Boris David: Tăcerea
Tăcerea
O fi tăcerea poleită
Cu aur galben, auriu,
Dar ce nu ştiţi e că ascunde
Dureri ce vin dintr-un pustiu.
Pustiul care nu se vede
Oricât ai fi de străveziu –
Zâmbeşti, glumeşti, dar ceva plânge
În sufletul ce încă-i viu.
Căci nu se moare pe nespuse,
Chiar dac-ar fi mult mai uşor –
De ce ţi-e dat nu ai scăpare,
Tăcut, tu strigi, de ce ţi-e dor.
Şi-aşa-n tăcere poţi ascunde
Ce din orgoliu-l tot păstrezi –
Lăsând să treacă,-a câta oară?!
Ceva ce nu mai vrei să vezi…
Boris David
4 august 2013