Acatistul Rugului Aprins
Imnul Acatist al Maicii Domnului – la Rugul Aprins !
Dupa obisnuitul inceput se zic Condacele si Icoasele
Condacul 1
Cine este Aceasta, ca zorile de alba si curata?
E Imparateasa rugaciunii, e rugaciunea intrupata.
Stapana Porfirogeneta si Doamna a diminetii,
Logodnica Mangaietorului, Preschimbator al vietii,
spre Tine noi alergam, arsi, mistuiti de dor!
Ia-ne si pre noi partasi ai sfantului munte Tabor.
Si fa-Te si noua
umbra si roua,
Tu, adumbrirea de har,
sa-si afle firea
noastra innoirea
dintru plamada de har.
Ca sa-Ti strigam cu toata faptura
intr-o deplina inchinaciune:
Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.
Icosul 1
Cincizeci veacuri, sa-mplineasca
prin Avraam si prin David,
spita Ta prooroceasca
cerurile a obosit
cu lacrimi si plecaciune;
harazind neprihanit
carnea Ta din rugaciune, vajnic Rug nemistuit.
Focul Sfant in Tine canta
ca-ntr-o floare de slavire.
Firea prin Tine cuvanta
dorul ei de izbavire.
Si esti Doamna Ipostasul
laudelor suprafiresti;
incat noi prinsi de extazul
dragostei dumnezeiesti
asa sa ne sune glasul:
Bucura-Te, rod invaluit cu sinaitic soroc;
Bucura-Te, Tu ce-ai zamislit Zalogul de foc;
Bucura-Te, vohod de Scripturi al Unicului-Cuvant;
Bucura-Te, muzical organ al Duhului Sfant;
Bucura-Te, mestesugul ceresc de manecata mantuire;
Bucura-Te, filosofia cea vie de dreapta indumnezeire;
Bucura-Te, rug al rapirii cum altul nu se mai poate;
Bucura-Te, unitate si salba a simboalelor toate;
Bucura-Te, struna si sunet, arcus si alauta;
Bucura-Te, trup si intrupare de veselie neincaputa;
Bucura-Te, incantare ce ai invins a Lumii desertaciune;
Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.
Condacul al 2-lea
Precista prea-mangaioasa,
Doamna Prunca Cuvioasa!
Cu straina cuviinta a cuvantului Tau cald
si chemarea cu priinta dintru a mintii rugaciune,
cea dintai Tu ai intrat la pristolul de minune,
sfanta-sfintelor din om, locul nostru de smarald.
Cu indraznita intelepciune,
Tu ai spart cercul robirii, cerc de moarte, cerc de somn
biruind blestemul firii, greul vietii noastre domn,
prin puterea curatiei, pentru care pururea
Celuia ce ni Te-a dat sa-I rostim inflacarat: Aleluia!
Icosul al 2-lea
Fecioara a neinseratului veac,
Sfanta Maica a Luminii!
Asculta-ne si pre noi cei din pacat,
netrebnicii fii ai tinii!
Preablanda, buna, preasfanta Fecioara
polata Domnului Iisus!
dezleaga-ne blestemul ce ne-nzavoara
deschide-ne “calea de sus”.
Ca prin aprinsa descoperire,
arcana doritului Mire
Si noi sa putem asijderi canta
asa cum Moise, dezlegat de sanda,
cu fata in vapaia de rug,
fierbinte de har Tie Iti striga
unele ca acestea-n amurg:
Bucura-Te, tulpina de lumina a Rugului nemistuit;
Bucura-Te, pridvorule de smirna prin care Dumnezeu S-a ivit;
Bucura-Te, inel al unui foc ce-i mai presus de cer;
Bucura-Te, dezlegare care topesti tot launtricul ger;
Bucura-Te, toiag cu floare intru a inimii calatorie;
Bucura-Te, fir de racoare izvorat in launtrica pustie;
Bucura-Te, parafa de jar pana in suflet patrunsa;
Bucura-Te, zapada a mintii de nici o patima ajunsa;
Bucura-Te, masura a opta a imparatiei din noi;
Bucura-Te, invatatura scoasa din bucuria de apoi;
Bucura-Te, mirare sarutata cu duhovniceasca minune;
Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.
