Cuvânt și iubire

“Academia Română, prin vocea președintelui acestei intituții, academicianul Ionel Haiduc, o somitate în domeniul academic,  desființează proiectul Roșia Montană sau, mai bine zis, tunul Roșia Montană, punct cu punct! Punctul de vedere al academiei Române a fost transmis în cadrul unei emisiuni a postului public de televiziune, în anul 2012. Acesta a abordat problema protecției mediului și a patrimoniului, alături de rușinoasa problemă a redevențelor (a cantității de aur și argint pe care statul o primește)

După cum ați bănuit, clasa politică și media din țară nici nu bagă în seamă mesajul clar și corect al specialiștilor Academiei Române pentru că nu rezonează cu interesele lor. În statele normale, specialiștii ar avea ultimul cuvânt, la noi mafia politică are ultimul cuvânt, de 22 de ani, și rezultatul se vede. Au vândut tot, acum urmează să vândă, fără niciun pic de remușcare și ultimele resurse ale țării, băieții sunt flămânzi de șpăgi și mită.

Academicianul Ionel Haiduc abordează problema jenantă a redevențelor primite de statul român, subliniind faptul că în alte state valoarea acestora este de 80% pentru stat și doar 20% pentru investitor. La noi, gașca mafiotă, în frunte cu băsescu și ponta, susținătorii efervescenți ai proiectului, a acceptat ca statul să primească doar 6%. Este o diferență ca de la cer la pământ!

Nici acum nu îmi pot explica cum poate accepta un premier ca România, pe aurul ei, să câștige din toată această afacere doar 19 tone de aur din 300 și 192 tone de argint din 1600. Vreau să ne explice cum poate accepta ca din 300 de tone de aur, 282 de tone sa revină canadienilor și cum din 1600 de tone de argint, canadienii să primească mai mult de 1500 de tone. Care este argumentul pentru care radem de pe fața pământului  cea mai veche așezare românească și acceptăm deteriorarea definitivă a acestei zone?

Care este argumentul pentru care acest TUN este prezentat ca fiind un mare succes, de ponta, șova și băsescu – tartorii afacerii! Nu toți suntem proști, realitatea este clară, afacerea este un dezastru pentru România!

AVEM DE ALES, FIE MERGEM PE MÂNA POLITICULUI, cum tot facem de două decenii și ceva și o să dispărem ca stat, FIE LĂSĂM SPECIALIȘTII SĂ AIBĂ ULTIMUL CUVÂNT!

Politicienii vor ignora punctul de vedere al Academiei Române din simplul motiv că interesul lor este să dea un tun. Roșia Montană este un mega act de corupție pus la cale de clasa politică, indiferent de partid.

Prin argumente simple, de bun simț, academicianul încearcă să ne trezească! Depinde de noi…”

Transcript Ionel Haiduc

http://elenatomaxxl.blogspot.ro/2013/08/academia-romana-desfiinteaza-proiectul.html

Partea I

“Considerăm că ar fi trei condiții care ar trebui îndeplinite.

Întâi, exploatarea să nu se facă la suprafață, cum este proiectat, ci în galerii. Exploatarea la suprafață periclitează mediul, periclitează peisajul, periclitează zonele arheologice, periclitează comunitatea care, în mare măsură, urmează să fie afectată și distrusă chiar, or o exploatare în galerii, așa cum se practică și s-a practicat mineritul în România și în alte țări, se face în subteran și nu se vede ce se întâmplă, nu afectează.

A doua condiție s-ar referi la aspectele financiare. În momentul de față, se prevede o anumită redevență, deci o parte din suma, sau un procent al investiției, al venitului, care este foarte mic, conform prevederilor actuale, să revină statului român. Or se uită următorul lucru: aurul , ca și orice altă resursă minerală, este proprietatea statului, proprietatea statului român. În practica internațională, mai ales la petrol, dar și la minerale – aur, nichel, metale rare, metale obișnuite – se folosește așa-numita metodă a împărțirii producției, acordul de împărțire a producției. Asta ar însemna că din aurul extras, în cazul de față, investitorul, cel care exploatează resursa, primește o parte din producție, care să acopere cheltuielile de investiție, cheltuielile de operare și un profit rezonabil, iar restul producției aparține proprietarului de fapt, statului. În cazul unor țări, această împărțire a producției înseamnă până la 80% din producție revenind statului proprietar. Deci, în cazul aurului, ar însemna ca din aurul extras, partea care ar reveni statului român să intre direct în vistieria națională, la Banca Națională. Banca și statul român nu trebuie să cumpere acest aur, îi aparține, iar din aurul pe care îl posedă, plătește celui care îl exploatează.

A treia condiție se referă la tehnologie. A stârnit multă discuție și multe emoții tehnologia bazată pe folosirea cianurilor. E adevărat, în mineritul mondial al aurului, cea mai mare parte a exploatărilor din diverse țări folosesc cianură. Cianura poate fi controlată, dar există și alte tehnologii. Ea se folosește pentru că este cea mai ieftină, cea mai profitabilă și atunci sigur, orice firmă încearcă să lucreze cu profitul maxim și cu cheltuiala minimă. Dar există și alte tehnologii, iar în ultimul timp a apărut o informație pe internet, eu nu vreau să fac reclamă unei firme, dar există o firmă americană care susține că are o tehnologie nouă, environment friendly, adică prietenoasă mediului, care nu folosește cianură, nu folosește reactivi toxici, este la fel de eficientă ca și cianura, din punctul de vedere al tehnologiei, adică al gradului de extracție, la fel de eficientă din punct de vedere economic și care ar trebui, cred, studiată înainte de a se lua o decizie finală.

Mai există și alte motive de îngrijorare. Din punct de vede social, din punctul de vede al locurilor de muncă. Nimeni nu răspunde la următoarea întrebare: dacă în perioada de construcție sunt 2000 de locuri de muncă, în perioada de operare, după doi ani, rămân doar 500 de locuri de muncă, ce se întâmplă cu cele 1500 de locuri de muncă, locuri care dispar după perioada de doi ani? O a doua întrebare, din punct de vedere social: câte locuri de muncă, în perioada de exploatare și în perioada de construcție pot fi ocupate cu persoane din zonă, localnici și câți specialiști sau tehnicieni, sau muncitori calificați trebuie aduși din afară? Tehnologia minieră se oprește la poarta unei fabrici unde are loc apoi extracția, în cazul de față, propusă cu cianură, dar extracția aceasta este un procedeu chimic, e vorba de o industrie chimică, extragerea, tratarea minereului cu cianură, or aici e nevoie de chimiști, e nevoie de tehnicieni calificați în acest domeniu și nu cred că toate locurile de muncă pot fi acoperite cu localnici. Noi nu considerăm că este un proiect de dezvoltare durabilă. După șaptesprezece ani, zona rămâne fără resurse, fără locuri de muncă și care este perspectiva în urma încheierii întregii operațiuni? Mai este încă ceva: nu cred că trebuie să epuizăm total rezervele acestea de aur de la Roșia Montană și în general din Munții Apuseni. Suntem datori să lăsăm și generațiilor viitoare, pentru că rezervele bogăției naturale nu sunt o moștenire a trecutului, ci un împrumut de la generațiile viitoare. Dacă de 2000 de ani s-a scos aur în Munții Apuseni puțin câte puțin, și n-a fost chiar puțin, ar trebui ca și generațiile viitoare să se poată bucura de o parte din această rezervă și avere națională.”

Sursa: https://www.causes.com/RomaniaNormala