Maria Diana Popescu :”Nu câinii, ci escrocii ar trebui „eutanasiați”! “
,,O atmosferă demnă de Războiul Rece a personificat summitul G20 de la Sankt Petersburg. În drum spre locul său, Putin a trecut prin faţa lui Obama fără să scoată un cuvînt. Dacă tot s-au întîlnit de florile mărului greii planetei (adică degeaba, în traducere populară), fără să găsească soluţii de stopare a războiului civil din Siria (se ştie, Rusia şi China au păreri comune în apărarea lui Bashar al-Assad şi se opun, cum e şi firesc, intervenţiei militare în Siria), măcar au făcut la final o fotografie de familie cu zîmbet publicitar, care a invadat rapid lumea virtuală. Revenind la cîinii străini aciuaţi în ograda Ţării, bancherii din băncile-mamă, simţind că li se strînge cordonul în jurul gîtului, au retras într-un an şi jumătate cam 5 miliarde de euro din filialele româneşti. Drum bun! Adio şi n-am cuvinte! Băncile sînt veriga toxică din lanţul slăbiciunilor financiare! Unele se duc pe copcă, altele sînt înghiţite de rechini. Doar cîteva mai plutesc cu vesta de salvare. Oare să se descotorosească de ele atît uşor strategul benere, cel care în 1985 scria în presa comunistă articole antiimperialiste, împotriva mecanismului spoliator al dobînzilor variabile?
Cotrobăind prin presa vremurilor apuse, Lucian Isar a dat jos praful de pe un articol trăsnet: „Ţările în curs de dezvoltare – jefuite de zeci de miliarde de dolari datorită inechităţilor din relaţiile economic internaţionale”, semnat, „Mugur Isărescu, Institutul de Economie Mondială, 1985”. Ia uite domnule, unde era patriotul de alaltăieri! „Săracii sînt constrînşi să facă daruri bogaţilor”, continuă în articol economistul, pe atunci Mugur pe creanga finanţelor. Devenit acum strateg neînfricat, într-o analiză cu privire la „greşelile făcute în economia românească”, a lăsat să-i scape de sub haina academică o formulă magică: „iar o frecăm!”. Aceasta şi multe alte perle fiind, probabil, pîrghii de lucru în politica monetară. Ce să înţelegem din sintagma de podgorie? Că benere practică aceeaşi metodă a „frecatului” la fel ca şeful ei, şi că e atît de suverană, încît a ajuns să controleze la buzunar statul român. Oare intrarea pe poarta Academiei s-a făcut cu astfel de formule magice? Cred că trebuie să îl scuzăm din moment ce îi are pe cei şapte ani de acasă şi se exprimă deseori la fel cum i se vorbea în copilărie.
Bun, mergem mai departe. O directivă U.E. scoate din piaţă 90% din ţigările produse în România, iar Guvernul şi-a dat cu stîngul în dreptul prin aprobarea proiectului de lege care reglementează exploatarea minereurilor din perimetrul Roşia Montană. În 1848 au murit 40.000 de familii de români transilvăneni, ca să ne lase moştenire – printre alte comori naţionale – munţii auriferi pe care străinii de neam şi de Ţară i-au acostat pe spagă şi vor să-i dinamiteze, ca să ne ia aurul şi să lase în schimb otrava. Firma implicată se aşteaptă la profit de cel puţin două miliarde de dolari. Deci, care e meseria de bază a politicienilor români? Exportatori de profituri şi naţionalizatori de pierderi. Protestele pentru Roşia Montană s-au înteţit în toată ţara, numai specialistului în revoluţii şi în calcan cu năsturei la grătar nu prea-i mai pasă de nimic, din moment ce scoate cu furculiţa din cap rime cu tigăi şi proţapuri. Pe şleau, îl doare la bască! Ce? Mai e el de rangul românilor care protestează în stradă pentru Patrie? Lovitura de stat l-a căptuşit cu fermă, conac şi cu alte zeci de acareturi