Condacul al 3-lea
Peste veacuri, Fecioara, eu Te aud,
prin gura lui Isaia proorocul de jar.
Si-n cerul Scripturii vorba Ta suna
cu toate inaltimile de dar:
“Ca, iata, prunc ni se va naste
si un fiu noua s-a dat.
Pe umar cu semnul stapanitor
iar Numele Lui: Minunat,
Ingerul Marelui Sfat, Dumnezeul cel biruitor,
Domnul pacii depline si Parinte al veacului viitor“.
Acesta e Numele Lui,
Numele celor cinci cuvinte,
Sfant numele Domnului
pe care Iisus il va purta.
Suflete al meu, ia aminte,
cu totii sa putem striga: Aleluia!
Icosul al 3-lea
Dintr-o Maica de-a pururi Fecioara
asa S-a zamislit, S-a intrupat,
Cel ce a pazit nevatamat
trupul Rugului de para.
Cuvant de rostit S-a facut
Numele Domnului de slava
Dumnezeul cel nevazut
ce-n inima focului s-a ghicit,
Fata Frumusetii ceresti
Chipul cel nemarginit
pre Sine S-a incaput
cu masura S-a masurat
si aievea Cel nenumit
aci, printre noi, S-a aratat
in biruitor smerit
calare pe o asina.
Cercati dar, si voi, calea Numelui de Lumina
Calatoria cea preainalta.
Si de la moarte la viata veti trece
cu firea indumnezeita,
ca toti sa cantam laolata
limpede si fara ispita:
Bucura-Te, temeiul prin care si in noi Dumnezeu Se incape;
Bucura-Te, putere prin care plutim cu Iisus peste ape;
Bucura-Te, milostivire, prin care Hristosul ni S-a daruit;
Bucura-Te, umblare prin care Aminul in noi a venit;
Bucura-Te, ragazul in care Logosul in noi Se asculta;
Bucura-Te, patrundere si impacare cu firea noastra tacuta;
Bucura-Te, blandete prin care ajungem Emanuelului frate;
Bucura-Te, Calatorie prin care Duhul in sange ne bate;
Bucura-Te, insingurare in care Cerul din inima izbucneste;
Bucura-Te, limpezime in care ingerul in trup ni se urzeste;
Bucura-Te, curatie prin care Numele de slava e in lume;
Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.
Condacul al 4-lea
Cum sa aflam odihna de la ganduri?
Maica Fecioara, Preasfanta Fecioara!
Cum sa ne rupem de-ale patimilor randuri,
necovarsitele ispite ce ne-nfasoara?
Fa-Te, Tu, noua “zicerea” ravnita,
“maiestria cea buna a-nduhovnicirii”.
Cu ea sa ne biruim firea robita,
pana in scrumul despatimirii.
Si furati intru Tine, “Apatie luminoasa”,
sa putem si noi ridica
dintr-o lauda intreaga si nemincinoasa
un psaltiric si adevarat: Aleluia!
Icosul al 4-lea
Aprinsa floare a necovarsitei Vapai,
De Dumnezeu Nascatoare.
Tu chip al pacii vazut in foc intr-un ocol de racoare,
apleaca-te acum, Preabuna, peste noi.
Si sub blanda Ta indurare,
darnic ne da sa putem afla,
darul cel rar al Sfantului Fior,
rasuflul cel larg al odihnitului zbor,
din pieptul Porumbitei de argint,
pe care si Imparatul prooroc o vedea
pe culmile Vasanului plutind.
Si ne trece in faptura, fiecaruia in parte
acest aprins tain de bunatate
rupt chiar de la suflarea Ta.
