Ion Măldărescu: “Dictatura Hoţiei Organizate a Ciocoilor Postdecembrişti”
„În România multe greve ale foamei s-au încheiat la restaurant!”
(Radu Paraschivescu)
Nu trebuie să ai inteligenţa lui Henri Coandă sau a lui Stephen Hawking pentru a înţelege că situaţia de pe plaiurile mioritice, nuanţată sumbru, între gri şi negru, este demnă de atmosfera din „Ferma animalelor” a lui Orwell. Dictatura unuia singur a fost înlăturată, dar înlocuită cu alta, mult mai dăunătoare: Dictatura Hoţiei Organizate a Ciocoilor Postdecembrişti (D.H.O.C.P.). Să fie cumva o aplicaţie experimentală a Noii Ordini Mondiale, propovăduită de unii şefi de stat rataţi şi/sau imbecili, ce se vrea a fi instalată pe întreaga planetă? Sub „blestemul dezunirii” cum îl denumea cândva Vasile Pârvan, cei mai mulţi dintre cetăţenii ţării sunt loviţi de amnezie, dovedind, o dată în plus, că românul prinde greu şi uită repede, aşa că să dăm crezare scriitorului Radu Paraschivescu când spunea: „În România multe greve ale foamei s-au încheiat la restaurant!”. Anul Caragiale încă nu s-a incheiat. Va dura încă mulţi ani de aici înainte. Deşi circul localelor s-a consumat în toamna anului trecut, bâlciul de vară al acestui an a înmulţit fel de fel de mutări de „şah la rege”. Mihăiţă, după ce şi-a depus blazonul regal în Casa de Savoy, s-a cam dat la fund să-şi lingă rănile, provocate de atacurile la onoarea lui de familist. Iar vine luna august – calvarul vieţii sale ratate. Iar îi vor lua pielea la la tăbăcit „obraznicii” care i-au pus ştampila de trădător. Aşa-i toamna.
Toamna se numără bobocii
La intrarea în cel mai mare spital psihiatric din Portugalia se afla o inscripţie înţeleaptă : „Nu toţi cei care se află înăuntru sunt bolnavi şi nu toţi cei care se plimbă liberi, afară, sunt sănătoşi!” Inscripţia cu pricina oferă prilej de profundă meditaţie. Pentru trezirea la realitate a celor mulţi, o placă inscripţionată cu textul de mai sus, parafrazat, ar putea fi montată la intrarea fiecăreia din instituţiile importante ale statului român, la Cotroceni şi la Casa Poporului, denumit acum Palatul Parlamentului: „Nu toţi cei care se află înăuntru sunt sănătoşi mental, nu toţi cei care se află înăuntru slujesc interesele poporului şi nu toţi cei care se află în afara lor sunt proşti!”
O zicala străbună glasuieşte: „Toamna se numără bobocii”. Care boboci şi care toamnă? Să fie vorba de bobocii princiari gen Nicholas ori Harry? Să fie vorba de Fata Morgana după care aleargă frânturile generaţiei expirate ale nostalgicilor babalâci monarhişti,? Oricum, nu capul lor a zămislit himera. Ori medicii de la Spitalul Obregia – „Nr. 9”, după vechiul nume -, le-au greşit tratamentul, ori aşa a ordonat cineva „din umbră”! Mai degrabă e un surogat din ambele.
Ţepe şi tunuri care zgâlţâie Ţara
Prestidigitatorii şi experimentaţii „ingineri” în afaceri oneroase trag ţepe şi dau tunuri care zgâlţâie Ţara mai abitir decât cutremurul din ’77, mai tare decât perfidele fracturări hidraulice, provocate pentru extragerea gazului de sist din subsolul încă românesc. Banul face mult, dar şi uzurpă bunul simţ. De ochii lumii sau urmare a lucrăturilor cotroceniste, se mai întâmplă ca unii suicizi de conjunctură să ajungă purtători de brăţări ale statului. Dar nu stau prea multă vreme la domiciliile flotante. Nu le prieşte regimul de chiriaş la hotelul statului. Pe de o parte, penitenciarele se becalizează, pe de alta statul compensează lipsirea de libertate cu cazane pline cu parale reparatorii. Moartea unui fost prim-ministru de duzină este trâmbiţată la toate posturile alogeno-române de televiziune, în vreme ce dispariţia (suspectă, după opinia unora) a unui veritabil savant este ocultată cu premeditare. Până şi un banal accident de circulaţie este mai mediatizat! Ecranele televizoarelor sunt pline de „showuri păcătoase”, unde abundă arătări deşucheate, siliconate şi căzătoare la aşternut, adunate de prin baruri rău famate şi aruncate pe sticla televizoarelor, mai ceva ca la Casa de Piatră. Strânşi la grămadă, anal-iştii, coloneii şi păreriştii ne obosesc până la disperare cu gogoşile lor anoste. N-ai pentru ce schimba canalul. Toate-s la fel.
Lichelele „votează cu stânga, dar mănâncă cu dreapta!”
