Povestea vasului crăpat (culeasă din folclor)
“O femeie batrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele doua capete ale unui bat, si le cara pe dupa gât. Un vas era crapat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea intreaga cantitate de apa preluata de la izvor.
La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasa, vasul crapat ajungea doar pe jumatate.
Timp de doi ani, asta se intimpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apa. Bineinteles, vasul bun era mândru de realizarile sale.
Dar bietului vas crapat ii era atât de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atât de rau ca nu putea face decât jumatate din munca pentru care fusese menit!
Dupa 2 ani de asa zisa nereusita, dupa cum credea el, i-a vorbit intr-o zi femeii lânga izvor: “Ma simt atât de rusinat, pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pâna acasa!”
Batrâna a zâmbit, “Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insa pe cealalta nu?” “Asta pentru ca am stiut defectul tau si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, in timp ce ne intoarcem spre casa, tu le uzi.”
“De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost asa (generos, ‘mina-sparta’), n-ar mai exista aceste frumuseti care improspateaza casa.”
Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Insa ‘crapaturile’ si defectele ne fac viata impreuna atât de interesanta si ne rasplatesc atât de mult!
Trebuie sa luam fiecare persoana asa cum este si sa cautam ce este bun in ea.
DECI, pentru prietenii mei: va urez sa aveti o zi buna si nu uitati sa mirositi florile de pe partea voastra a drumului!
Morala: Crapatura vasului (generozitatea excesiva, risipa pentru altii) nu inseamna sfârsitul si esecul, ci o posibilitate de a face ceva diferit ! Si cindva, sau la urma, iti vei numara binecuvântarile presarate pe drum, ici si colo……”
Culeasă de Ben Todică