Si ne pune pe buzele noastre intinate
masura palpairii celei curate
ca sa-Ti putem invapaiati canta:
Bucura-Te, salt isihast cu zbor de binecuvantare;
Bucura-Te, rasuflul cel cast de pasnica infiorare;
Bucura-Te, lancie de cuvant in cugetatul vazduh;
Bucura-Te, intoarcere cu avant a porumbitei de duh;
Bucura-Te, zare arcuita cu heruvimice aripe;
Bucura-Te, vecie oprita in incaperea unei clipe;
Bucura-Te, vasla uriasa intru suisul cel ales;
Bucura-Te, sorbire a cerului, cu subtiatec inteles;
Bucura-Te, fantana acoperita cu unduiri de Apa Vie;
Bucura-Te, caldura iscusita crescuta din Filocalie;
Bucura-Te, maiestrita aflare a talcului de-nchinaciune;
Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.
Condacul al 5-lea
“Foc am venit sa cobor pre pamant”,
zice Hristos cu arzator cuvant.
Si Preacurata, furtuna dragostei Lui
sa ne aprinda cu tot rascolul parjolului
si sa ne umple de lumina nemasurat
ca pre Tine, fecioara, care L-ai purtat.
Dragostea Lui sa ne fie de nelipsit
cu Numele de slava de suflet lipit,
Si cu fiece fir smerit de rasuflare
sa se aprinda in noi a Numelui chemare,
Sa ne ardem de para in Dumnezeu
din toata dragostea Numelui Sau.
Si-nvapaiati de sarbatoare in Domnul asa
ca flacarile dragostei sa strigam: Aleluia!
Icosul al 5-lea
De la Tine intelegem Fecioara,
staruinta cea neinteleasa,
si puterea pomenirilor line,
din ruga smerita si stearsa.
Da, firea apei e moale;
a pietrei – nespus de vartoasa.
Dar ulciorul de deasupra de piatra
cu prelingerea lui din atarnare,
prin picul boabei de apa,
gaureste piatra cea tare.
Fecioara, staruieste, asadar,
si peste a noastra impietrire.
Si biruieste-ne cu picurul de har,
ca sa-Ti cantam in imn de slavire:
Bucura-Te, indrazneala gingasiei din “zicerea” Sfantului Nume;
Bucura-Te, ulcior al picaturii cu staruinta anume;
Bucura-Te, statornicie luminoasa din piatra alba a Domnului;
Bucura-Te, fagure preadulce a lui Iisus Fiul Omului;
Bucura-Te, cuib de gand, cel al Hristosului meu;
Bucura-Te, impartasanie de cuvant din chemarea lui Dumnezeu;
Bucura-Te, revarsare de mireasma pe care Fiul ne-o da;
Bucura-Te, matania cea in fir a lui “miluieste-ma”;
Bucura-Te, iures ce ma rapeste si pre mine pacatosul;
Bucura-Te, noian de pomenire care-si sporeste prisosul;
Bucura-Te, harica depanare a unei grairi de minune;
Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.
Condacul al 6-lea
Fecioara Preasfanta, in fata Ta
pururi, peste veac de rusine, se vor da
cugetarea si ritorii intelepciunii.
Ca Tu esti sigiliul nestricaciunii,
Poarta – pentru cei isteti – incuiata,
si oglinda vie de trairea minunii.
Tu cunosti ca viata nu ne-a fost data
sa fie numai rastalmacita.
Ca ea se cere cu mult mai bogata
decat sa fie numai traita.
Ea e a Mintii de dincolo de gand si de loc,
de dincolo de sirul clipelor dainuirii.
E vadirea unui cer launtric de foc,
peste fantanile inimii si-nfaptuirii.
E a Cuvantului lumii ce pentru ea se vrea
cale si intrupare spre vesnic: Aleluia!
Icosul al 6-lea
Fecioara si Maica noastra Curata!
Tu esti intr-adevar trezia,
vointa fruntii, in mir adunata,
ochiul cel dinlauntru deschis
in rotundul zarilor toate,
inima cu centrul invins
de stravezimea starilor curate.
Tu esti cea mai dreapta luare-aminte,
care unesti in puterea agerimii, dincolo de cuvinte,
intr-un fulger al mintii:
ascutimea gandului de gheata,
cu arsura iuresului de viata,
caldul si recele puse-n cruce,
care pe Intelesul cel inalt Il aduce.