Ipocrizia, impostura, hoţia şi trădarea sunt practicate şi promovate mai abitir decât sporturile olimpice. „Inginerii” escaladărilor din interes nici nu mai ştiu cărei ideologii sau doctrine aparţin… sau dacă au aderat vreodată la vreuna. Se mută de la un partid la altul ca şi cum şi-ar muta greutatea de pe un picior pe celălalt. U.D.M.R.- iştii, traseiştii-permanenţi ai vieţii politice îşi bat joc de sentimentele româneşti, abuzând de înţelegeri secrete cu potentaţii vremelnici ai fiecărei legislaturi. U.D.M.R. şi P.P.M.T. nu-s nici cal nici măgar. Ambele sunt formaţiuni politice, iniţial declarate culturale şi create împotriva prevederilor Constituţiei României, pe criterii etnice, deci ilegale. Dar cui îi pasă? Satana în sutana răspopită, cu ale lui demente porniri antiromâneşti, luptă din greu împotriva statului care, nefiresc, l-a propulsat în bâlciul european. Între timp, popa, spion dovedit, dar nejudecat şi nepedepsit, a jurat credinţă „ţării vecine şi prietene”, al cărui agent a fost şi cetăţean este. Lătrătorii zilei, „sătui de România” – precum, în alt deceniu se declara un oarecare -, se dau în stambă ori de câte ori se iveşte prilejul, bucurându-se de „arginţii Iudei” sau de vreo promisiune de la Înalta Poartă. MeReU, câte un ex-demnitar detronat mai iese pe câte-o scenă improvizată, răcnind insipid din toţi bojogii, întru apărarea nu ştiu cui sau a unei cauze pierdute, făcându-se de doi bani la fiecare ieşire la rampă. Poate în decembrie ’89 ar fi prins lătratul său, exprimat cu supra-doză de avânt revoluţionar şi mânie proletară, de sorginte alogenă. Însăşi marea sa patroană, Ana Pauker ar fi rămas consternată. Are noroc ca femeia-comisar a apus de mult. Dacă ar fi trăit pe vremea ei, aceasta ori l-ar fi aruncat la gherlă, ori l-ar fi trimis direct la morgă.
Lichelele „votează cu stânga, dar mănâncă cu dreapta!”. N-am spus-o eu, ci fostul „Führer” de la I.C.R. – cel care nu se putea dezlipi de confortabilul fotoliu, precum apusul premier-primar, de pe vremea Convenţiei Democrate. Nici patronul său, Marele Timonier nu l-a mai putut ţine pe scaun, instituţia trecând sub controlul Parlamentului României. Deloc aiurea pus, succesorul lui şi-a mai dovedit o dată incompatibilitatea, dacă nu incompetenţa cu fonţiile publice: ‘geaba ministru, geaba preşedinte la calorifere – pardon, I.C.R. -, ‘geaba fonţie grasă!
Puşcăriabilii României au subscris la condamnarea şi dezmembrarea Ţării
Cum bine spune generalul Aurel Rogojan, citând pe Jean-Michel Berard, „«Roumanie – Le demembrement teritorial a commence» (România – Dezmemembrarea teritorială a început). […] noua Românie europeană a fost descoperită de Comisia de la Bruxelles printre lamele a «două cuţite oculte» – Uniunea Federalistă a Comunităţilor Etnice (U.F.C.E.) şi Centrul European pentru Minorităţile Problemă (E.C.M.I.) – ca o Românie hibridă. România regionalizată se prezumă a deveni, consecinţă a metehnelor unei clase politice lipsite de conştiinţa naţională, «un Etat feodal», în care seniorii vor capta maximul de resurse de la guvernul central, în numele prerogativelor lor locale, iar sub autoritatea Comisiei de la Bruxelles, pentru a se individualiza şi întări faţă de «Centru», vor realiza alianţe transfrontaliere”. [deja proiectate şi chiar existente, dar nefuncţionale – n.A.R.]. Puşcăriabilii guvernanţi şi şefi de stat ai României, care au subscris la condamnarea şi dezmembrarea Ţării prin regionalizare ar trebui trimişi la galere ori puşi la Zidul Chinezesc. „Zidul de la Târgovişte” ar fi prea mic pentru câţi sunt! Imbecilii, servitori ai intereselor străine, hoţii şi corupţii trebuie judecaţi şi condamnaţi – cu executare – pentru toate faptele lor şi pentru dezastrul în care au adus Ţara! În locul lor să fie puşi cei competenţi şi cu drag de Neamul Românesc! Dacă tot ne luăm după alţii şi imităm, dacă tot se umblă – a câta oară? – la Constituţie, atunci să se prevadă ca în Parlamentul României, în Guvernul României să fie aleşi şi numiţi numai Cetăţenii României. Cei cu cetăţenie dublă, triplă sau multiplă fac jocuri la fel de „multiple”, aşa cum se întâmplă cu cei care şi-au vândut conştiinţa pentru cetăţenia „ţării vecine şi prietene”.
Şi totuşi, România, aşa cum arată ea, este ţara în care m-am născut, din pământul căreia îmi trag rădăcinile şi unde-mi odihnesc strămoşii. Ori de câte ori mă supără hulpavii ciocoi postdecembrişti – căţăraţi pe munţii de bani nemunciţi -, sfertodocţii, sicofanţii, agramaţii, plagiatorii şi vânzătorii (sau regionalizatorii) de ţară, îmi amintesc de cuvintele pe care, cu înţelepciune le spunea unul dintre cei mai mari români, Mareşalul Ion Antonescu şi pe care le reamintesc compatrioţilor ori de câte ori am prilejul: „Fii bun, fii drept şi nu uita că deasupra tuturor intrigilor şi urilor este Patria, este Veşnicia Neamului şi acolo trebuie să ne întâlnim întotdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată.”
Ion Măldărescu, Agero
