Maria Diana Popescu, Agero: Dacă nu era desființată unitatea de vânători de munte din Apuseni
Într-un sistem profund viciat, Ţara are încă eroi. Eroi ai faptei! Eroi ai ideilor extraordinare! Semn că nu e totul pierdut. Moţii aceia, oameni obişnuiţi, dar cu suflet generos şi conştiinţă, au salvat cinci vieţi în tragicul accident aviatic. Poate dacă nu era desfiinţată unitatea de vînători de munte din Apuseni, toţi ocupanţii avionului prăbuşit pe vîrful de 1300 de metri, ar fi fost în viaţă. La încorporarea Armatei Române în Pactul nord-atlantic (N.A.T.O.) s-a considerat că România nu mai are nevoie de „Vînători de munte”. Iată, România avea nevoie! Erau arma de elită a Oştirii Române! La fel s-a procedat cu AVIASAN, o instituţie deosebit de eficientă în transportul cazurilor de urgenţă. Guvernele au pierdut controlul realităţii româneşti. Un asemenea eveniment arată ce are şi ce nu are sistemul. Ce pot şi ce nu pot mînuitorii lui. Am ajuns în punctul unde nimănui nu-i mai pasă de factorul „Om”. Instituţiile statului nu fac decît să-şi regleze conturile între ele, să se auto-disculpe şi să se acuze una pe alta. Grav este că cei care le conduc, le joacă pe degete, fără fi traşi la răspundere. Statul plăteşte de pomană mii de instituţii parazite. Avem pe teritoriul Ţării între 14-15 mii de instituţii de control, create anume pentru purtători de serviete, incompetenţi şi lipitori de afişe electorale, ale căror retribuţii ajung pînă la zece mii de euro lunar.
Statul de drept în piramida erorilor
Un numeros şi sofisticat aparat de stat, în care investim banii noştri, a eşuat în mod evitic. Statul de drept a intrat de ani buni în pauză de masă. De 24 de ani, mereu aceeaşi, mereu prezenţi, mereu vigilenţi cu fotoliul pe care-l deţin, nu doresc, practic, să reorganizeze, să reeficientizeze statul de drept, rotindu-se periodic într-un cerc vicios, nociv naţiunii. Preocupare lor este cum, şi prin ce fisuri să mai ciugulească, potrivit apetitului. Cum să folosească politic eşecurile instituţionale. Şi le-au folosit optim. Printr-un „lanţ al slăbiciunilor” au construit şi întreţin o uriaşă piramidă a erorilor. Penetrarea politică generalizată a sistemelor a dus la disfuncţionalităţi majore. Numeroase exemple arată o realitate îngrijorătoare. Clientela politică a luat în prizonierat instituţii întregi, făcîndu-le „funcţionale” intereselor lor şi nefuncţionale pentru cetăţeni. În instituţiile publice, apartenenţa politică a luat locul meritocraţiei, generînd divergenţe majore, lipsă de comunicare şi de adaptare la realitate. S-au înfiinţat departamente peste departamente, ministere peste ministere, doar ca să se calce reciproc pe bătături. La conducerea acestora fiind numiţi, ca să nu li se răcească fotoliile, cei demişi sau demisionaţi din ierarhii superioare. Fără pregătire de specialitate şi, mai grav, fără legătură cu domeniul. Ei sînt „veşnici”. Nu vor să dispară de pe scenă! Se metamorfozează.
Drama din Apuseni a fost transformată în răfuială politică
E suficient să ne gîndim la accidentul aviatic din Apuseni. Dacă ar fi fost vorba de un interlop, un politician sau un milionar, operativ, nu în şase ore (inadmisibil!), mijloacele moderne aflate în dotare ar fi localizat zona prăbuşirii avionului. Cu toate că avem pîrghii specifice ca stat membru NATO, iar la Deveselu ne tragem de şireturi cu tehnologia americană, rateul instituţiilor implicate este la fel de dramatic ca şi pierderea celor doi. Grav este că drama din Apuseni a fost transformată în răfuială politică. Problemele sistemice sînt mereu trecute cu vederea, iar domeniile tehnice continuă să fie populate şi alimentate cu intruşi şi clienţi politici la limita incompetenţei, care în afara de şantaj, corupţie, furt, minciună publică perpetuă, de linşarea adversarilor, de luptă pentru păstrarea puterii, nu sînt capabili de altceva.
Avem nevoie de patrioţi în sensul monumentalităţii, potriviţi să repornească motoarele morale ale statului. Tolerăm un sistem care i-a trimis pe români într-o direcţie fatală. Din veniturile umilitoare ale românilor se storc perpetuu bani pentru întreţinerea acestui sistem profund viciat. Numai în ultimii zece ani Codul Fiscal s-a modificat de 120 de ori, spre disperarea plătitorilor de taxe. Acum, iată, vine o nouă propunere de modificare a acestui act normativ, care pretinde creşteri ale unor taxe, dar şi mai multă birocraţie. Domnilor guvernanţi şi parlamentari, taxaţi-vă propriile interese, propria ignoranţă şi incompetenţă, taxaţi-vă minciuna, fariseismul, corupţia şi acţiunile dăunătoare României şi veţi aduce venituri semnificative la bugetul de stat. Cu aceste sume românii s-ar scutura de sărăcia impusă de voi!
La Putere, nimeni cu adevărat de-al poporului
Cum se nasc aceste legi strîmbe pentru naţiune? Simplu. Pe parlamentari nu-i interesează ce hîrtii sînt supuse dezbaterii şi aprobării în plen! Majoritatea dorm, citesc ziarele, fac orice altceva, iar cînd se trezesc din somn ridică mîna mecanic şi votează fără să ştie ce. Dacă nu ar mai fura, dacă nu ar mai înşela, dezinforma şi manipula, dacă nu ar mai deturna adevărul de la sens, dacă ar respecta legile şi poporul, am crede că s-au îmbolnăvit. Lenin, ăla al lor, a zis, parcă: „toata puterea în mîinile sovietelor”? Ei cu Puterea şi cu lupta perpetuă pentru ea şi pentru os, noi, cu somnul democratic, cu visele lui şi cu marea „generozitate” capitalistă. La putere nu văd pe nimeni cu adevărat de-al poporului. Pentru popor. Din lupta între „grei” ne alegem cu zgomotul de fond şi ne mai mirăm că ne-au îngenuncheat capitaliştii autohtoni şi străini. Ne-au aruncat demnitatea şi nivelul de trai la canalele din faţa Parlamentului! În România „democratică”, impostura şi lipsa de competenţă se instaurează mandat după mandat, în urma votului popular şi a modificării Constituţiei, căreia i-au creat nişte ferestre păcătoase. Pe acolo a pătruns hoţia prezentă acum oriunde: de la Guvern pînă în rîndul cerşetorilor, de la Parlament pînă în bănci, de la factura de energie pînă la rezervele naturale, de la banii „europeni” la fast-food, de la taxe şi impozite pînă în pieţe şi mai departe, mai grav, pînă la terenurile agricole ale Patriei, date aproape pe degeaba străinilor. Cu hoţii autohtoni cine să se ia la trîntă ? Eroii de la Pungeşti nu vor reuşi fără sprijinul majorităţii!
Maria Diana Popescu, Agero
