Ion Măldărescu: ” România – 2013 “
„Îmi pare rău că trebuie să v-o spun, dar acest pământ e prea frumos şi prea bogat ca să-l puteţi păstra fără luptă. Vi-l vor lua!” (Jean-Marie Le Pen, adresându-se poporului român)
Într-un articol intitulat, deloc întâmplător „Codex mititelus” aminteam că dacă până mai ieri românii credeau în faţa curată a Occidentului şi a U.E., lovindu-se de realitatea crudă şi deloc favorabilă României, acuma li s-a spulberat şi ultima fărâmă de încredere. Asta-i Europa unită! Realitatea întrece ficţiunea. Grav este că oficialităţile româneşti nu mai vor să cinstească valorile naţionale. Cu o lună în urmă, un mare Istoric, un mare OM, un mare Român, un Mare Patriot a plecat în călătoria cea mare. Profesorul Gheorghe Buzatu. Nu i s-a putut ierta faptul că demnitatea nu l-a lăsat să accepte aceeaşi distincţie acordată de către şeful statului unui impostor alogen, inamic declarat al românilor. De aceea profesorul Gheorghe Buzatu a refuzat-o, şi a restituit-o celei mai înalte instituţii a statului român. Drept „plată a poliţei”, la înmormântare sa, nici urmă de oficialităţi. Cum puteau ei fi asociaţi cu un mare patriot. Ar fi plătit cu funcţia pentru gest. Aşa că m-ai bine s-au lipsit, au trimis coroane. Zile întregi, toate ecranele posturilor centrale de televizune erau pline cu comentarii pe marginea „evenimentului anului” – arestarea lui Becali. Despre dispariţia Profesorului, doar o scurtă ştire rătăcită în goana calului, „pe sticlă” şi la unele postri de radio,… Jenant!
Nici N.A.T.O. şi nici U.E. nu vor avea grijă de România
Nedisimulata concurenţă dintre S.U.A. şi Europa are numeroase feţe. În cadrul unui turneu intreprins prin ţările europene, marele şef al Strafor şi important reprezentant al politologilor de peste ocean, strategul alogen american, născut la Budapesta, George Friedman a venit – „întâmplător” – în „vizită de lucru” în România. A poposit la sediul B.N.R. – tot „întâmplător”- unde a predat ora de educaţie şi dirigenţie americană celor prezenţi, nu fite-cui, ci premierului Victor Ponta, guvernatorului B.N.R. Mugur Isărescu, liderilor politici români, bancherilor şi managerilor unor mari companii. Din afirmaţiile oaspetelui s-a desprins ideea că nu S.U.A. are nevoie de o relaţie cu România, ci invers: „Trebuie să faceţi o iniţiativă regională. Este o iluzie optică impresia că U.E. sau N.A.T.O. vor avea grijă de România, care este un stat suveran şi trebuie să îşi asume răspunderea pentru viitorul politic. Trebuie să vă asumaţi problema suveranităţii şi să o plătiţi […] Întrebarea este ce aveţi de oferit?”.
Ăsta da gescheft!
Bravos, Naţiune! Halal să-ţi fie! În aproape un sfert de secol de la marea şi sângeroasa cacealma decembristă, ni s-a spus şi impus ce să vrem şi, mai ales, ce nu trebuie să mai vrem: că nu mai avem nevoie de armată, iar ce-a rămas din ea s-o trimitem pe la „teatrele de operaţiuni” din Irak, Afganistan şi Kosovo ori unde a-nţărcat mutu iapa, la Conga-Bonga, nu să păzească şinele de cale ferată şi/sau combinatele industriale româneşti, pregătite pentru a fi furate. Am fost supuşi îndulcirilor capitaliste: confiscare, imbecilizare, monitorizare, destructurare, ocupare, după care ni s-a dat brânci în U.E.. şi în N.A.T.O., spunându-ni-se că organismele astea cuminţi ne apără de oricine ne-ar pune gând răul. Nu pe gratis! În aceşti ani de ani de război planetar nedeclarat, România şi-a pus – pe gratis -, teritoriul şi spaţiul aerian la dispoziţia N.A.T.O. şi pentru bazele S.U.A. de la Kogălniceanu şi Deveselu, obţinând statutul de neinvidiat, dar şi de necontestat, de „No man’s land”. Documentele demonstrează că în plin război mondial, mareşalul Antonescu a pretins şi a obţinut plata în aur a petrolului, a cerealelor şi a tuturor produselor livrate Germaniei de către România. De la S.U.A.., U.E. şi N.A.T.O. ne-am ales doar cu praful de pe şosele. Ba scoatem şi din buzunare. Ăsta da gescheft!
