Cuvânt și iubire

Desigur este o şansă de a fi contemporan şi a cunoaşte personalităţi marcante ale urbei noastre, oameni remarcabili care au avut contribuţii majore în varii domenii pentru istoria comunităţii romaşcane – dar tot atât de fructuoasă poate fi cunoaşterea unei asemenea personalităţi studiind opera sa – văzând rezultatele muncii de o viaţă, cu realizările şi neobosita implicare în viaţa concitadinilor.
L-am cunoscut indirect pe domnul dr. Epifanie Cozărescu – şi acela a fost momentul când, împreună cu membri ai Asociaţiei Pentru Antropologie Urbană, Roman am lucrat la punerea în pagină şi editarea cărţii – O viaţă în slujba semenilor – Doctorul Epifanie Cozărescu, un mănunchi de mărturii, impresii şi gânduri, rememorări de fapte şi amintiri ale celor care au lucrat, au colaborat şi care l-au cunoscut pe distinsul dr. Epifanie Cozărescu. Am descoperit astfel o persoană implicată trup şi suflet în acţiunile care au ţinut, fie de activitatea sa de medic – la Spitalul din Roman, fie de cercetările privind istoria medicinei romaşcane cu înfiinţarea Muzeului de istorie medicală din Roman şi activitatea ca Preşedinte al Societăţii de Istorie a Medicinei şi Farmaciei din Roman, fie de păstrarea identităţii cultural-medicale romaşcane prin cărţile sale Paramedicalia şi Istoricul Spitalului Municipal Precista Mare până la bicentenar (1998).
Înzestrat om de cultură, membru al Asociaţiei medicilor poeţi şi prozatori – domnia sa ne-a dăruit un volum de versuri, în care ni-l se dezvăluie ca un mare iubitor de Neam Românesc, dăltuind prin cuvânt iubirea sa de bucovinean.

Un brav bucovinean ce nu şi-a dezminţit neamul şi locul de baştină:

…Bucovină, Bucovină
tu grădină
Cu harnici feciori
Şi cu fete flori…

Un loc binecuvântat, astfel evocat în versurile sale, de unde oameni ca Epifanie Cozărescu, „omul instituţie” şi-a lăsat amprenta pe unde paşii l-au condus în timpul vieţii.
O viaţă zbuciumată, dar plină de optimism pentru misiunea sa, în viaţa ce i-a fost dată de bunul Dumnezeu, legătura cu divinitatea ajutându-l să treacă peste toate obstacolele. Din educaţia creştinească primită în familie, i-a rămas insuflată în spirit şi gând: LUMINA.
Apropiat de Biserica Ortodoxa Română, a fost ales de mai multe ori ca membru al Eparhiei Episcopiei Roman. Astfel apare în versurile sale credinţa în voia Domnului:

,,..dacă-i poartă deschisă
Către cealaltă lume nouă promisă,
Împodobită ca o floare
Cu vechi şi mari speranţe în viaţa viitoare,
Unde, cu voia Domnului,
vom isprăvi ce n-am putut
Ori vom lua-o de la-nceput..”

Medic şi istoric deopotrivă, Epifanie Cozărescu s-a ancorat puternic în comunitatea romaşcană. Interesat de istorie şi de istoria medicinei, în special, dr. Epifanie Cozărescu s-a consacrat prin activitatea sa de cercetare asupra istoriei vieţii medicale româneşti.
Studiile sale în domeniul iatroistoriei nu s-au oprit în momentul editării monografiei spitalului Precista Mare. Chiar dacă nu mai avea vigoarea tinereţii şi vederea nu îl mai ajuta, a continuat şi în ultimul deceniu de viaţă, atât direct cât şi prin intermediul prietenilor şi colaboratorilor săi, să adune materiale privitoare la trecutul medicinei romaşcane.
A valorificat cercetările sale la întrunirile Societăţii de Istorie a Medicinei şi Farmaciei din Roman, dar şi în cadrul altor manifestări cultural – ştiinţifice.
A încurajat şi susţinut efectiv pe unii colegi romaşcani, cu speranţa de a-i atrage către nobila muncă a cercetării vieţii medicale. În acest scop, a căutat să îşi găsească un demn urmaş, căruia să îi lase un valoros patrimoniu spre o viitoare îmbogăţire spirituală, ori măcar să păstreze ceea ce el a adunat într-o viaţă. A sugerat continuarea cercetărilor făcute de el în arhivele naţionale şi completarea cu cercetări în arhivele din străinătate, ţinând cont de studiile şi activitatea peste hotare a unor medici de origine romaşcană, ori care au profesat în Roman.
Prin toate aceste fapte exemplare de muncă şi viaţă, prin abnegaţia probată cu o generozitate pe care doar piscurilor le este dată a o împărtăşi semenilor, doctorul Cozărescu se dovedeşte a fi un demn model de urmat de către viitorime, un continuator de cinste al celor ce au dus faima cetăţii muşatine şi un reper de marcă în istoria culturală şi medicală a locurilor. Pentru păstrarea memoriei unei personalităţi pregnante precum cea a doctorului Cozărescu se impune înfiinţarea unui Muzeu de istorie a medicinei şi farmaciei care să continue activităţile începute de domnia-sa, rămase din nefericire nematerializate din cauza condiţiilor nefaste, precum şi iniţiativa comemorării unei asemenea personalităţi a lumii medicale şi culturale romaşcane şi cetăţean de onoare a oraşului Roman prin atribuirea numelui său unei străzi din oraş, întru aducere aminte.
EPIFANIE COZĂRESCU lasă în urma sa numai faceri de bine, pentru toți cei care l-au cunoscut ca medic și ca om.
Un bucovinean dezrădăcinat, un nume al CETĂŢII romaşcane, ce şi-a câştigat prin faptele ziditoare un loc binemeritat printre elitele vremurilor. O prezenţă vie printre noi romaşcanii, ce ştim să ne preţuim valorile.
Sunt convinsă că de-acolo de sus, dintre stele, ne trimite un tainic salut în această zi a biruinţei… Sărbătorind Unirea, sărbătorind un Om ce a marcat destine.

Emilia Țuțuianu

24 ianuarie 2014