Sancta Maria. Versiuni de George Anca
RUGACIUNE
Mihai Eminescu
Craiasa alegându-te
Ingenunchem rugându-te,
Inalta-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întarire
Si zid de mântuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!
Noi, ce din mila sfântului
Umbra facem pamântului,
Rugamu-ne-ndurarilor
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plângeri,
Regina peste îngeri,
Din neguri te arata,
Lumina dulce clara,
O, maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!
Versiuni de George Anca:
copilul e părintele umanității
un fel de venerație religioasă
se concentrează e imensamente fericit
mișcarea nu e numai expresia eului-io
ci factorul indispensabil pentru construcția conștiinței
fiind singurul mijloc tangibil care pune eul-io
în relație bine determinată cu realitatea e(x)ternă
Mirabai
Cel Oacheș e Krișna
Norii de sus
ai musonului
desfată inima fierbinte.
Anotimpul ploii
în nestrunite șoapte –
Oacheșul se întoarce!
O, inimă umflată,
O, cer de umezeală –
limbi fulgerate întîi,
apoi tunet,
convulsiile ploii,
apoi vânt hăituind căldura verii.
Mira spune: Oacheșule,
Te-am așteptat –
e timpul să-mi iei cântecele
în stradă.
Edgar Allan Poe
Sancta Maria
Sancta Maria! Ochii pleacă –
La focul jertfei, rugă sacră,
Iubind, smerind păcat răpus –
Din tronul tău prea sfânt de sus.
În zori – la prânz – crepuscul sur –
Maria! mi-auzi imnul pur!
În chiu și vai, în rău și rai,
Stai, Maica Domnului, mai stai!
Când Orele zburară vii
Și nor nu-ți coperă tării,
Sufletul leneș a nu-mi fi,
În harul tău mă ții-mă-nfii;
Acum când soarta-mi potopi
Prezentul și Trecutu-n vrii,
Lucească-mi Viitorul, vii
Speranțe-n tine-mi ții și-nfii.