scumpe. Care scriitor mai e căpătuit ca el? Într-un sistem economic falit din start, într-un sistem politic care a plantat toţi ticăloşii, escrocii şi analfabeţii pe funcţii de răspundere, e firesc să avem parte doar de catastrofe. O corupţie înfricoşătoare care durează de 24 de ani! Cu toate că avem suficiente rezerve pentru a fi independenţi energetic, sîntem o ţară vîndută, împrumutată, în categoria cerşetorilor U.E. Mulţi nu vor să audă adevărul, aşa că te atacă, te fac conspiraţionist, dar asta nu schimbă deloc adevărul. Privatizarea în ghilimele a întregii industrii şi economii româneşti trebuia dusă la capăt. Era, nu-i aşa, un morman de fiare vechi, potrivit lui Nea Petrică, revoluţionarul lui peşte, şi vai, nevoie mare, să scăpăm de ea prin învîrtelile şi mişmaşurile guvernanţilor din 1990 şi pînă acum. Ne-au scăpat de industrie, adică de fierul vechi, de agricultură. Nu mai avem aproape nimic, sîntem „curaţi. Ne-au scăpat şi de resursele energetice, iar acum stăm cu mîna întinsă la alţii, ca să nu îngheţăm de frig iarna în case. De aici înainte ne vor scăpa de aur, argint, uraniu, wolfram şi alte elemente din tabelul lui Dmitri Ivanovici Mendeleev. Depozitul de aur de la Roşia Montană este estimat la cca. 300 de tone de aur şi 1600 tone de argint. Ca să nu mai vorbim de tehnologia poluantă cu cianuri, ce va transforma zona în pustiu, de jaful pe care îl prevede contractul demarat de un venetic mafiot, de locul încărcat de istorie şi de vestigii ale civilizaţiei noastre.
Cînd vorbim de Roşia Montană, unde după publicarea datelor tranzacţiei, pierderea statului român este la nivel de miliarde, ne amintim de Rompetrol şi C.F.R. Marfă, ambele avînd în comun scuza de „presiune exogenă„ în care statul este prejudiciat de beneficiile economice. C.F.R. Marfă a fost privatizată, vezi, Doamne, la presiunea Fondului Monetar, iar în tranzacţia Rompetrol statul pierde sute de milioane de euro sub pretextul unui proces, care ar fi fost pierdut (în realitate, suspendat chiar de partea română). La Roşia Montană, scuza este ameninţarea cu procesul din partea investitorilor, decidenţii anticipînd în scop manipulativ pierderea, cunoscut fiind faptul că una din modalităţile de escrocare a statului este pierderea proceselor intentate de companiile private. Foarte simplu, avocatul statului nu se prezintă ori susţine cauza prin vicii care garantează pierderea. Lovitură după lovitură, vorba proverbului, cînd ai barosul în mîini peste tot vezi piroane de răstignit naţiunea. Să nu creadă măriţii capitalişti români că dacă au lansat pe piaţă diversiunea cu eutanasierea cîinilor, ca să distragă atenţia (şi moartea copilului de 4 ani pare o regie, taman cînd se puneau semnături pe captura de aur românesc), noi ne vom lua ochii, inima şi atitudinea de pe Roşia Montană. Unde sînt domnule strateg şef aproape 200 de tone de aur românesc? În 1989 aveam 296, 5 tone de aur din care mai avem 103. În niciun caz nu s-au vîndut ca să se dea pensiile şi salariile românilor, precum a afirmat preşedintele Ţării! În 1992 B.N.R. a refuzat să mai cumpere aur de la minele româneşti, care, din această cauză, au falimentat. Aţi închis minele şi le-aţi pus cîte un bloc de beton la intrare, argumentând că nu mai există resurse! Minciuni gogonate. Aţi interzis accesul specialiştilor români la bogăţiile subsolului românesc, în schimb veneticilor le-aţi dat mînă liberă pentru prospecţiuni şi exploatare. Nu cîinii, ci escrocii ar trebui „eutanasiaţi”! “
Maria Diana Popescu, Agero
