Cuvânt și iubire

Aplicabilitatea gândirii filosofice a lui Vasile Conta în contemporaneitate

Opera lui Vasile Conta marchează un moment important în istoria gândirii româneşti.

Sub aspect ontologic filosoful ne-a oferit o viziune:
– despre materialitatea, unitatea şi infinitatea lumii:
– psihicul uman reprezintă o funcţie a creierului;
Considerarea lumii ca fiind subdivizată în trei ordine: eteric, geologic, sideral, anticipează metoda de cercetare, atât  de afirmată mai târziu şi anume viziunea sistematică asupra componentelor complexe ale realităţii.
Concluzia sa că atomul este divizibil la infinit a fost întrutotul confirmată  de Fizica contemporană, de Fizica particulelor elementare.
A subliniat faptul că atributul legilor lumii de a fi obiective conduce la un anumit determinism, ce stă la baza tuturor ştiinţelor, iar această trăsătură deterministă (fatalismul său) a existenţei, la rândul ei, dezvoltarea gândirii ştiinţifice (Teoria fatalismului).

Sub aspect gnoseologic:
– concepţia sa ne-a demonstrat o superioritate cu privire la cognoscibilitatea lumii;
– ideile sale despre existenţa unor întipărituri de gr. I şi II, conduc la prefigurarea actuală a treptelor cunoaşterii în general: treapta senzorială şi treapta raţională;

Sub aspect dialectic:
– descoperim valoarea şi actualitatea ideilor sale legate de existenţa mişcării, a conexiunii universale şi de aceea clasificarea formulelor de mişcare se apropie foarte mult de clasificarea făcută de materialismul dialectic;
– teoria sa originală cu privire la mişcarea ondulatorie ce caracterizează universul, pregăteşte parcă, constituirea concepției moderne despre Cosmos, Teoria expansiunii universale a lui Hubles şi Hoyle, expansiune care este succedată periodic de procesul invers al retroacţiunii lumii.

Sub aspect sociologic:
– a susţinut valoarea socială a moralei, a artei, a culturii în general;

Date biografice: în arhiva Academiei Mihăilene, unde marele filosof şi-a făcut studiile, este menţionat: „Născut la 1845, luna Noemvrie 15, profesiunea părinţilor preot, de naţiune armeană, de religiune ortodoxă, născut în Cahul (Basarabia), corespondent C.Conta Sechelariu, locuinţa în mahalaua dispărţirea IV, str. în ograda Bărboiului”. Pe fila unui caiet, din colecţia de manuscrise, păstrată de Maria Băluşescu, prietina intimă a filozofului, citesc notiţa următoare: „M’am născut la Cahul, în 15 Noemvrie 1845, la răsăritul soarelui. Mama mi-a spus că era un frig grozav şi că tata s’a bucurat că sunt băiat şi nu fată. Am fost botezat după un an în Ghindăoani după ce tata fusese numit preut”  (Octav MINAR– Opere complete). Aici se cuvine o remarcă: străbunii săi au fost preoți de cel puțin trei generații, el fiind fiul preotului Grigore Conta, ceea ce înseamnă că nu puteau fi armeni, cum a susținut armeanul Octav Minar, un editor al operelor lui Conta, întrucât pe vremea aceea puteau fi preoțiți numai ortodocșii care erau născuți din părinți ortodocși.

Conta Vasile a petrecut cei mai frumoşi ani din viaţă în Ghindăoani, Neamţ,  satul învecinat cu Humuleştii lui Creangă. A urmat şcoala primară la Tg. Neamţ iar liceul la  Gimnaziul Central din Iaşi. În 1862, întrerupe studiile şi însoţeşte o trupă de actori prin întreaga Moldovă, timp în care scrie o piesă de teatru jucată la Botoşani. Îşi reia studiile în anul 1864 şi le termină în anul 1968. În anul 1875 traduce piesa Miss Multon de Ad. Belot. După absolvire, funcţionează ca profesor suplinitor la catedra de filosofie. Traduce şi adnotează legi, practică avocatura publică, începând din 1875, în 1875-1876, publică în revista ieşeană Convorbiri literare prima sa lucrare filosofică, Teoria fatalismului, studiu ce apare, în 1877, şi în limba franceză, la Bruxelles, apoi Teoria ondulaţiei universale (1877), Încercări de metafizică (1878).

Ultima lucrare a fost tradusă, în 1880, în limba franceză, la Bruxelles, cu titlul definitiv Introducere în metafizică. Alte lucrări editate: Originea speciilor, în 1888, la Iaşi; Teoria ondulaţiei universale, în 1895, la Paris, în traducerea lui Rosetti-Tescanu, cu o prefaţă de L. Buchner, care încă din 1892 scrisese o recenzie elogioasă la Încercări de metafizică. În 1888 şi, respectiv, 1890, sunt publicate postum în limba română şi franceză, tot de către Rosetti-Tescanu, Întîile principii care alcătuiesc lumea şi bazele metafizicii, însemnări (1885) şi Cugetări (1908).

A susţinut „prelecţiuni populare“, organizate sub auspiciile Junimii, intitulate: Materialismul, Fetişismul, Starea economică etc., apreciate de mari oameni de cultură, printre care şi Mihai Eminescu, pe atunci redactor al „Curierului de laşi“ şi membru al „Junimii“ („Domnul Conta ca scriitor e din numărul acelor puţini care nu reproduce numai idei nerumegate din cărţi străine, ci gândesc mai cu seamă singuri; apoi d-sa mai are talentul de a expune foarte clar materiile cele mai grele, fără ca prin această limpeziune obiectul să piardă ceva din însemnătatea sa“). Deşi participant la şedinţele Junimii, şi-a păstrat independenţa de gândire şi de acţiune în politică. Pe planul vieţii politice s-a vădit ca liberal; în 1879, fiind ales deputat în Parlamentul României, iar în 1880, ministru al Instrucţiunii Publice şi Cultelor.

Moare la 22 aprilie 1882, Bucureşti.

(Emilia Ţuţuianu, Aplicabilitatea gândirii filosofice a lui Vasile Conta în contemporaneitate, Iaşi  1979)