Dar trezia aceasta e trezie de prunc,
clara cheie de adanc
cu repezis iute si strain,
ce cu nimic nu clinteste sufletul Tau cel lin;
ci, dimpotriva, Iti da sfanta mare simplitate,
de care noi pururea ne uimim
si fata de care, pe cat se poate, ne plecam
intreaga suflare sa-Ti cantam:
Bucura-Te, cruce a inflacararii si agerimii alesului;
Bucura-Te, osia cerului cu luceafarul intelesului;
Bucura-Te, spargerea gandurilor cu al lor zadarnic stup;
Bucura-Te, oglindirea cea nevazuta, de dincolo de trup;
Bucura-Te, clestarul cel mai dinlauntru al sufletului meu;
Bucura-Te, strapungerea stralucita a pomenirii lui Dumnezeu;
Bucura-Te, psaltirion al inimii sub arcus de gand;
Bucura-Te, strigat de cinci strune tot una zicand;
Bucura-Te, muzica negraita a celei de-a doua nasteri;
Bucura-Te, inaltime unica a desavarsitei cunoasteri;
Bucura-Te, logodna la Numele cel de Intelepciune;
Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.
Condacul al 7-lea
La iscusinta Ta cea sfanta, Maica, noi venim,
sub palmele Tale sa ne primenim.
Fiindca la slavita nunta a Marelui Mire
e ceruta o grija de intreaga neprihanire.
Nu e ingaduita necuratia ochilor si a hainelor.
Nimeni dar, dintre cei ce sunt “ne-nvatatii tainelor”,
de unele ca acestea sa nu se atinga.
Cine va lasa porcii din margaritare sa se hraneasca
si in vasele sfinte cainii sa linga?
Indemnarea ca si primirea este numai duhovniceasca,
Numai de la Tine, Maica noastra cereasca.
Vino, dar, suflete smerit, impacat si curat,
Si asa cu toti laolalta ne vom avanta
din bucuria cea curata si intreaga a unui Aleluia!
Icosul al 7-lea
Prea-sfanta, prea-marita, prea-frumoasa,
prea-filocalica Mireasa!
A nimburilor toate Imparateasa!
Tu esti Maica binevoitoare
si daruitoare
a tuturor celor sfinte;
zestrea cea vie a bunelor haruri,
celor din Taine, celor din Daruri,
din odoare, din palme si din cuvinte.
Esti Marea Predanie imbietoare
si mult stralucitoare
a toata Iconomia de binecuvantari,
ca un policandru cu sapte lumanari
inaintea Marelui Tron dumnezeiesc
pentru care toti ingerii si sfintii Te preamaresc:
Bucura-Te, blagoslovenie pascala a implinirilor noi;
Bucura-Te, vartute patriarhala in crestet pusa peste noi;
Bucura-Te, infiere iscusita spre indumnezeirea tuturor;
Bucura-Te, scumpatate daruita cu-atingere de har curatitor;
Bucura-Te, lumina miruita peste mintile cele smerite;
Bucura-Te, harazire cumplita de puteri sufletesti negraite;
Bucura-Te, sporire viteaza ce se da inimilor intemeiate;
Bucura-Te, unire in cuget a toate Bisericile impacate;
Bucura-Te, adevar de safir intru simtirea noastra incrustat;
Bucura-Te, sechina insufletita ce ne dai linistea de Sabat;
Bucura-Te, voroava invesnicita peste tacerea de minune;
Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.
Condacul al 8-lea
Imparateasa, Doamna Preasfanta,
Maica neispitita de nunta,
Tu esti singura inima de om intru care nescazut
Numele de marire canta,
din tot rostul lui cel viu si neprefacut.
Cununa laudelor o ai pentru aceasta Preacurata
fiindca in Tine doar, ca niciodata
inima omului,
cu inima Domnului
au batut si bat laolalta.
Rugaciunea ca un ornic al gandului si al cerului
curge la launtrul Tau
si se-ngeamana cu limpedea ectenie a misterului
langa dragostea lui Dumnezeu.
O, Tu, Caruta de Lumina neintinata
ne-ntrecuta, ne-nserata!
Imbuneaza-ne si pre noi cu darurile inimii, Binecuvantata!
Si asa inzestrati si vrednici,
ca unei Biserici,
din toata fiinta Tie ne vom da
ca drept si sfant sa putem canta: Aleluia!
