Emily Brontë: Ultimele rânduri / Versiune de George Anca
Emily Brontë
Ultimele rânduri
N-am suflet temător,
Nu tremur sferei lumi înfurtunată,
Văd glorii în Rai lucitor,
Egal lucind credința, fricii-armată.
O, Doamne,în pieptul meu,
Atotputernic, mereu prezent, Divine!
Ce viață duc din greu
Punterea nemuririi are-n Tine.
În van mia de crezuri
Ce mișcă inimile: în zadar;
Cât veștede nutrețuri,
Ori goala spumă-n val fără hotar,
A trezi dubii undei
Atât de strânsă ție-ifinirii:
Cea ancorată unde-i
stânca statornică a nemuririi.
Îmbrățișând nespus
Duhu-ți însuflețește eonii blând,
Întins puiește sus,
Schimbând, ținând, topind, creând, înălțând.
Pământ și om duși chiar,
Sori și-universuri nondiferență,
Rămas Tu singur ar
Exista-n Tine orice existență.
Pentru Moarte nu-i rând,
Niciun atom să-și dea-n gol putere:
TU ești Fiind, Suflând,
Ce ești Tu niciodată nu piere.
Versiune de George Anca
