Maria Diana Popoescu: „Ursul Mișa, cocoșul de la Berlin și taxa pe numărul de parlamentari”
“Guvernul taxează tot ce pică, tot ce prinde, aproape tot ce-i iee în drum. Taxă pe stîlpi, pe magazii pe parcări, pe acareturi, pe conductele de gaz. Taxa pe acciză. Adică taxă pe taxă. Ei, bine, din 2014 vor deveni realitate. De parcă n-ar fi de-ajuns, premierul dă undă verde primăriilor să majoreze impozitele. Oare pe cînd, taxa pe corupţie, pe hoţia de stat, pe trădare, pe numărul de parlamentari şi politicieni, dar şi pe fiecare parlamentar şi politician în parte? De fapt, cel mai numeros, corup, leneş, trădător şi ignorant Parlament din istoria României! Ca să nu zic altfel! Am şi o veste bună! Un OM de afaceri, cu o fină ureche culturală şi cu dare de mînă, mi-a tipărit o carte doldora de pagini!
,,Eu am venit să dau, nu să cer” , mi-a spus distinsul Domn, care doreşte să rămână anonim. De fapt nu l-am văzut în viaţa mea, dar aşa precum mi-a scris, a fost sedus nu de imaginea mea din fotografie, ci de editorialele pe care le semnez. Cartea se numeşte ,,Daţi-mi Ţara înapoi” şi înmagazinează o parte a demersului meu de editorialist. Doream de mult s-o tipăresc, dar banii nu se lungesc, nu se lăţesc nici în ruptul capului. Şi, ca femeie, aşa, cu plete lungi şi blonde, să mergi după sponsorizări pe la uşi poleite, rişti să fii invitată la o cină „romantică”. Domnule Nobil, primiţi mulţumiri sincere pentru fapta de spirit.
Revenind pe Pămănt, n-am cum să-i trec cu vederea pe aleşii noştri, care se cred deja în campanie electorală. Imaginaţi-vă că pe masa Camerei Deputaţilor plouă cu proiecte pentru mame şi pensionari. Adică, plase manipulatorii bazate pe principiul că mămăliga moale nu explodează, iar ei mai apucă încă un mandat. În afara de asta, ei nu uită niciodată să-şi ceară, dar, mai ales, să primească, drepturile dolofane. Aşa se face că cel mai numeros parlament din istoria României a cerut şi a luat bani în plus de la bugetul de Stat. Chiar dacă la începutul anului premierul i-a avertizat că nu le mai dă nicio leţcaie la rectificare, i s-a făcut milă de ei, săracii. Totuşi, vin sărbătorile şi coclaurile de lux reclamă note de plată piperate. Cinstiţi şi corecţi, parlamentarii au cerut, chipurile, bani pentru reparaţia ferestrele, chiuvetelor din grupurile sanitare, pentru trasul apei la toaletă, pentru hârtie igienică şi pentru săpun. Frânghia le-o donează poporul, din toată sărăcia. Cum să nu fie stricăciuni în Casa Poporului, dacă printre veşnicele rumegătoare s-au înmulţit rozătoarele? În loc de 400 de capete, avem peste 500 de deputaţi şi senatori, secretare, consilieri şi consiliere. Totuşi, lacrimile de crocodil ale aleşilor n-au curs în zadar. Pe lângă bugetul de anul trecut, deputaţii vor mai primi încă 12 milioane de lei până la finele anului. La ţanc, spuneam. De la Moş Crăciun, un bonus, acolo, bani de buzunar pentru vacanţă de sărbători.
Ca să nu fie scutit de pedeapsa publică, e musai să amintim că purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei, în afara faptului că e străin de Constituţie, se răţoieşte cam des la jurnalişti. Pe cine să mai mire! Şi aşa Administraţia de Stat interpretează Constituţia după bunul plac şi puţina pricepere. Iată de ce, de câtăva vreme încoace Ivan mi-a devenit drag. El e justiţia, el e armata, el e Duma, el cultura, el e în toate şi de ce nu avem şi noi un urs ca el, care să concedieze toţi „talibanii”, „baronii”şi „mogulii” aciuaţi în jurul Puterii. Ţarcul de la Palat e plin de roboţi înţepeniţi cu mâna pe banii naţiunii, care ţin România la un buton distanţă de dezastrul major. Parafrazându-l pe Churchill, „Istoria va fi bună cu Ivan, căci intenţionează s-o rescrie eliminând din manualele şcolare numele adversarilor săi. Ursul Mişa vrea să redevină super-star. Tocmai de aceea reinstalează gardurile de sârmă ghimpată la frontiera cu Ucraina (anunţă postul de televiziune ucrainean, Irta). Ştiu eu, poate, ca şi noi, ucrainenii vor plânge cu lacrimi amare integrarea. Stlâpi cu sârmă ghimpată au apărut în regiunea Lugansk, iar pentru localnicii care au rude în satele de la frontiera rusă, viaţa a devenit dificilă. Schimbarea situaţiei în zona de frontieră ar putea avea legătură cu intenţia autorităţilor de la Kiev de a semna la sfârşitul lunii noiembrie acordul de asociere la U.E.
În bătătura noastră, ca să nu se plictisească în aşteptarea recursului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul “Transformatorul”, dom’ Relu a fost surprins de reporteri la o „plimbare de afaceri” alături de Ghibu, omul de încredere, din umbra căruia continuă să conducă Ministerul Transporturilor. De aceea a şi fost păstrat în funcţia de secretar de stat, unde l-a pus chiar el. Trebuie amintit că, în momentul în care Reluţu a demisionat, condamnat fiind la cinci ani de închisoare în dosarul „Transformatorul”, Ghibu a fost împins ca ministru interimar, până la numirea Ramonei Mănescu. Un alt rol important pe care l-a avut Ghibu a fost acela de a fi preşedintele comisiei de privatizare a CFR Marfă şi, totodată, este cel care a semnat contractul de privatizare cu Grup Feroviar Român, controlat de Gruia Stoica. Minunat! Cum merg politicienii pe cadavre, fără remuşcări!
Ce să mai zicem de Angela! Ea merge fără apăsări şi mai departe, urmărind un plan de schimbare la faţă a Europei. După votul zdrobitor şi asocierea cu social-democraţii pentru un guvern de uniune naţională, al treilea, după Al II-lea Război Mondial, ea plănuieşte triumful Germaniei asupra Uniunii, adică, dominaţia sau un continent-stat, motiv pentru care are în vedere controlul pârghiilor economice ale Europei prin intermediul Bruxelles-ului. Şi-apoi, mai vrea Angela să reînnoiască întreaga Germanie şi, atenţie, fără să crească taxele sau să inventeze altele, precum bravii noştri exploatatori. Lesne de înţeles, pentru Bruxelles şi pentru întreaga Europă, cocoşul va cânta de la Berlin.”