Icosul al 8-lea
Maica a Domnului, Inima de Lumina,
Maica a Domnului, Inima pamantului,
Maica a Domnului, Inima fara vina,
Maica a Domnului, Inima Cuvantului!
Catre Tine ravnim rusinati si scazuti
cu sufletul apus si genunchii franti,
Ca de atata pacoste de pacat,
inima ni s-a invartosat
cum e steiul cremenii albastre, mohorata nespus.
“Lasatu-ne-a pe caile mintii noastre
Domnul sa umblam.”
Ne atarna prin pacla gandul rapus.
Dar, iata, acum catre Tine ne plecam
Maica lui Iisus,
imbratiseaza-ne ca pre niste pietre ale vietii
dornice de izvoarele diminetii
diminetii neinserate,
si inviaza-ne cu inimi noi si curate
ca sa-Ti cantam:
Bucura-Te, arca de alianta a sufletului meu;
Bucura-Te, cufar ferecat cu Numele lui Dumnezeu;
Bucura-Te, corabie vie ce plutesti peste talazurile lumii;
Bucura-Te, sicrias ferit de toate zadarniciile humii;
Bucura-Te, tronule pre care viata se intemeiaza;
Bucura-Te, cutie de cantec prin care suna o raza;
Bucura-Te, naos cuprinzator al tuturor slujirilor de har;
Bucura-Te, chivot de gand al prea duhovnicescului altar;
Bucura-Te, hram al cerurilor, in care mintea-i liturghisitor;
Bucura-Te, sipet de foc in pieptul nostru al tuturor;
Bucura-Te, Biserica preadoritoare treimic sa se cunune;
Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.
Condacul al 9-lea
Doamne Iisuse Hristoase, Mirele inimii noastre cel bland!
Sunt si eu din neamul Preacuratei, vlastar infiat de curand.
Catre Tine ma aplec cu fruntea,
si mana mi-o pun ca Toma la locul cel sfant.
Strans adunat in mine, asezat fara cuvant
astept ca orbu-n puntea
“Luminii din adanc cea fara inserare,
si care-i pusa-n om ca un launtric soare
sa lumineze intreaga in incaperea fiintei”.
Cum nu te vad de noapte, grosimea de pacate,
Te pipai cu sfiala,
cu degetul nadejdii, cu degetul credintei,
cu deget banuiala, cu deget de dorire si chiar de indoiala,
Si neajuns as pune inca cealalta mana;
dar inima strapunsa de fulger de arsura,
indurerat de dulce cu rasuflarea-ngana
chemarea Ta intreaga si fara voia mea
bataia rugaciunii alearga spre lumina intr-un Aleluia!
Icosul al 9-lea
Preasfanta Fecioara Atotfolositoare,
Tu esti mai inalt-stravazatoare
decat tot varful Mintilor ceresti
si cunosti si tot chipul randuielii suprafiresti
pentru Schimbarea la Fata cea izbavitoare.
Tu esti maiestria, esti mestesugul, esti harnicia,
si toata sfanta migala omeneasca,
care la un loc ne face stihia
prielnica sa se mantuiasca.
Si pentru care gura noastra staruie atata sa Te proslaveasca:
Bucura-Te, incuviintata cunostinta a sfinteniei la amanunt;
Bucura-Te, sofianica stiinta a lucrarii prin launtric cuvant;
Bucura-Te, dumnezeiasca indulcire a Numelui ca mirul varsat;
Bucura-Te, monahiceasca iscusire in cantecul de lacrimi udat;
Bucura-Te, masura de picatura pentru o serafica pruncie;
Bucura-Te, asprimea cea de aur de pe rogojina din pustie;
Bucura-Te, cununa de litanii din nodul mataniilor de par;
Bucura-Te, anahoree de ungher sub al candelei sfielnic adevar;
Bucura-Te, izvod de scaunel pentru isihia rugatoare;
Bucura-Te, Tu zborul palmelor la rapirea cea drept in picioare;
Bucura-Te, suras de engolpion pentru a inimii uscaciune;
Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.
