgarii la mijloc, și că își căra biblioteca după el. altfel nu dusese grijă în tinerețe, că erau atâtea văduve după război, unele-și îngrijeau bărbații muribunzi și-ar fi dat orice să stea de vorbă cu cineva. arestarea fostului secretar de stat nu se datorase fratelui primar de-a dat în primire, de cancer la care o să caute în dicționar ce e metastază – acum faci lună. la prânz mânca de ani de zile un covrig și practica totuși karate cu antitero de la seco.

Heat and dust și heat and vedas, anul trecut, ieri heat and technology – calore e tecnologia. i-a părut bine și a adus salutări de la ministerul mașinilor. că vremea furnicilor albe era ca-n Marquez, iar crabul shakespearean s-ar preta la interpretări psihanalitice… alergica e prietenă cu mulțumita ce recunoaște, totuși, tristețile. oferă o prismă. merg pașii printre gărari, în mâncări vestice, până-n nordul de odinioară, pe comparate, piei albe, numai ele nehinduse. destule fete mirate de revedere, călătorii sunt la ei acasă, parcă și înghesuielile din 95 au mai slăbit, de concedii. Bless the beasts and children (Glendon Swarthout).

Singur în mulțimea de femei, zice una că ai trăi, în fine, cerebral, inconștient de realitate, conștiința cât mai de sine, cât mai inconștient, e voie s-o chemi și pe una și pe alta, cele de la amenzi sunt neirtătoare cu puținele femei ale meseriei, prădalnic masculine, mai pierd și alea cărți, cu un regret similar cu al băieților, de pierdere, de plată, probabil fetele simt că au de plătit mai mult, cel puțin când aprob pedeapsa cu oarecare teatru reciproc. ele-ntre ele, cum nu era-nghesuială mare în zorii ploioși, una mai liberă-și îndrepta, din față, spatele spre scaun, din urmă, cea alta masivă, cu ochii rimelați, își aruncase pruncul ce numai al ei nu părea, de mic, țipăt tot mic, de-o să i-l strivească, se așezase alături și-l luase pe genunchi, înfiere, ochii se dezrimelau de-o ură, la vreo trei stații se eliberează alături și muntoasa creionată, își ia copilul, rămâne locul stâng gol și-și instaurează băiatul, înghesuiala se întețise și pluteau nespuse disprețuri de care numai copilul, împrejmuit de simplu decor, nu se sinchisea, ba-ncă o joacă. de spălasem jaluzelele după ce pusesem cu inimosul meu vecin cuierul și reparasem banca Nanei, pe-atunci alte mame spălau linoleumul – intrași cum țineam cu cleștele piulița să nu se-nvârtească șurubul la deșurubare, apoi copilele, cu inima făcutului rău al maică-sa de stat prea mult pe sus la geamuri, patru statuițe ale Platagicii și-au luat drumul în Italia. cu spatele la cilindrul scufundat, se uita aceea ca-n puțul nesfârșirii, râdea numai sus semnatul, ranchiuna pe seniori se copulase răvășitei vârste de ghișeu, vor mai fi și avut fii de același sex, deodată anti-femeiesc, simptomele. nu se mai discută, vagi bârfe greu de individualizat, probabil precauții paralele delirului de-un singur sine. de n-ai începe cu majuscule, nu mai latri (?) contrazis de lanț. textul. am anunțat nescrierea niciunui vers. proză deliberată, preferință psihologică. relanti agonic. uitături de superdrakula. portretul poate fi color. mai depinde de spate și părți. poimâine, finala. ca să vină și maică-sa. cartonașul roșu a luato-n jos. ce este un cap? s-or termina țigările da și mai plouă, o femeie te primește sub umbrelă și abia te obsedezi că femeia ta va fi primind alt bărbat sub umbrela ei, tot așa. le e frică și spun că le e rușine. au rărit-o. se colaborează numai pe transcrise. făurești de Drăgășani. nu se mai pleacă pe motiv de roman. Schizocontagiunea. cavouri vacante intransmisibile. se făcea ca o mulțumită sutașului, a lui ori către el. ne-am lua câmpii. revers și simetrie. balansul nonsensului te potolești bucată cu bucată, din timp.

