Maria Diana Popescu: Editorial, Agero
“Cum am lipsit puţin din post, cum N.A.T.O. a început să-şi dea în petec. Cursa aceasta a înarmărilor nu se va termina niciodată! Cine a reînceput? Ruşii sau americanii? Unde se termină şi unde încep graniţele marilor puteri? Evident, unde doresc ele. Ca să nu se plictisească, copiii aceştia oligofreni, purtători de puşti S.F., se pregătesc în permanenţă pentru un viitor război! De atîtea ori i-am spus lui Obama să dea înapoi Nobelul pentru pace! El nu şi nu! Şi atunci, cum să nu nu-i sară ţandăra lui Ivan, cînd în apropierea graniţelor sale are loc cea mai importantă desfăşurare de forţe din istoria Alianţei N.A.T.O. pe timp de pace (6000 de militari din cele 28 de state ale Alianţei Atlanticului de Nord, plus soldaţi din alte trei ţări aşa-zis neutre: Suedia, Finlanda şi Ucraina. 350 de vehicule blindate, 60 de avioane şi elicoptere şi 12 nave de luptă iau parte la antrenament).
Să ne gîndim un pic şi la descoperirea „gadget-urilor” modificate, oferite în dar de ruşi oficialilor din ţările participante la G20 din septembrie, incident care marchează revenirea oficială a unui conflict între serviciile secrete din întreaga lume. Pe acest aspect nu prea s-a bătut presa internă, doar ceva şoptit şi cu frica în sîn în presa internaţională. Împotriva ţărilor participante la G20 (europene, sud-americane, arabe şi asiatice) s-a declanşat o operaţiune de spionaj menită să tensioneze şi mai mult atmosfera între diferitele servicii secrete şi diplomaţii. Ancheta tehnică, încredinţată germanilor, este încă în desfăşurare. Nu se ştie dacă toţi participanţii la summit, şefii de stat şi de guvern din cele mai importante 20 de ţări, cît şi lideri ai U.E. au avut aceleaşi gadget-uri „modificate”. De la sine înţeles că, cea mai mare parte a acestor chei U.S.B. au fost folosite de către unii delegaţi la summit. Vigilenţa serviciilor secrete germane, care au descoperit operaţiunile de spionaj ale ruşilor în Sankt Petersburg, vine pe fondul noii furtuni „Datagate”, poveste care pare fără sfîrşit şi prognozează răsturnări de situaţie.
Cînd vine vorba de noi, ne socotesc nişte furnici pe carîmbul unei cizme. Atunci cum să-şi mai recapete România suveranitatea? Am avea o şansă la anul, cu condiţia să ne dezmeticim înaintea alegerilor prezidenţiale şi a celor pentru Parlamentul European. Dacă alegem să tremurăm ca varga, vom trăi în continuare la mîna americanilor, a Bruxelles-ului sau a ruşilor. Ce-mi sînt americanii, ce-mi sînt ruşii sau integratorii europeni? Niciunii nu ne vor binele. Au interesele lor de realizat! Am văzut noi vreodată ceva de la ei? Cum frica este legea care guvernează în Estul Sălbatic, România rămîne în continuare o piesă pe tabla de şah. Anul viitor ar trebui să decidem dacă vrem să trăim cu firimiturile de la masa străinilor sau cu mâncarea noastră din traistă, într-o ţară suverană. Haideţi să fim atenţi la viitorul „pretindent”! Ceea ce mă şochează este că niciunul din postdecembrişti, absolut niciunul n-a fost preşedinte pentru România, iar noi ne-am uitat la ei ca la Biblie sau ca la Învăţăturile lui Neagoe Basarab. Dacă erau preşedinţi pentru România, nu dădeau ce li s-a cerut şi nici nu luau ce li s-a băgat pe gît şi în buzunare.
Dacă tot a venit vorba de Rusia, uitaţi-vă cum stă la pîndă cam în toate propoziţiile internaţionale!, încercînd să manipuleze la Bruxelles anumite state membre ca să voteze împotriva semnării Acordului dintre U.E. şi Ucraina. Aşadar, cea mai importanta bătălie geopolitică a anului se va consuma în următoarele zile chiar la graniţa de nord-est a României, toate ţările din regiune fiind fără discuţie afectate de decizia finală. Yanukovici nu-şi doreşte cu adevărat o apropiere de U.E. Dar n-are de ales, din moment ce e interesat de conservarea puterii sale şi a grupării pe care o coordonează împreună cu Oleksandr, fiul său. Cum Ucraina este în pragul unei grave crize economice, iar Yanukovici stă prost în sondaje şi are teamă că nu va cîştiga prezidenţialele din 2015, a hotărît să se însoare cu cine dă mai multă zestre. A aşteptat cît a aşteptat de la Putin o ofertă (relaţia tensionată dintre cei doi a făcut deja carieră, fiind alimentată de fantomele trecutului: Ianukovici a fost condamnat în tinereţe pentru tîlhărie, iar Putin a fost ofiţer KGB), dar în loc de asta a primit ameninţări şi sancţiuni. Iritat de încăpăţînarea Ucrainei, a cărei independenţă înseamnă pentru ruşi o „trădare în dragoste” (Soljeniţin), Putin i-a impus un preţ piperat pentru gaze. Explicabil, de ce Yanukovici face tot posibilul să obţină gaz ieftin şi credite ieftine de la Uniune. Haideţi să ne imaginăm un tîrg între un fost puşcăriaş şi un kaghebist. Se ştie că ruşii nu-i vor ierta în veci pe ucraineni dacă se apropie de U.E. Deja le pregătesc o spînzurătoare economică şi energetică.
La final, o ştire extrem de importantă, prin gravitatea ei: România a devenit prima ţară din Europa care şi-a cedat PAVILIONUL de stat. Anul trecut, un grup de oameni de afaceri şi funcţionari ai statului român, nelinştiţi şi plini de imaginaţie în arta furatului, au pus la cale un contract fără precedent internaţional – cedarea/vînzarea pavilionului României (Pavilionul naţional indică statul sub a cărui protecţie se află nava şi de ale cărei legi este guvernată în apele naţionale şi internaţionale. Protecţia cuprinzînd nava care îl arborează, dar şi încărcătura mărfurilor pe care le transportă. Protecţia, dar şi responsabilitatea!) Imaginaţi-vă! Au vîndut tricolorul care se arborează pe navele statului român pentru 30 de ani unui Off-shore din Cipru. Pare greu de crezut, dar e o poveste adevărată. Un contract mai puternic decît legea, încheiat împotriva oricăror interese ale României. O afacere penală, de care nu sînt deloc străini aleşii noştri care au ocupat fotolii de miniştri.”
Maria Diana Popescu, Agero
