Șomerul singuratic…
ŞOMERUL SINGURATIC
E frig în casă, în trupu-i ger,
golit de vise şi speranţe,
pierdut
se plimbă un şomer
cu lacrimile îngheţate.
E greu să meargă mai departe,
când buzunarul îi lipseşte
urzeşte iar minciuni frumose
gândindu-se la ce-o să pună iar pe masă
copiilor neînţelegători.
Şi iar privind cerul rugător
cerşind din mila cea creştină
ar vrea un trai mai bun, un ban cinstit
nu să mai cerşească în bisericile pline.
Iar nu i-a venit şomajul,
vârsta nu-i permite să muncească,
căci vezi doamne,
dacă nu eşti tânăr
nu mai ai azi nici o şansă.
Din când în când un trecător
la fel de trist
îi pune un bănuţ în mână
Sărac şomer, umil începi să plângi
şi fugi speriat s-aprinzi o lumânare;
căci Doamne, bine-i printre sfinţi
când doar lor poţi să le spui, ce doare!
Mariana Gurza