A fi evitat coloanele, coada taxiurilor și malurile de cozi la autobuz-troleibuz, deci, de-a lungul gardului-metrou, prin Matache Măcelaru, traversată Calea ori Dinicu Golescu, da, asta, trecută Cameliei, curând Ștefan Furtună, rămăsese de urcat Grădina Botanică, un 236, sus, jos, mireasmă de tei, copila sacrificată, dă doamne și pruncul nou. la 43 de ani nu mai găsea timp de copil, avea lege de permisiune a avortului, aflase de Claudia Cardinale, că vedere de două ori pe lună, mamă-sa și-ar fi luat zborul în Colentina, la ea, unde are muncitori în gazdă și o vecină rea. altceva când ai băieți, nu fete. ce-a zis frunzița, ce-a auzit mierța, ce legătură, un an fără semnătură și dreptul păstrării legitimației de gunoier, adică mnc, muncitor necalificat. îmbrățișare. notasem ordinea fișelor, sălățirea, cum o merge verso-ul, concurența, smirna – altfel de părere de ne-ncântare, cât că nu m-aud, s-a-nțeles nesabotajul cinstit, asistența-și verifica diferența de la Florentin la Florența. letrasetul roșu pe rol, un pic la sentiment și telefon, biscuit Berceni. acordul întâlnirii cu pierzătorii, unii negri. cum se leagă revistele. fata secretară, bărbatul muncitor, legătoarea politiciană, că la ele e ușor, iar ca stil să scrie m și l, pentru metri și litri, ceea ce alții nu. periodicele verificate socialele, bravo ei domnișoarei sexagenare. iar cu Goethe și niciodată nu ești bătrân pentru prostia aia anume. greu va veni vreo vreme a bancurilor. se lansase vânătoarea unui autograf. mincinos, albume restituendo, pe sobrietate, comitet, fumătorie contra-prohibită, furtul studențesc al tractorului. cu monument și cadou doinit credea aceea că a venit timpul să pățim pedepsitul mimotic, de-am permanentizat un interior de cutie probabil în salutul necunoscutului inexistent. coatele Tîrnavei. poate un hint de comitere. ieri mai îndemnam să ne umilim obraznic, pe-acuma nu numai sculptura miniaturală moare după adjectivul măreț, îmi teoretizezi nevăicăreala, primul foc al dulapului celui mai bun când te instalezi undeva, e un tată de andros, numără multe fete libere, îl telefonez că i-l botez, să plătească, el își dă cu părerea invers. merci de darul băuturii ce-o ai, ți-oi întoarce vizita după, nu zic after, confirmarea, zici, de român la 40. dacă nu suspectez eu lumea, îmbrățișarea. las de-o parte un limbaj de ținere a umorului. ținuta se întreține. adâncurile poate renasc. aia se oferise pe inspirația din discuția cu îndoliate. buhul curge. trist cazi, bradule. fetele pe post de băieți. ce te-or fi înfiorând legionarii, dinaintea copilăriei nebătute de inconștientul târziu. flora spontană la putere computing. de vrei să-ți însoțești părintele-n hârzob, o fi și-așa, devreme trezire. nu suntem numai noi copii. stăpână și copilă. deruta nemiluitei pumnilor în cap, oi fi intuind tu ceva. s-a aprobat odihna. o ironie. dactilografie de cometă.

