Metania Cuviosului Peon Sihastrul
Revin cu plăcere pe Muntele Ceahlau. M-aş opri la Cuviosul Peon Sihastrul, care avea metania din Schitul lui Silvestru.
Cu dragoste pentru Hristos a sihăstrit mulţi ani la nord de Ceahlau, acum acel loc numindu-se “Dealul lui Peon”.
În acea perioadă a sec.XV-XVI, adunând în jurul său mai mulţi ucenici, ajunge părinte duhovnic,al tuturor sihaştrilor din jurul Ceahlaului.
În fiecare zi un clopot şi o toacă răsunau în vârf de munte, chemându-i pe călugări la rugăciune. De la acest înţelept cuvios Peon, Ceahlaul s-a numit ‘Muntele lui Peon” (Pionul), cu cele doua varfuri semeţe, “Toaca” şi “Panaghia”.
Din vremea sa, hramul muntelui Ceahlau este în data de 6 august, Schimbarea Domnului la Faţă, asemeni Muntelui Athos.
Faptul ca de-acum câteva sute de ani, cineva s-a gândit, să adune, o dată pe an, pe toţi sihaştrii din împrejurimi, pentru a sărbători hramul muntelui, ne îndreptăţeşte istoric să cerem pentru Muntele nostru Sfânt, Episcopia de Ceahlau.
Cuvioşii Părinţi, pe aceste locuri au privegheat noaptea, s-au împărtăşit împreună cu Trupul lui Hristos, ăi au adus laudă lui Dumnezeu.
“Astfel , acest mare părinte a facut din Ceahlau un Athos românesc, creând în Moldova o puternică tradiţie autohtonă care se păstrează până în zilele noastre, Ceahlaul fiind singurul munte din Carpaţi care are zi de hram” .
“Prea cuvioase parinte Peon, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! “
Citind din “Patericul Românesc, “o carte de o aleasă trăire duhovnicească, dovedită cu fapte de numeroşi slujitori ai Ortodoxiei româneşti” ca să-l citez pe pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, nu poţi decât să te îmbogăţeşti spiritualiceşte.
“Dacă fiecare din noi va face tot ceea ce poate în binele Bisericii, patriei şi omenirii, nu va pieri cetatea noastră“(Mitropolit Veniamin Costache).
Mariana Gurza, vol. “Destine umbrite”, 2008
