La mulți ani, Ben Todică!
Ben Todică
Născut la 23 noiembrie 1952, în satul Ezer, comuna Puieşti, judeţul Vaslui, România, fiul lui Aurica şi Gheorghe Todică.
După anii 1950 părinţii pleacă din Puieştii Vasluiului şi se stabilesc în Banat, unde tatăl a început să lucreze la minele de cărbune de la Ocna de Fier, apoi la minele de uraniu din Ciudanoviţa (Banat). Singura distracţie era vizionarea unui film pe săptămână. Deşi copil, reuşeşte, cu un diaproiector, să proiecteze diferite filme şi să deseneze fotograme. La 12 ani a cumpărat un aparat de proiecţie, apoi un aparat de filmat cehoslovac Meopta şi două filme. Cu acest aparat a reuşit să realizeze primul film, care prezenta o scurtă poveste cu cowboy şi indieni şi a fost intitulat Copilărie (dura trei minute). A urmat cursurile primare la Şcoala Generală de 8 ani Ciudanoviţa, apoi Şcoala Profesională UCMMA din Bocşa unde, la propunerea lui s-a înfiinţat un fel de cineclub şi a realizat un filmuleţ, de trei minut.
Pentru caţiva ani, adolescent fiind, a lucrat ca dj la un club de noapte. La 18 ani se angajează ca sudor, apoi instalator de conducte de linii electrice şi de apă. Paralel cu munca şi-a continuat studiile liceale, la seral, la Oraviţa. In acest timp a făcut filme de instructaj şi protecţia muncii şi a participat la un concurs al cineaştilor amatori, organizat de IATC şi Uniunea Sindicatelor din România, în urma căruia, timp de şase luni a învăţat abecedarul pentru producerea unui film: regie, sunet, efecte vizuale, imagine, developare, montaj.
A continuat să realizeze filme, luând premii judeţene şi naţionale şi se angajează la Casa Pionerului din Oraviţa. A realizat filmele: Perseverenţa (1978) care a câştigat marele premiu la Festivalul Naţional de Producători de Filme în 1979, Cheile din Nera(1976), Meditare (1976); Visul (1975), a fost nominalizat la al treilea premiu la Festivalul de stat al producătorilor de film, Primii paşi (1979), Oxigen (1976) Lanţul (1976).
A poposit pe pământ australian (Melbourne) în 1979, deşi îşi dorea să ajungă în Suedia. Ajuns în Australia, viaţa lui Ben Todică, s-a desfăşurat, fără încetare pe două planuri paralele. Ani buni a lucrat la Philips ca sudor, meserie învăţată din ţară, apoi ca subcontractor, pe cont propriu, cinci ani de zile pentru Telecom şi operator-programator la marea companie NATRA care execută radioatoare pentru maşini.
Bătălia pentru existenţă nu i-a omorât dragostea de-o viaţă pentru film şi pentru tot ce ţine, în general, de mass-media. Pentru împlinirea acestui vis a studiat, (trei ani) cursurile pentru scritor şi editor profesionist, la Monash University. A urmat cursurile şcolii de sunet şi cursuri de canto (cinci ani), timp în care a făcut parte dintr-un grup vocal (opt femei şi şase bărbaţi) cu care a dat concerte în biserici, spitale, azile de bătrâni, etc.
Activitatea la c31TV
In 1993 a urmat un curs de instructori (Train the trainer) de realizatori de emisiuni, la staţia postului de radio 3zzz din Melbourne organizat de Holmsglen TAFE College. David Melzer (directorul staţiei) l-a recomandat profesorului Reece Lamshed care preda în cadrul cursului Broadcasting Law şi făcea parte şi din conducerea organizaţiei “Open Channel” (un studiou-şcoală de film şi televiziune independent unde se putea închiria echipament, personal calificat, expertiză şi spaţiu celor care doreau să producă videoprograme sau film). Aici a studiat regia, operatoria şi producţia de film. Devine membru la Open Channal şi pentru că a terminat cursul de instructori a devenit şi membru al organizaţiei ATOM (Australian Teachers Of Media) unde functionează şi azi. În această perioadă a fost prezent la mai toate cursurile şi seminariile ţinute de profesori şi scenarişti americani cunăscuţi, veniţi să predea, în Australia, arta filmului.
În acelaşi an guvernul federal a pus la dispoziţia grupurilor cu profil educaţional şi neprofitoare un al şaselea canal de televiziune c31 pentru a produce programe locale despre viaţa comunitară. În martie 1993 au început testările. Pe ecranele melbourneze au început să apară rând pe rând programe pilot ale diferitelor grupuri entice printre care se numărau şi românii. Românii apăreau chiar şi cu cate patru ore de program pe saptamană.
MCTC Inc. (The Melbourne Community Television Consortium Inc.) a fost format în 1991 ca şi corp central pentru a coordona şi uşura transmiterea programelor produse de membrii grupurilor comunitare şi a producătorilor independenţi. Marea majoritate a programelor sunt realizate şi transmise de către, şi sub supravegherea studenţilor de la RMIT.
Mariana Costea studia regie-film la RMIT şi ca proiect de absolvire a avut
realizarea unui serial de televiziune a cărei temă era integrarea femeii emigrant în societatea australiană (fiecare episod prezenta o nouă naţionalitate). Era un proiect de echipă (20 de persoane). Aflând că un român lucrează la Open Channel l-a contactat pe Ben Todică şi l-a rugat să-o ajute, astfel ajungând, în final, să fie şef de echipă: cameră, sunet, lumini şi montaj. În octombrie 1994 s-a lansat în emisie permanentă, începându-şi transmisia cu serialul “Sweet and Sour Freedom”, canalul 31 TV Melbourne. Printre realizatorii principali (care au avut aceasta onoare) se aflau şi doi romani; Mariana Costea si Ben Todica. Şi noi prin acest gest alăturându-se celor mulţi care contribuise în tăcere la realizarea şi cinstirea comunităţii române. În cei 10 ani de existenţă serialul “Sweet and Sour Freedom” a fost reluat de 9 ori la canalul 31.