Înapoia zilelor am băut și rom, am jucat și șah. compozițiile pe vară, măcar de ele să ne fi liberat. Antoanela avea și ea mențiune – nu s-a păstrat momentul de reculegere, să nu se strice serbarea. accidente fatale au fost povestite într-o scrisoare de la miliție, de-a citit-o adjuncta. distincțiile politice prea numeroase plictisiseră audiența, probabil și familiile primitorilor. câte-o poză.. târziu meritul școlar, ultimul – mai beam rom. poză aproximativă. plăcerea bunicilor. criza mării. că de ce s-o fi băgând ea-n viața altora și toți o resping, unul că e departe, unul că fără unul din noi nu merge. măcar și la coloane, sâmbătă, cu flori, în umbră bună, în urmă-n Dinicu, totuși, acasă și toți banii. datorii camerun, unu-unu și la șah. a ustura. scrisori de trimis. curând veniseră banii cu un aer de aglomerație. pe alaltăieri și veste artemică, o, ce frumoasă sunteți, au mai adăugat din apropiere. beată legătoarea cerea recuperare pe așteptatul lefii, de s-ar fi putut duce mai devreme la coadă. îndulcire târziu, nu curând. fumatul în prezența copilului. al doilea, al treilea. stradă în Londra. soțul i-a interzis cu desăvârșire fumatul. atunci, pe furiș. iar Eminescu, Brâncuși, Arghezi. unind, în arhivă. ce-a fost. ne întristează orice perspectivă. mângâiere. cei nouă, sunt și vreo nouă femei, careva a ieșit la pensie.

Florile uscate, încă înțepând aerul, pe tarabă, de vânzare, de le-or fi cules tot copiii. prima săptămână de vacanță. grea acomodarea cu bunicii de oraș, să vedem la țară, sălile de lectură pentru admitere, tot, perspectiva câmpului, zâmbiți. să fi căzut și tot am simulat anume senzaționalisme spioane asociate cu inspecțiile pe ploaie de cu ziuă. teribilismul polițist n-ar fi stricat somnul dacă nu avea ce. doar ne temusem din ce-o fi fost în aer, în cosmos și deci în sufletele noastre. îmi păruse rău de Joshi. iarăși distanțarea și nostalgia, din straturile adormite altădată, acum singurele treze ale sufletului. cum înțelese că-i era, în loc de foame, khana pakhana, ca apoi să diagnosticheze că i-a picat bahut acha, să judece porțelanurile calde încă, să cumpere ciuta-n lan de la Plata, pedantizând tabuuri lingvistice ca pe o glumă fără perdea, aia cocoșească de prin clasele primare. doctorița vrea să facă rost de un post de zece mii (în meseria ei ar avea de plătit o sută de mii), eventual în bibliotecă, pe bibliografierea acupuncturii. l-a plăcut pe inginerul de aeronave, atunci prima oară divorțat, de nave, când și-a lăsat-o pe englezoaică, ba nu, era deja la atomo-nuclear, dar acum l-a respins nemțoaica, pe tema celor două neveste dintâi și a revenit la ănvățătoarea suplinitoare, fostă traducătoare de engleză, pe când soție, ce i-a plăcut c-au mers cu barca și un anonim, totuși subaltern al atomistului, se tot scufundase pentru scoici și fun al copiilor, tema era premiul întâi al fetei mici, acordat cu încurajare pe viață, cum ar fi așteptând-o legiunile defectologilor de ocazie și nevoie obsedați de navete, primari, agricultură forțată, feminitate umilită. greșeala fusese a dactilografei, șefa o semnase chiar observând-o, o semnasem și noi, de-am văzut pe urmă, cu ștampilă. a-ul în plus, agramatizant de la sine, un dublu genitiv pe o amânare între două regimuri, cu noroc la 13, cum o fi, reabilitare a prestigiului, registru civil, pe vorba civilizației. nebărbierit și încă tânăr, viitorul medgidiot, repartizările over, mai ieri cel mai în cercetare, ori întreabă de afli în Cărbunești de inginera cu fursecul, n-o mai măresc, o aprob pe-aia, voi s-aveți memorie, eu nu mă amestec, mai citesc regulamentul, că și omul frontului jucase cum i se cântase, și apoi zadarnic a cântat el însuși, nu mai juca nimeni, nici nu jucăm, nici nu cântăm, cincinalizăm calendarul, într-o doară, liberând nuanța, de leac și koara, altfel numit galaxie, prin văile zeelandeze, antipodice, de-o mioriță grasă și neînspăimântată. fără să se fi simțit izolat, inspectase de predilecție sălile goale prin facultăți, rejecta pretențiile de extindere, măcar și aulele le putea lua în primire. preoteasa elvetă va fi