Boris David: Pentru oraşul meu drag, Timişoara!
16 Decembrie
Ce-a rămas din ziua-n care
Într-un Recviem scriam
Că la-a Domnului Putere
Eu smerit mă închinam.
Şi-l rugam să pedepsească
Pe acei ce-au îndrăznit
Să ucidă oameni paşnici
Ce cu slove au ieşit.
Au scos piepturile goale
Să oprească un măcel
Dar sub haina ostăşească
Se-ascundeau trimişi de el.
El, sau Ea, sau Camarila,
Pentru noi nu mai conta –
Au scuipat cu jar în piepturi
Şi i-au ars spre-ai îngropa.
Au stropit cu sânge roşu
Chiar şi scara unui Dom –
Chiţăind ca şobolanii,
Comanda un pretins om.
Şi senin pleca spre casă
Unde-o fată-l aştepta! –
Un copil, ce un părinte,
A-l privi, nu îndrăznea.
Celor ce-au sculat poporul
Aste rânduri eu le-nchin –
Ei se plimbă-acum prin Ceruri
Unde totul e senin.
Boris David
16 decembrie 2013
