Sandu Cătinean: Un tulnic plânge-n Apuseni…
Un tulnic plânge-n Apuseni…
Un tulnic plânge-n Apuseni
Vestind sfârşitul unei ere
Tradiţii vechi se năruiesc
Iar lumea sfântă-n hăuri piere…
Se scurge mugetul pe pietre
Mai grav, mai trist şi mai încet
Şi nu-s pe munţi mai sfinte note
Decât al tulnicului bocet…
Un moţ se-nchină încruntat
Când sunetul îi sparge pieptul
Pe cetini reci îngenunchiat
Stă moş Arsenie, înţeleptul…
În straie vechi înveşmântat
Mai poartă-n suflet rânduială
Pătruns de-al tulnicului plâns
Topit de dor… şi de-ndoială…
Se stinge-al tulnicului cânt
Şi-n brazi se lasă înserarea
Prin Apuseni se scurg ca-n vis
Dureri trecute…şi uitarea…
Sandu Cătinean din Bonţida