Maria Diana Popescu, Agero: Oraşele-fantomă, Putin şi vînătorul-şef
Ia să vedem noi cum a fost rezolvată problema cîtorva zeci de sate din România, devenite oraşe doar cu numele. Înainte de integrarea în Uniunea Europeană, oficialii de la Bruxelles arătau cu degetul spre România, pe motiv că ar avea prea mulţi locuitori în mediul rural. Mişcate de gest şi ca să fie pe placul mai-marilor de la uniune, autorităţile române au transformat peste noapte zeci de comune în oraşe-fantomă, cu toate că nu îndeplineau criteriile minime de urbanizare prevăzute de lege: canalizare, apă potabilă, străzi asfaltate şi curent electric. 55 de comune au căpătat statut de oraş, dar numai pe hîrtie. Ţăranii au fost chemaţi la referendum. Li s-a promis asfalt în locul glodului şi canalizare în locul privatei din fundul grădinii. În realitate însă, totul a rămas nemişcat. Doar taxele ţăranilor s-au ridicat la nivel urban şi, cum nu se putea altfel, salariile funcţionarilor de la primărie s-au ridicat la acelaşi nivel. Ce să mai zic de ultima creştere de salarii a primarilor? Circul electoral se apropie şi roţile carului trebuiau unse din vreme. Condiţiile de trai au rămas cam tot aceleaşi în oraşele-fantomă. Ici, colo, cîte un gospodar cu posibilităţi şi-a mai luat rolul în serios, în rest…, urbanizarea promisă sătenilor, la mila primarilor.
Electrificarea gospodăriilor şi satelor, domnule Prim Ministru, domnule Preşedinte, tot pe hîrtie se află. În mileniul trei, montarea unor stîlpi şi a unor fire conducătoare de electricitate reprezintă pentru guvern o problemă echivalentă cu trimiterea unei rachete pe Marte. Ca să nu mai vorbim de tonele de cabluri care stau suspendate haotic şi inestetic pe stîlpi, în micile şi marile oraşe ale Ţării. Electrificarea satelor, ca normalitate a civilizaţiei, a devenit o dificilă problemă naţională. În România există 97.805 de gospodării neelectrificate, amplasate în 2.284 de localităţi străbătute de uliţe neasfaltate. Din total, 2.822 de gospodării se află în 97 de localităţi complet neelectrificate. Din cinci români de la sat, trei se spală în lighean sau în butoi, şi au pe post de toaletă o groapă săpată în pămînt, pentru că fondurile destinate modernizării satelor s-au „evaporat la primării”. Iar agricultura?, în mod sigur merge şi mai bine odată cu vînzarea de terenuri agricole străinilor. De aceea şi Ministerul agriculturii are un sediu luxos, cu badiguarzi (sic!) „unu şi unu” la porţi, de nu trec nici muştele ţăranilor şi unde fotografiatul este interzis. Dacă tot le-am dat străinilor, mai mult pe degeaba, o mare parte a terenurilor agricole, de ce n-ar fi potrivit un ministru polonez, ungur, israelian, englez sau din spiţă regală. Şi aşa bieţii români au ajuns hăitaşii asasinilor economici ai Ţării. Au ajuns „gonacii” marilor boieri şi moşieri capitalişti, care dorm pe saci de bani şi sfidează poporul cu obrăznicie. „Prin foc şi sabie vor trece” toţi cei care şi-au împărţit pămîntul Ţării ca pe un tort sau l-au vîndut, şi cei ce nu pricep că România va sta tot timpul în picioare, de sine stătătoare!
Înainte de vremuri vînătoarea era un mijloc de trai, vînatul asigurînd hrana vînătorului şi a familiei sale. E, oare, aşa de flămînd magnatul furnizor de clauze şi comisioane abuzive clienţilor, de invită anual la Balc pe unii dintre exploatatorii Europei, ca să împuşte animale ce nu se pot apăra? Trecerea bruscă a fostului tenisman Ţiriac de la sportul alb, care i-a adus glorie, la sportul roşu al amatorilor de plăceri sîngeroase, e de neînţeles. Anual, în ţarcul de la Balc bancherul dă adunarea boierilor cu mofturi ai Europei la măcelul mistreţilor importaţi de pe unde ştie el, inclusiv din fondul cinegetic al României, ţinuţi închişi cu gard electrificat. Fie el domeniu privat, adică o fermă de porci ca oricare alta, tot braconaj se numeşte. De ce? Animalele nu au şansa de a se apăra, de a fugi. Pentru aceşti milionari ai Europei, cărora ziarele le fac reclamă şi spectacol doar pentru că dau buzna la împuşcat, nu contează decît banii, gloanţele şi instinctul bestial de a ucide. „Romsilva” tace, nici n-are ce face, iar cei cu competenţe în stoparea acestui bal sîngeros se emoţionează dacă rostesc impresionantul nume al vînătorului-şef. În loc să militeze pentru sănătatea mediului înconjurător, chiaburii aceştia infatuaţi, apăruţi ca ciupercile pe dealurile Ţării, ucid animalele cu carabine încrustate cu aur. De ce doar în ţări din lumea a treia se organizează partide de masacrare a animalelor, nu şi în ţările aşa-zis civilizate? Nu-i chiar o cinste că bancherul acesta vînător e român. Un român adevărat nu loveşte în poporul din care face parte, nici cu arma, animalele, nici cu clauze şi dobînzi frauduloase. Vă daţi seama ce suflete au aceşti killeri? Anul acesta, militanţii pentru protecţia animalelor au chemat poliţia la Balc, prezentînd ca motiv faptul că nu ar exista un aviz de la Minister, folosirea armelor de vînătoare fiind interzisă într-un ţarc, chiar şi de mari dimensiuni, cum este cel de la Balc. Animalele aflate în captivitate nu pot fi împuşcate. Opriţi circul acesta barbar!
În final, să ne îndreptăm atenţia la mişcările lui Putin, care luptă cu „dolarul imperialist”, urmărind, din motive economice, dedolarizarea rapidă a economiei ruseşti. Agenţia de presă „RIA Novosti” anunţa cu puţin timp în urmă că ruşii care deţin dolari ar putea fi obligaţi să scape de ei, potrivit unei iniţiative legislative depusă la Duma de Stat de reprezentanţii Partidului Liberal-Democrat, considerînd că, astfel, vor reuşi să-i confere rublei statutul de valută potrivită pentru rezervele internaţionale. Ar urma ca deţinătorii de numerar sau depozite în dolari să-şi cheltuiască economiile sau să le schimbe în ruble. În caz contrar, bancnotele americane vor putea fi confiscate în urma unor controale. Dolarii confiscaţi vor fi preschimbaţi în ruble, iar suma va fi returnată proprietarilor. „Limitarea circulaţiei şi păstrării dolarului va fi un pas concret în apărarea intereselor cetăţenilor ruşi şi a organizaţiilor de influenţă negativă a piramidei datoriei americane care se prăbuşeşte”, se arată în propunerea legislativă. Concomitent cu măsura drastică luată de islandezi împotriva abuzurilor bancherilor, şi aceasta ar fi o idee demnă de aplicat în România! Atunci, adio „Nobel” pentru corupţia de stat!
Maria Diana Popescu, Agero
