Cuvioasa Teodora, “aleasa floare duhovnicească a Moldovei”
Pasii m-au purtat in aceasta vara spre Muntele Sfant, Ceahlau.
Nimic mai frumos decat “Atohosul” nostru romanesc.Perle binecuvantate, ctitoriile ortodoxe voivodale, aer proaspat primenit de respiratia tainica a sufletelor ce inca mai ratacesc prin pesteri.
Un loc tainic l-am descoperit urcand la Schitul Sihla, unde intr-o pestera pe versantul nordic al muntelui s-a nevoit o mare pustnica, Cuvioasa Teodora, “aleasa floare duhovniceasca a Moldovei.”
Pestera a devenit un mic paraclis, un loc de pelerinaj pentru cei credinciosi.O multime de lumanari, de iconite, o raza de soare oprita in loc de vremuri.
S-a scris mult, sunt multe legende, dar personal sentimentul calatorului care ajunge in acel colt de tara, este unic.Esti undeva, intr-un colt de rai.
Aproape de pestera, pe o carare in vale, te intampina misterios, fantanita Sfintei Teodora, pe o stanca inalta, asezata la marginea unei prapastii.Intr-o mica scobitura, dupa cum spune traditia “Sfanta Teodora si-a sapat-o cu insesi unghiile sale”, se strangea ploaia, sau picaturi de roua din care, Sfanta isi potolea setea.
“Un strop de apa adunat din ploi sau din roua noptilor zace vesnic pe fundul acestei scobituri captusite cu matreata”, fiind tamaduitoare de boli.
De ce Sfintele sale moaste se afla la Kiev, in pesterile Manastirii Pecerska nu am inteles.Pe racla fiind scris “Sfanta Teodora din Carpati” Oare nu o putem aduce acasa?
Unii spun ca moastele ai au fost duse in Rusia imediat dupa moartea sa, altii mai spun ca dupa 1830, ele fiind in posesia familiei Sturza si asezate in biserica Miclauseni-Iasi, iar in 1856, au fost date Manastirii Pecerska, in schimbul unor vesminte de fir.
Minunile din acel colt de rai, prezenta nevazuta a Sfintei Teodora de la Sihla, inca rugatoare pentru Neamul Romanesc, au dus la trecerea Cuvioasei in randul sfintilor, fiind pomenita de 7 august.
(Peştera Cuvioasei Teodora de la Sihla)
“Iesind din moartea pietrei, cu ochiul obosit,
Deodata vezi o stanca cu varful ruginit.
E vatra suferintei, e pestera in care
Martira Teodora aflat-a alinare.
Aici, sfanta femeie, ducand un aspru trai,
Vedea prin rugaciune minunile din rai.
In fata grotei sfinte, o piatra se arata
Pe fruntea ei plesuva, de fulgere brazdata
Sapat e din natura, un mic rotund bazin
Ce-n orisicare vreme cu apa este plin.
Sfintenia si taina aicea predomnesc.
Padurea, apa, stanca, tacute se privesc.
Doar micul licurici, a tufelor faclie
Imprastie in noapte lumina albastrie,
Aici rasina alba, tamaia bradului
Carpatice arome trimite cerului.
Si-adesea, catre seara, cand clopotul se plange,
Cand glasul rugaciunii incet prin vai se stange,
Calugarii din Sihla, batranii muntilor
La piatra Teodorei inalta ruga lor”
(Sfânta Teodora de la Sihla din volumul Poezii al lui N. Beldiceanu, Bucureşti, 1893)
Mariana Gurza
Foto 2 : Mariana Gurza
