Boris David: Când amintirile…
Când amintirile…
de Boris David
Când amintirile te prind
În mreaja lor de altădată
Nu te lăsa vrăjit de dor
Nu pronunţa cuvântul mor
Şi-apucă-te de scris pe dată.
Şi ia-o razna pe cărări
Pe văi, pe dealuri, azi uitate
Pe ţărmul mării ce cândva
Cu-adâncul ei te-ademenea
Căci „moartea nu-i o noutate”
N-am spus-o eu ci-acel Serghei
Ce se juca cu viaţa-i toată
Şi se-mbăta plângând de dor
Se-ndrăgostea făcând amor
Crezând că orice o să poată.
Şi chiar de n-a ţinut-o mult
A scris grăbit cam peste poate
Şi despre-amor de hooligan
Şi despre cine-a fost Duncan
Trecând în fugă peste toate.
Boris David
28 septembrie 2013