Cuvânt și iubire

Motto:

,,Lumină, culoare şi cânt, s-au întruchipat în Cuvânt, Izvor ce-l aduce pe Om ca să fie: Vieții făclie, gândire, iubire, în final – Poezie!”

Când mă gândesc la cele șaptezeci şi trei de Primăveri, când după tot atâtea ierni friguroase, reînviau florile câmpiilor, pădurile munților, dezghețul apelor ce-şi urmau drumul lor cel veșnic, simțeam cum reînvia odată cu acestea şi sufletul din mine.

Cât de frumoase sunt toate cele zidite şi create de Dumnezeu, căci toate au viața.

Omul, aceasta creație superioară a primit infinite haruri si daruri prin care sa evolueze, si a mai primit acea libertate de duh de la însuși Divinul Creator.  Dar, nu fara responsabilitatea faptelor, deoarece prin acestea ne cream zi de zi, ceea ce se cheamă binele şi râul din viața noastră.

Intr-un cuvânt, de ce să nu facem binele, când iată cum trec Primăverile vieții noastre omenești.

Această carte  intitulată sugestiv Pe drumurile artei, probabil şi cea de încheiere, încerc să o concep a fi mai mult una autobiografică, o reculegere sufletească pentru a o lăsa nepoților si strănepoților mei, si bineînțeles tuturor celor ce vor avea dragul să o citească.

Prima mea carte a fost o placheta de versuri, intitulata Florile Crişurilor, publicată în anul 1991, la Editura Imprimeria de Vest – Oradea.  Aduc şi azi mulțumiri vrednicului prof.dr. Sabin Burca, pe acea vreme președintele Societăţii Ecologice din Bihor, pentru prezentarea manuscriptului meu acestei edituri.

Urmară apoi publicarea a încă două cărți de versuri: Cântarea Primăverii şi Versuri de durere (Verses of pain), carte bilingva romana-engleza, scoase la Editura Mihai Eminescu-Oradea, 1995, redactor-şef fiind eruditul cărturar prof. dr. Constantin Malinas.  Dumnezeu să-l odihnească acolo în lumea Drepților.  Multe din poeziile plachetei Florile Crişurilor au fost reluate în aceste ediții noi.  Lung şi frumos mi s-a părut mie a fi acest drum al creației mele literare!

Mi-am vizitat locurile natale la anii 1991 si 2001.  De fiecare dată, cu mult dor şi drag mi-am vizitat satul natal Gepiu, unde m-am născut la 25 Decembrie, 1940.  Din aceasta localitate îmi este şi nevasta Florica, azi mama a trei fete, Elena, Tincuţa, Otilia, căsătorite şi ele, trăind la casele lor în Australia.  Am fost bucuros să-mi revăd pe bătrânul meu tată, care apucase vârsta de 96 de ani, fratele Gheorghie, verișorii, nepoții.  Mama mea Catita a plecat de mult la ceruri.  Reîntâlnindu-mi consătenii mei, dintre care unii mă uitaseră, dar, ne-am amintit unii de alții duminicile la Biserica satului, unde preotul Ion Spătar la frumoasele liturghii vorbea pătrunzător despre Hristos şi folosința iubirii intre oameni.  Am vizitat Școala Generala din sat, unde  am învățat si eu a scrie si a citi.  M-am oprit in mijlocul curții scolii adunându-mi amintirile copilăriei.  Ce frumoase dar si grele momente sunt acestea!
La un moment dat mi-a tresărit inima, m-am apropiat sa ating cu degetele mâinilor mele ferestrele de la coridoarele dinspre interiorul curții, pe care le-am construit eu, în urmă cu peste cincizeci de ani, când directorul şcolii era dl.Pantea Toma, iar eu terminasem Școala de Meserii la Beius.  Am simțit ceva cald pe obraji, erau lacrimi adevărate. Le-am șters repede cu mâneca hainei să nu mă observe cei din jur, caci nu eram singur.  La Oradea aveam casa mea si a familiei mele, proprietate personala cumpărata pe vremea când eram maistru la fabrica de mobila Alfa-Oradea;  era pe Aleea Calinului, la Nr.1, Sc. A, apt.13, Iosia.  Nu am făcut nici un demers, eram prea comod, dar nu neinspirat, a-mi pierde ani buni din viața, cu maldăre de dosare şi bani aiurea.  Am vizitat Beiusul, si mai ales localitatea Holod, locul unde la 1841 se năştea Iosif Vulcan.  Aici am fost bine primit, iar la Biserica din localitate preotul ortodox  Alexandru Igna ne-a primit cu multa iubire.  Ne cunoșteam fiind de fapt consăteni.  Acum Pr. Alexandru Igna îşi doarme somnul fericit, înmormântat în curtea bisericii pe care a servit-o cu credința.  Nu știu când o să mai am fericirea să vizitez ţara, dar trăiesc cu speranța să mai facem o vizita împreună cu nevasta-mea. Fiicele deja insista.