încunoștințată în open de traducere și răspuns, pe când se va juca nemistic cu copilul născut în paseism românesc. cum dracului se năascuse la toate celelalte rece, ori-ori. eu îi ziceam de microfoane, el îmi număra mucurile din scrumieră – avem scrumieră, răspunseseră italienii, adică bârfeau cinci, unul îi sperie cu microfoanele, ceilalți nimic, ăla merge la recepție și comandă cinci cafele la ora zece fix, cam pe atunci, cu ei, cere, spre scrumieră cinci cafele, se aduc, se sparge gașca, îi caută a doua zi pe cei patru, fuseseră arestați, de ce nu și el? ne-a plăcut poanta cu scrumiera. orașe secrete. canale de separații. supraviețuire nu numai în draci, și pe neve. un leit-motiv ce ne-a interesat. pe lângă carieră. timpul verii, cu dilatațiile capricioase, dacă veți considera sexul femeilor, aproape neospitalier prin abstinențele dintre călduri. regret acel a. nu e rușine nominalizată. un apendice latino-sanscrit. semnul decadenței nedezmințite. toată viața. nădușeala palmelor. costumul de ieri cu mânecă scurtă, la care jurasei că nu merge cravata. mai așa te lauzi. firea tace. dușmanii se inventă și singuri. îți reproșează nepotrivirea cu scenariile lor, în special în materie de elocință. te vezi din auzite și nu ai voie o tăcere, o bâlbâire, o anti-retorică, depinde, careva, cu vreun interes, iartă și reține, se publică o remarcă, acolo. fără grabă două săptămâni. bate odihna. găsită adresa iraniană și războiul reîncepe. ilustrațiile Andreescu ar putea conta și francofil. te cramponezi de aventura destul de nefardată, îi fugise bărbatul, și-l însuflețise pe gardist, de tot la Medgidia fusese exilat, și nu la ciment, în circuit, la gărzi de iarbă de amor pierdut. ploaia o lungise. finalul însorit prea târziu – un invers la film, asemănarea cu eminescologul, rolul bunicului și la toate examenele din viața ta ți-a picat ceva din Eminescu, de-ai zis că e o veste bună apelul la omologarea ancademiei. n-ai voie să câștigi la camerun că te întreabă învinșii ce-o fi făcând bărbatu-tău. pe la anul vom călători cu trenul. cine-o-ntorsese cu cumnata de rusă, exemplarul ros de furnici albe, ori dorința de cunoștință, lume înciudată. dolarul crește, un deputat e Townsend, prietena din cartierul Mansfield și băiatul ei. antionservatori, femeia, ca din interior, vor fi salutat subiectul pinguinului scris de Nana ca băiat ori insulă, ci frații ei vorbeau de războiul curat, însângerat. secretul trecerii orelor, întâlnirilor, așteptărilor. mai bătrân și cam bătrânește. s-o supăra cine-o vrea. rămânere-n fotoliu. scaunul în caricatura inginerească. pierduse cartea fostei soții și plătrea. amenda cu dragostea de dinainte de divorț, cu o eleganță pe care n-o are niciun neînsurat și chiar nicio nemăritată, doar una, de n-o fi fost fosta-i soție. 500 de albume frumoase și multe, nu toate, înapoi, nici aiurea, mai țineți de proces verbal, înțeleg povestea cu spațiul, mai aduc și aici, ce dumnezeu. reversibilitatea mecanică este cu totul altceva decât reversibilitatea termodinamică și totuși ele se pun față în față atunci când se analizează paradoxul ireversibilității al lui Loschmidt sau Zermello, zgomotul rece – termic – Barkhausen – atmosferic. hăinuța pe afară, în camera de baie. cucu și nepoata. fefiștii c.d. olița în depozit. măseaua și felicitările, cultura și tehnica. comparația licornei. separată koara și franțuzirea. aseară-miez de noapte, reducere la solo și de partea cealaltă, o partenogeneză de dictat-contra-dictat. singura raționalitate a fotbalului și arhitecturii franceze. te poți anina de litera ce-acceptă și ea să fie kitsch, dacă nu, rămâi în aer, aura mâinii bălăngănite ireflex. torni în pahar o anti-transparență nemaitentând vicisitudinea. libelulele se zvântă abuziv. ploaia și dedesubt pământ de mormânt de flori. femeia nu protestase. uterul infectat de la nașterea trecută se trădase la cea din urmă. biopsie. sleire. loc de chirurgi. văduve dornice de leadership. bravo, fetelor, nu mă lăsați să mor. brazda de aer. aplauze document. alături cine s-a aflat. se revine. alternare-repetiție. blossom in the dust.

