Sf. Ioan Iacob Hozevitul: La noi acasă (Pluguşorul românului pribeag)
La noi acasă
(Pluguşorul românului pribeag)
Durerea morţii stăpâneşte
În plaiul nostru strămoşesc
Căci fiara de la Miază Noapte
Sugrumă tot ce-i românesc.
Tânjeşte vatra părăsită
A bieţilor români pribegi
Şi lumea fuge îngrozită
De multele fărădelegi.
Podoaba ţării azi se pierde
Feciorii casei sunt streini,
Azi codrul nu mai este verde,
Iar florile sunt mărăcini.
Azi pâine s-a făcut amară
Şi apa-i neagră de venin
Văzduhul a ajuns povară,
Iar traiul omului … un chin.
De multă vreme nu se-aude
Sub cerul Ţării înroşit,
Decât al sputnicilor vuiet
Şi geamătul celui robit!
Cu lacrimi astăzi se adapă
Feciorii dulcei Românii
Zicând: “Ieşiţi -la cei din groapă-
Ca să intrăm azi noi de vii”!
La Putna Ştefan nu mai poate
Să odihnească în mormânt,
Vazând atâta nedreptate
Pe strămoşescul lui pământ.
El strigă jalnic spre Suceava
La Sfântul Mucenic Ioan
Să ne ridice iarăşi slava
Cea dărâmată de tiran.
La Cozia, în Mânăstire,
Cu groază Mircea s-a trezit
De prea amară tânguire
A Oltului nemulţumit.
Spre Argeş, ochii îşi îndreaptă
La trupul cel mucenicesc
Şi suspinând mereu aşteaptă
Un semn de ajutor ceresc.
Mihai, din cripta cea bătrână
Înalţă capul fioros,
Ar vrea s-apuce spada-n mână,
Dar … trupul îi lipseşte-n jos.
El plânge astăzi, cu Neagoe
Rugând pe Nifon cel Sfinţit
Să scape ţara de nevoie,
Cu darul lui nemărginit.
Vasile Lupu vrea să vadă
Din nou sobor creştin la Iaşi,
Dar arhiereii stau sub pază
Şi nu se pot urni doi paşi.
El vrea din nou să întărească
“Blagocestivul Adevăr”
Căci iarăşi lumea creştinească
Apucă “Legea” în răspăr.
Nu poate astăzi să mai vadă
Alături de lăcaşul său,
Cum fac “organele” paradă
Tovărăşiei celui rău.
Tresar străbunii din morminte
Când văd atâta pustiire
Pe locurile cele sfine,
Lăsate nouă moştenire.
Pământul plămădit cu sânge
Şi cu sudoare de martiri
Azi se cutremură şi plânge,
Fiind împresurat de “zbiri”.
Carpaţii astăzi se-nfioară
Şi apele se zbat în vad,
Văzând pe scumpa noastră Ţară
Cum se apropie de iad!
Azi Sfinţii iubitori de Ţară
Se roagă jalnic lui Hristos
Să izbăvească de ocară
Pe neamul nostru credincios.
Iar voi, martirilor de astăzi,
Luceferi prea luminători,
Cu sfânta voastră îndrăzneală
Daţi pildă celor muritori.
Să ştie lumea răsfăţată
Că viitorul fericit,
Cu suferinţă şi cu jertfă
Va fi mereu pecetluit.
În cale către mântuire
Povara Crucii vom purta
Şi pân-la slava “Învierii”
Golgota vom întâmpina!
Nicodime Prea Fericite
De ce te-ai dus dintre români
Lăsând Biserica robită
Şi Ţara “fără de bătrâni”?
Veniamine Prea Sfinţite
Cu Varlaam şi Dosoftei
Păziţi “Făcliile cinstite”
Să nu le stingă cei atei!
Părinţilor cu suflet mare
Păstorilor duhovniceşti,
Mai arătaţi-vă o dată
La “Scaunele vlădiceşti”!
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