Urmară în toți acești ani viitori publicarea mai multor cărți, scoase la Editura Cuget Romanesc – Malovat, editor Pr.prof.dr.Al.Stanciulescu Barda, cărţile: Scrieri în proză vol.I,II, în perioada anilor 2006-2007.  Am scos intre timp o carte de “TEATRU” cuprinzând doua piese comice: Mitrea Sucitu şi mireasa, Limbuta Strugurel pe post de director.

Urmară cărţile, Buna ziua, bade Ioane, şi Frunze de toamna aurie, în perioada anilor 2009-20010.  Am publicat in revistele : ARP-București, Contraatac-Adjud, Familia Română-Baia Mare, în reviste si ziare orădene – Crișana, Jurnal-Bihorean, Crisana-Plus, Povestea vorbei, Confederația EMINESCU – Oradea; Cele Trei Crișuri – Oradea, apoi la Suflet Nou-Comlosu Mare, CETATEA culturala-Cluj-Napoca, Curierul, Romania literara, iar mai recent la frumoasa revistă virtuală Melidonium, Roman.

Desigur, creațiile mele literare şi-au găsit editare şi în publicațiile australiene, fiindcă acordam respect pentru aceasta noua tara si noua cultura in care intrasem. Spre exemplu la P.E.N-Australia-Sydney Centre, unde eram si membru, în a cărei publicație, Quarterly mi s-a publicat poezia Cetatea de foc a Port Kemblei (Port Kembla’s fire fortress), de fapt era vorba despre oțelăriile la care munceam.  Devenisem membru la The Australian Society of Authors -Sydney, în anii 1989, tocmai de 1 Septembrie prima zi de primăvară australiana, publicându-mi cartea The Romanian Life, o antologie cu scrierile unor scriitori clasici romani.  Ulterior la S.C.W.C – Wollongong (South Coast Wiriter’Centre) din orașul în care trăiesc şi azi şi de unde am ajuns şi la vârsta pensionarii.  Direcțiunea Societăţii mi-a oferit ceea ce nu ași fi vizat niciodată, onoarea de Life Member (Membru pe viață) al acestei Societăţi literare, cu următorul înscris:

IOAN MICLAU
FOR HIS
CONTRIBUTION TO THE
LITERARY LIFE OF THE
SOUTH COAST REGION
AND IS
PLEASED TO
AKNOWLEDGE HIM AS
A
LIFE MEMBER

Am fost onorat cu Diplome de la mai multe instituții romanești, inclusiv de la Ministerul Culturii Romane, unele vor fi reproduse în această carte.

Am publicat în reviste australiene romanești cum sunt: Spirit Romanesc- Sydney, Romanul Australian –Melbourne, la Postul de Radio Romanesc 3zzz-Melbourne, directorul şi artistul de mare suflet romanesc dl.Ben Todică a transmis pe calea undelor multe din versurile mele.

Local, în revista Voice of Cringila, în publicația Kembla News, scoasă de Steelworks Port Kembla.  Am adunat şi o mică bibliotecă de familie pe care am numit-o cu drag din suflet şi conștiința Mihai Eminescu, la anii 1996, din care împrumuta românii doritori de o carte românească.

Am deschis şi o revistă de artă şi cultură intitulată Iosif Vulcan, 1997, pe care am editat-o timp de zece ani, încetând a mai părea pe hârtie în anii 2007, continuând  virtual sub umbrela A.R.P (Asociația Romana Pentru Patrimoniu), București, fondator Artur Silvestri. Cate or mai fi prin revistele romanești de pretutindeni, știe numai Dumnezeu!

Acum, mă prezint cu aceasta noua carte Pe drumurile artei, Editura Cuget Romanesc, 2013. Barda, cu gândul bun de a nu mă desparți de vechea Editura pe care am respectat-o întotdeauna!

Doamne ajută!

Autorul

Poezia – Ioan Miclău