Peste câte ore mă voi trezi, poate niciodată, Bignetta, ungurește. povesteam de minunatele programe. venise vorba de Mohit, copilul, și soră-sa și mamă-sa și taică-său, e, și ei aveau, chipurile, o prietenă, din Franța, mi-a scris un Henri, demult, mai apoi această Marianne. difuzia indiului în aliaje lichide. undă de viitură. pasarela de pietoni. progresul rutier. turn de extracție cu h=100 m. siguranța structurilor. sinteza și cristalizarea sticlelor. sarea Reinecke. extracția lichid-lichid. reogramele argilei de Jugănaru și caolinului de Aghireș. energie critică. fluajul. materials & design. ura și jumătate. nodul drept, moda cu strâmb, evidența-n stânga. testele le-au introdus la noi nu psihologii, ci metalurgii, totuși, aruncat din cercetare în uzină, psihologul ajunsese iar la teste, de oțel, după opt luni venise în bibliotecă, cu vechea leafă, ceva mai târziu plătise bani înapoi, greșeală de calcul, bun văzut măcar în index ori bibliografie empatică. alături, nu pe-afară, cuantele, dodiile, referințe în vrie, cereri de titluri, gift de compromis ori exploatarea temperamentului, prelungire a momentului doin de-am călătorit aproape prin găurile din templul de aur și prin cuanta academiei, pardon, tovarăși, o fată care uitase ziua căsătoriei, care-și aniversa nunta de argint cu flori nu de la bărbați. deschiderea discuției despre limbă, cu o solemnitate vinovată. cine-necine. suferitul s-o răzbuna pre-protector la prorector obsedat de omenire și of fizic. ăsta e oful lor, zice străinel, că nu sunt recunoscuți. ecranul reurcase. metoda Kraiski de economisire a energiei și replica unui nuclearist din cinci la un milion. vorbitorul de partea asta revenea la marea unificare a electornului. vise de valoare deosebită. materia fără viață, mecanismul vieții, energia și informația. se evocase labirintul. minim citit din Joshi. pe ziua grăbită. asistase la discuția telefonică. evoca, întrerupt, Arizona, după hipnoza fakirului, spre utilitatea unui psiholog. se intitulează colocviu, dar e național. ce alți scriitori vor fi fost împușcați de extremiștii sikhși, cum îi botează Lumea, pe necititul lui Eliade al sichiților, cum sunt mai la locul lui, mai bine sici, fi-le-ar engleza, pâra, de cap răscomentatorilor răstălmăcitori. conflictul se numerotase pe suburbii. se va trece la intimisme înregistrabile, ne-am comis întru atenee, sobrietatea strângerii mâinilor, neîmbrățișării, mișcarea făcută. cine n-a fost. a venit peste noapte la toți. Phoenix. filiala de la germanice de unde ideea latino-greacă de biblie pe mâna preoteselor. cunoștințe vechi, generație nouă. excepția Vrancei. board cu vaideeni. miliardele de celule dolari scrisoarea lui Galoia. campania andropauzei. sceptrul pe orizontală, tradus. tehnicile de sub troleu. Moxa. Moksha. neștiință de tine. n-ar interesa pe nimeni altcineva. i-am zis de cartea aia, n-o reîmprumut, nici synergetics, îmi ceruse tăieturile psihiatrice din ziare, vreo scuză lipsă fervoarea. cum și cui și de ce te-ai plânge, ți-ai trăda energia necredinței, ai