Programul Comunităţii Române era 90% sprijinit de programele trimise de
către Televiziunea Română. Pentru un program local era nevoie de echipament, studiouri şi personal calificat. De ziua României a realizat un interviu cu ambasadorul Romaniei la Canberra, Excelenta Sa, Dl. Ioan Gaf Deak. Pentru acest proiect a închiriat un studiou şi echipament de la Open Channel.
Pe urmă a realizat genericul emisiunii Mozaic Românesc şi pe alocuri a presărat programele cu realizări locale. Personal a investit peste $20.000.00 în echipament ca să pot realiza emisiuni. “Este singurul mod prin care îi pot spune Romaniei Te Iubesc! Da e adevărat. Sună ciudat dar Romania RĂMÂNE PARADISUL MEU”.
În anul 2004 s-a creat un festival naţional al posturilor de televiziune comunitare pentru premierea programelor şi a realizatorilor lor. Ceremonia a avut loc la 28 februarie, orele 7PM în teatrul Universităţii RMIT, Storey Hall, din Melbourne şi a fost transmisă de posturile de televiziune – local şi naţional. Au fost primite 506 lucrări, din care au rămas în finală 178. Programul Românesc a fost nominalizat prin două lucrări ale lui Ben Todică: “Artholes in Melbourne” printre primele 5 ca Best Arts Program.
Anul trecut a fost nominalizat “Australian of the Year 2007” (propus ca: Australianul Anului 2007) pentru contribuţiile sale deosebite în comunitatea romano/australiană, printre care menţionăm: lucrează la postul de radio 3zzz 92.3fm stereo din Melbourne din 1993 ca inginer de sunet şi realizator de emisiuni; este realizator de emisiuni în limba română pentru ch31tv Melbourne şi de trei ani este Director în bordul ch31tv Melb; a fost secretarul unionului AMWU South Dandenong District până acum în anul 2006, când s-a închis compania pentru care lucra; a fost observator la referendum şi vicepreşedintele comisiei a doua, la alegeri; are contribuţii jurnalistice şi eseistice la mai multe reviste din ţară şi străinătate; a făcut parte din grupul Mavis Kruger Singers până grupul s-a închis
http://bentodica.wordpress.com/date-biografice-ben-todica/
VALOAREA
Valorosul nostru sculptor Constantin Brancusi, ne destainuia unul din invitatii domnului Iosif Sava, inainte de a muri sa dus la ambasada romana din Paris ca sa doneze munca si atelierul sau tarii mama, insa,”aceasta”, prin reprezentantii sai l-a refuzat ”diplomatic”.
Astazi atelierul/muzeu Constantin Brancusi face parte din tezaurul Frantei.
Valoarea este o tema foarte serioasa, este tocmai vaccinul de care are nevoie atitudinea de azi – pentru a fi schimbata: REDEFINIREA VALORII!! Aceasta redefinire poate declansa o revolutie.
Noua democratie ne dicteaza un fel iar adevaratul roman simte un altul. Ce nu intelege Europa este faptul ca daca natiunile dispar va dispare si ea si aceasta directie pune sub semnul intrebarii genuitatea promotorilor.
Librariile lumii, au fost arse cu flacari sau cu indiferenta populatiei la cultura. Indiferenta pregatita, ca strategie, e o noua forma de cenzura pusa pe cultura si pe autorii unui popor pentru a o inchide. Oare dorim sa ne transformam in viermi de matase? Daca o mama imi vrea binele nu imi dicteaza, ci ma ia sub aripa ei ocrotitoare si ma iubeste pentru ceia ce sunt, si se mandreste cu mine. Romania poate contribui la SUCCESUL EUROPEI RAMANAND ROMANIA.
Tarile se hranesc din seva trecutului lor precum apa raului din izvor. Apa tasneste, boteaza, caleste si astampara setea si apoi coboara din nou in adancuri unde reforjeaza spiritul neamului, intarindul precum sabia, adaugandu-i inca un strat cu fiecare generatie devenind tot mai puternic – de nestirbit. Acest ciclu creaza natiunea. Noi nu suntem singuri. In spatele fiecare-i urme de tara sunt urmele stramosilor nostri asternuti care pasesc odata cu noi. Daca iei romanul din acest mediu si il duci in pustiu (pentru ca Europa asta este: un alt mediu, un pustiu ca romanism) atunci (pentru ca-i disturbi ciclul natural, ordinea fireasca, DUMNEZEIASCA! a lucrurilor), izvorul va seca – NEAMUL SE VA STINGE, il vei indeparta de izvor! Il vei scoate din ecoul stramosilor si-l vei transforma in „numar”.
Noi pulsam prin cultura noastra, prin valorile noastre precum luceafarul eminescian.
Romania e o tara mica. Nu se poate opune! Dar se poate conserva asa cum numai ea stie s-o faca de mii de ani – prin trezire, realizare si promovare. PROMOVAREA VALORILOR EI SACRE!
Si in nici un caz sa lasam: VALORILE!, de a fi vandute la straini pe decoratii!
Ben Todică
Melbourne, Australia