Condacul al 10-lea
O! Doamna cea harica fara cusur
Fecioara cu inariparea Marelui Vultur,
Semnul de-apocalipsa al neprihanitului pantec
Biserica nascatoare a omului launtric!
Ajuta-ma sa ma zidesc in negraita fire
din depanarea litaniei cu chemare subtire.
Si da-mi nasterea cea luminoasa, Duhovnica mea,
ca din masura Invierii sa strig si eu: Aleluia!
Icosul al 10-lea
Tu, Darnica Maica, Povatuitoare de taina,
Doamna nadejdii, a inserarii albastre,
Stapana cu trei luceferi pe haina
si Sfanta Arghira a neputintelor noastre!
Catre Tine din nou, iata am silit!
Rapus sunt de lume, de ganduri zdrobit.
Ca dupa sfatul cel sfant si binecuvantare
partas m-am facut la izbavirea mea.
Hotarare am pus, indreptata si tare,
sa nevoiesc, toata clipa, in a ma ruga.
Dar idolul de tarana, cugetul meu
nu-mi lasa ragazul sa ma cuceresc,
sa fac din rugaciune cristelnita lui Dumnezeu
intru zdrobirea inimii spre care ravnesc.
Ajuta-ma, dar, Ajutatoarea mea
si da-mi darul de lacrimi, sarea pocaintei
ca sa-mi spal cu ele duhul neputintei
si invrednicit iar sa iti pot canta:
Bucura-Te, trandafirul cel plans al intoarcerii de taina;
Bucura-Te, duiosia pocaintei ce ai lumina drept haina;
Bucura-Te, bogoslovia lacrimii, dezvaluirea Intelepciunii;
Bucura-Te, discernamant potrivit la suspinele lumii;
Bucura-Te, raiule daruit cu toate ploile izbavirii;
Bucura-Te, uimirea umezita din privirea copilariei;
Bucura-Te, porfira sudorilor imparatesti ale Aminului;
Bucura-Te, cristalul cel de har din lacrimile Spinului;
Bucura-Te, bunavointa de roua ce pe credinciosi ii intaresti;
Bucura-Te, ajutorinta, si-n cadere a celor neduhovnicesti;
Bucura-Te, omofor care te asterni peste orice slabiciune;
Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.
Condacul al 11-lea
Multumesc Tie, Preamilostiva Maica-Fecioara,
ca m-ai scapat de moartea cea de-a doua oara,
Primejdia si ispita sunt doara spre cercare.
Si prin chemarile cele fara de incetare
ale prea-luminosului Nume de putere
simturile si voia inimii mele
au intrat in praguri de tacere.
Slobod de ele
astept sa ma napadeasca
auzul, vazul si graiul cel dumnezeiesc,
In mine de-acum doar acestea sa se rosteasca.
Si Iubitul meu Insusi, Iisusul ceresc,
sa vada, sa vorbeasca si sa inteleaga
prin chiar vazul, auzul si voia mea intreaga.
Hristos sa vietuiasca asa
prin toata vlaga mea
Ca Domnul Insusi sa strige prin mine: Aleluia!
Icosul al 11-lea
O, tu inima si minte si cugete al meu!
Raneste-te cu intrebarile la Fata lui Dumnezeu.
Oare ce semn de-adeverire au roadele ceresti?
Si ce raspuns sa auzi si tu, in raspicari duhovnicesti:
De roureaza peste tine chipul Vederii nezarite,
intru largimea cea de aur a inchipuirilor sfintite,
adanc cu duhul tu vei fi pe stralucire adunat,
cum a fost duhul Precistei in Sfanta Sfintelor curat,
Si-ai sa ajungi atat de nalt-rasunator si potrivit
cum e o trambita de lauda in care ingeri s-au rostit.
Si-ntru simtiri gingas vei fi ca floarea dreptului Iesei
care tresare-n patru zari in asteptarea Celor Trei.