fi contabilizat cruzimile celor puțini asupra celor mulți în chipul numai al tău, ce cititor. silaba a treia nes tipărită nies. Ravel-ul studenților. năpăditor sens. că să nu i se lege de nevastă, recomandare la derută, ieșiri de curiozitate, provocări la capră, curând cum și ce, again incompatibilitate. măcar și discuția numai în engleză a corespondenței și business-ului. diviziunea de gift. sezonul directorial. jenante deziluzii împrejurul iluziei de-a câta. și-or fi punând niscai speranțe rituale. poate fi și o rutină a scufundării tuturor, cu subiectivizarea șanselor eroizate. complexul de martiraj. un mariaj de nuntă și nu virgulă garanțele. limba femeilor biruit-a. cadru metalurgic. copilării trei sfertur. marmuri pe sub cupolă. planul mâine dimineață. eșecurile documentate ca la post, până-n cărți, geaba cine mai decretase cum că altul greșește din temperament și foc, se pot întoarce replici la o adică pe bătrânie. ura de fericire. schimbată adresa. așezarea consolărilor. cerbi. Odihna 5-6. tihna rasei. popoul de hipopotam gâdilat de mustățile lui Dali. dragi plopi nedeținuți mândriei, cinci figurine medievale, degete robe. stilul omniscient, pedanteria soră cu nebunia. mii de zile.

Inițierea instantanee și reacția de terminare de ordinul doi în raport cu concentrația centrilor activi. abia-ntre Sisir și Chaudhuri, apoi și Gupta, pe intersecția aleii spre pagbandi, de două ori înăuntrul fostului nostru apartament, fără nimeni, fără mobilă, un fel de tejghea și o țeavă ca un dop pe lângă care mai țâșnea apă, noii ocupanți puteau să se întoarcă, n-aveam sentimentul că se vor supăra, totuși ne-am lăsat într-o cameră de oaspeți, pe-un pat, așezată dimpotrivă, Suzana, de fapt Memna, desfăcându-se la cearta de formă, aminte de dușmanul șef, de plecarea precipitată, în pierdere, în neprimire, teroarea ca-n avionul deturnat, ce va mai fi stând și la un loc, munții și marea erau mai departe, dădea să plouă, ați luat umbrela ruptă, mi-am luat la revedere a doua oară, până mâine și la toamnă, oarecare-nghesuială, subterana somnolent anticomercială, mai antren la suprafață, în hol hallo, în rotondă, bronzul izgonit de aur pe moroi din cărți, la reîmprumutul militaro-popesc, insistență mihaio-vitraliană, țigări, cafea, un formular, Londra separat, încă o teroare neteoretică, pusul pe hârtie șiomvedeaul, cu un ministru, ministerele din Mendeleev, dus-întors, studio, iudeul cumsecade și cu biscuit și aprobare, foaie, carte, larevederi, pe dedesubt, 95, prin secretariat, nimic, interioare, mute, programe comise, dactilo, broboadă, venitul la povestit, singura revistă de acupunctură de la Paris, în stație, 25 de ani mai târziu, ca fiu-său cioban, o veveriță-n dor, foaia, pe unde-o mai fi Mihăiță, naveta Găești-Cernavodă, puțină havelizare, până-n Romană, post-individual nix, cuplaj auzit, orezul frigiderului, vasele, nou-născutul, cartea de weekend și admitere, muște-muște, ceasul, de două ori, pomeniți, uitare cronologiei de nevastă, limbajul pactelor și tot e uitat, bine de neinvitare.

