MAria RUgină: Greul cel mai greu de dus
GREUL CEL MAI GREU DE DUS
Încercând să lase lumii ce nu i se poate lua,
Caută Sisif o pildă opusă la vina sa.
Cercetând îngândurat valea largă, licărindă,
Figura lui Prometeu îi apare ca oglindă.
Fiecare are STÂNCA drept măsură-a faptei sale:
Pentru unul e punct fix, pentru altul, se prăvale.
Prometeu supune lumii sursa cosmică vitală
De căldură și lumină, ca scânteie genială.
Iar Sisif, purtându-și stânca, omului prea slab i-arată
Ce povară fără capăt e CONȘTIINȚA PĂTATĂ!
Pentru cel ce se împarte, stânca-i plată și răsplată.
Cel care se risipește n-are pace niciodată!
MAria RUgină