Spre acest semn flamanzi suntem si Sfanta Doamna sa ni-l dea
ca-n mijlocirea-i milostiva toti sa-i strigam cu un stih asa:
Bucura-Te, Tu scara cu pragul in inima ce se inchina;
Bucura-Te, ascetica neprihanire de rugaciune senina;
Bucura-Te, caldura de har ce pana in carne napadesti;
Bucura-Te, straina lucrare ce din urzeli ne sfintesti;
Bucura-Te, Tu apa cereasca izvorata la gene din fund;
Bucura-Te, pace dezlegata de toata puzderia de gand;
Bucura-Te, luminis suitor al unei minti destarmurite;
Bucura-Te, vedere in duh a tainelor necovarsite;
Bucura-Te, ciudata strafulgerare spre capul scarii negrait;
Bucura-Te, iluminarea din inima ce esti de nedestainuit;
Bucura-Te, nemarginirea desavarsirii cu trup de nestricaciune;
Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.
Condacul al 12-lea
Tu esti Amma imparateasca a sufletului meu.
Odihneste-ma sub adapostul Chipului Tau;
ca sub privirile Tale de auriu carbune
sa ard si eu nemistuit,
din plamada arcanei de negrait a trairii de rugaciune.
Si dintru inelul Tau de racoare,
Izvorule pecetluit,
din nou, mereu, sa imi pot improspata,
cu unda harului Tau de nelipsit,
marea pace a odihnei saltatoare.
Si ma incinge Sfanta Amma asa
cu veselia cea vie a biruintei
ca invapaiat la alb sa pot canta
din toata isihia cunostintei: Aleluia!
Icosul al 12-lea
Maica a Domnului, Duhovnica iubitoare a pamantului!
Odrasluitoarea predaniei de taina a Cuvantului!
Tu esti dumnezeieste de lina si smerita,
dar precum vorbeste Cantarea Cantarilor,
Tu esti si nespus de dreapta si cumplita
“ca niste ostiri sub steagurile lor”.
Esti clara, esti senina, esti ascutita
ca un palos neimblanzitor.
Si ai la Ierusalimul cerului grabnici ajutatori,
pe toti cei ce sunt ai “lepadarii de sine” fiii Tai sarguitori,
toti cei ai cetelor de pustnici, de anahoreti,
spita Ta toata de duhovnici intelepti,
ce au in grija lor comori de binecuvantare,
toate cele lamuritoare, curatitoare si indreptatoare
ale neprihanirii si milostivirii Tale netarmuite,
toate cele ce la un loc sunt numite
“Gnoza cea curata” sau Mostenirea Sfintilor
si pe care ni le pui la indemana vadite
prin slovele, palmele si vorbele Parintilor,
pentru care de-a pururi nu vom sti a Te lauda
a Te cinsti, a Te preamari decat numai cantandu-Ti asa:
Bucura-Te, Spada obladuitoare a predaniei isihaste;
Bucura-Te, garanta nemuritoare a infierilor noastre;
Bucura-Te, nastrapa unde odihneste binecuvantarea Domnului;
Bucura-Te, zada care strajuiesti sfanta prefacere a omului;
Bucura-Te, destoinica lucratoare a maiestriilor tacute;
Bucura-Te, arhistratega cea mare a razboaielor nevazute;
Bucura-Te, ochi care ocrotesti dintru dulcea asprime;
Bucura-Te, canon care randuiesti cu ascutita agerime;
Bucura-Te, pavaza ce pazesti pamantul celor vii;
Bucura-Te, portal care opresti tot chipul de necuratii;
Bucura-Te, roata de spulberare a duhului de uraciune;
Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.
Condacul al 13-lea
O! Maica a Domnului, de-a pururi curata
si Maica a Omului binecuvantata!
Ca douazeci si patru de alaute si potire
aceasta inchinaciune a noastra sa fie
in revarsarea ei neincetata.
Si catre Preasfanta Treime, suita bucurie,
aducerea ei prea binemiresmata,
de pe palmele Tale catre Hristosul Mire,
sa-si treaca prinosul de dreapta-slavire.
Ca sa putem cu Cerurile toate striga,
dintr-o imbratisata necovarsire
cel mai presus: Aleluia!
Acest condac se spune de trei ori, dupa care Icosul I si Condacul I.
Facere a lui Daniil ieroschimonahul (Sandu Tudor)
Sursa: http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-rugului-aprins-67074.html
