Ben Todică: Salvați calea ferată Oravița-Anina, călătorind și admirând peisajul!
Versiunea a doua are text adăugat. Calea ferată se va închide, iar ce se vede în film, jumătate a dispărut deja. Nu te forțez spectatorule și nu mă supăr dacă filmul nu-ți incită interesul de a elabora un comentariu obiectiv, matur și cu conotație artistică. Înțeleg. Majoritatea sunt pudici, țin capul în nisip și nu realizează că a sosit timpul “ciomagului”. Să ridice privirea și să pătrundă printre gratii. Eu nu am avut posibilitatea să urmez IATC-ul in țară ca să satisfac cerințele criticului profesionist. Asta explică stilul meu liber și unorthodox. Am învățat de la zece ani pe băncile cinematografului din Ciudanovița limbajul cinematografic. FIIND O COMUNĂ ȘANTIER, LA NOI FILMELE AJUNGEAU TÂRZIU, după ce erau rulate și făcute ferfeniță, rupte și relipite, cu părți lipsă din secvențe, zgâriate și pline de praf, care pe ecran îl prezenta pe Roco din “Rocco și frații săi” plângând într-o ploaie de zgârieturi și gaze pe ecran, că filmul din cauza părților lipsă sărea din sărut drept în cuțit, că filmele vizionate de mine nu erau toate frumoase și strălucitoare ca cele pe care le vizionau proaspăt criticii și dumnezeii filmului din România. Eu fac film de la 12 ani și îl fac așa cum simt eu, educat de marii regizori ai lumii pe ecranul unui cinematograf de țară, la capăt de linie distribuțională. Camera la mine e extinderea inimii și trebuie să iubești locurile filmate dacă dorești să le împărtășești. Dacă nu le iubești, nu poți scoate frumosul din ele. Fiecare tăietură și zgâlțîiere de cameră e parte din emoția dialogului meu cu subiectul și dacă aș scoate-o afară și-ar pierde energia mesajului. Dacă vorbești azi cu specialiștii din tv și cinema, ei îți vor răspunde profesional și rațional, dar nicidecum artistic. Ei ÎNȚELEG DOAR REGULI ȘI PROFIT.
Parcă nu mai avem țară. Desacralizăm totul în jurul nostru. Părinții noștri au trăit cu DEVIZA că OMUL SFINȚEȘTE LOCUL. Au construit linia Oravița – Anina, acea salbă de perle, pentru că practic a fost ca o sculptură presărată cu gări și cantoane făcute din piatră de granit, ornamentate elegant, la fel ca și viaductele și tunelurile la capetele lor cu mici sculpturi și statuete (pentru că acești specialiști aduși din Italia nu erau numai pietrari, ci erau și artiști sculptori printre ei), și au lăsat (SFINȚIT) locul (LINIA) cu statuete de marmură și granit încât atunci când ieșea trenul din tuneluri te minunai, nu doar când vedeai priveliștea, dar și la căldura statuetelor, unele cu fântâniță de apă. Toate furate azi și așezate prin casele hoților sau vândute. Au demolat gările și cantoanele și au construit altele (ca pe niște veceuri din cărămidă) și le-au așezat în alte locuri de pe traseu ca să se piardă orice urmă de aducere aminte. Chiar și crucile morților au fost furate. Unde e respectul din partea noastră și a autorităților. Mii de oameni au muncit pentru această perlă a Banatului și sute poate că au fost răniți sau unii chiar și-au dat viața, iar noi privim pasivi cum ne este furată de sub priviri.
Români! Voi chiar nu meritați nimic pentru contribuția voastră și a părinților voștri la viață?
E timpul să facem deosebire între istorie și comunism, între viață și orânduirile trecătoare.
Eu mă bucur ca filmul să fie vizionat pe You Tube de oameni ca tine, tu care simți existența într-un mod nobil de înălțare.
Încă odată ”Mulțumesc Spectatorule”!
Benoni din Ciudanovița, Blocul A, Ap 22 (așa cum zicea Țuțea)