România trebuie să aibă grijă de ea singură
Pământul Ţării a fost vândut cu toptanul, întreaga industrie românească, declarată cu nesimţire de către premierul în pulover, „grămadă de fiare vechi”, a luat calea străinătăţii – la preţ de fier vechi. A patra flotă comercială a lumii a naufragiat pe recifuri doar de unii marinari ştiute, iar bogăţiile solului şi subsolului se duc, în continuare, pe apa sâmbetei. Am ajuns pe marginea prăpastiei. Pe deasupra suntem întrebaţi: „Ce (mai) aveţi de oferit?!” De altfel, deşi afirmaţiile lui George Friedman şochează, sunt reale şi serios argumentate. Ne-a zis, pe şleau, că România trebuie să aibă grijă de ea singură, fiindcă S.U.A., N.A.T.O. şi Uniunea Europeană au altceva de făcut. Au grijile şi ogrăzile lor. Ceea ce nu este departe de adevăr! Ca bomboană pe colivă ni s-a impus regionalizarea, adică fărâmiţare teritoriului ţării după hărţi de alţii făcute, spre bucuria U.D.M.R.-ul, acest hibrid ciudat care poartă sâmbetele României. Nici cal, nici măgar, nici uniune culturală, nici partid politic – dar mereu la guvernare.
Scutul este un simbol, dar nu apără România
George Friedman a mai făcut referiri şi la scutul antirachetă afirmând, între altele, că „scutul” este doar un simbol, dar nu apără România de o anume ameninţare. După cum lesne se poate constata, declaraţiile lui Friedman se cam bat cap în cap cu cele ale secretarului de stat în M.A.E. român, Bogdan Aurescu, care evidenţia „contribuțiile importante ale României în cadrul N.A.T.O.”, subliniind că „România este, între altele, un contributor important în domeniul informațiilor în Alianță şi în calitate de membru N.A.T.O., ţara noastră are obligaţia, prin clauza de securitate colectivă a articolului 5 din Tratatul de la Washington, să apere orice alt stat aliat atacat, ca şi când ea însăşi ar fi fost atacată.”. Reciproca ar trebui să fie obligatorie, dar…. Că România cotizează puternic la U.E. şi N.A.T.O., nu doar cu informaţii, ci şi cu multe parale, nu încape îndoială. Intră la obligaţii, iar despre aşa-zisele „fonduri europene” cu care ni se tot scot ochii – tot banii românilor -, am mai amintit cu alt prilej. Scriam deunăzi că tratatele nu se fac decât pentru a fi încălcate, că sunt obligatorii numai pentru căţei, nu şi pentru dulăi.
Prima contradicţie a Europei – o uniune între state care nu sunt la fel
George Friedman opinează că statul român trebuie să lupte pentru menţinerea suveranităţii, „pe fondul unui trend european de diminuare până la extincţie a suveranităţii naţionale. […] Europa este într-o criză profundă, structurală, care va dura încă multă vreme. […] Problema în Europa este că nu există un lider, sunt opinii divergente între principalele state precum Germania şi Franţa, şi nu există o soluţie comună. Prima contradicţie a Europei este că este o uniune între state care nu sunt la fel”. Adevăr grăieşte! Atunci de ce s-a creat acest conglomerat-monstru? Această nouă Uniune Sovietică? Aşa au vrut licuricii planetei?
Bine că nu sunteţi în zona euro. Nu intraţi acolo!
Contrar afirmaţiilor Timonierului naţional – cum că „guvernul ar trebui să stabilească 2017 drept data de aderare la euro”, Friedman susţine: „Bine că nu sunteţi în zona euro. Nu intraţi acolo!”, dând ca exemplu Turcia. „Le-am spus şi turcilor că cel mai bun lucru care li s-a întâmplat a fost că au fost respinşi de la intrarea în U.E.”. Fără posibilitate de tăgadă, Friedman arată că în Europa timpul trece, iar problemele – cu precădere, şomajul – în loc să se rezolve, se acutizează. Din cauza opiniilor diferite, în Europa, criza bancară s-a transformat în una socială, de proporţii. Criza fără rezolvare imediată a unei întregi generaţii. Cam asta-i Europa unită şi lumea în care trăim!
Ion Măldărescu