Încotro ai întoarce capul? fără o vorbă. puritatea târzie a neîndrăznelilor și totuși regretul nu al pocăinței. ăsta nu văzuse, n-auzise papagalul. Chimist. cum își numise pachistanezul românizat compatrioții zgârciți și cum n-am știut mai nici unii când a fugit Mohamed, abia aproximație în devreme, spre șase sute, întrebătoarea se continuase parcă 720 și pasjul Moise de la faraon. crezându-se dumezeu, de ne-asculta și iudeul în drum spre Sinaia, oricum vitralistul fusese și-al Pelișorului. o necitire. audiția-n obscuritate. care era bun la fotbal de când eram copii. scrisori pe reproduceri de pictură. cererea de fragmentare în găuri amritsare, auzise hijacking, acordul de substituire a filosofiei de 8. o strigi pe Nana. poezie cu ghitară est. insatisfacții. răcoare. lectura ironiei. mâine-poimâine recul. și părerea că Lal Haveli nu sună Lal Haveli decât Lal Haveli. ce casă roșie? tone de dezorientare și-n strigătul doctorului pensionar. vag. intelect de-o totalitate. ironia obsesiilor. cât mai aleargă și câte un copil, peste o oră, sub nor, încet-încet.

Toate zilele cât a fost la mare a plouat, n-a înțeles nimic. telefonase aseară, știa de copilul nou, niciun deces, dorul. teme întristate până lucrezi la gară și-ți întâlnești mai ales trecutul. Cernavodă ai tradus agricultură, de-am trecut la fotbaliști și antrenori plecați. ne cam bucuram. e mai bine să vorbești. cum face și poetul modei sale. limba inginerilor. ieri pe politică de când lumea și cuminți. trenul pierdut de soru-mea, coborâsem la gară, băiatul plânsese de oul piciorului și-am și uitat să-i dau cartea Nanei. îmi pare rău. chibrituri puține. nei ziar. nici adormit, nici treaz. mi-a plăcut infarctul din sentiment. poezia continentului mare. dublul extern al modernității.

Discutasem, într-adevăr, și altceva, în paranteză, chestiune de șantaj, pasat la replica depeizării celui ce pleacă, în bună necunoștință a surprizelor disproporționat insuportabile, poate din diferența ritmului și neînconjurării de numai răbdători și suporteri în veac, închiși între noi abia auzindu-ni-se guguștiucii împăcați din răscruce în răscruce cu prihana bătrâneții. tirada să-și ia seama. alt pas. foaia de peste două săptămâni, a splendid expanse of dense virgin forest, wairaurahiri din Waitutu. pervazul, pat al porumbeilor. etimologiile grecești în tehnică, n-am nicio lucrare, găsim, scrie-ți separat de nașterea copilului un paper, lasă sanscrita, cum n-ai aflat de tranziențele aparente la timp, acum e prea târziu, iar ție nu ți-ar strica o conversație franceză, cu toată preferința englezei aceleia de secol 19 românesc. povestirea n-a început. gustul e înțelegerea, că Danny s-a dus singur la Constanța și o știe pe toată, de folosea maică-sa pluralul în prezența celui mare. se leagă de conștient, cum s-ar fi întristat de luciul aurului hohenzolernian și-n restaurare. ce ostași, ce călugări – nemți, curând exclusese sexul din freudism, cabaretul scopitor, se întorsese în Saraswati puja, dacă dumnezeu era o piatră, se căzuse de acord, vag, că există. la toamnă-n via de la Iași. preferința gândacilor, hârtiilor, borcanelor, nu a unui program de altă bibliotecă, plus o bere spre munte în sus, fără gorile, domnilor, la întoarcere mai vedem. începem altceva astă-seară de-ai veni acasă, cum te lăudai, și cu o țuică. ie-te planu dracului că s-a sculat de la 3 noaptea și altfel n-ar putea, ce dacă ține sticla ca un bărbat. și toate-ntâlnirile din gară, copilărie, bătrânețe de-i ziceți Craiovei Cracovia și veniți de la Constanța unde se duc toți, loc, loc, chibrituri pe peron.

  George Anca