ILIE MOTRESCU – „Cântarea Carpaţilor”, volum de poezii, ediţie bilingvă română-ucraineană, îngrijit de Eleonora Schipor
Motto:
“Plămadă de neoromantic”, cum îl caracterizează criticul Mihai Cimpoi, şi pretendent “pentru cel mai bun cântec al lui Orfeu”, cum se autodefineşte, Ilie Motrescu se dezvăluie (îşi “scrie numele ca poet”) sub “toaca singurătăţii”
Prin „Cântarea Carpaţilor”, volum de poezii aparținând poetului Ilie Motrescu, ediţie bilingvă română–ucraineană, îngrijit de Eleonora Schipor, traducere în limba ucraineana, poeta Maria Gulei, Editura ‘Prut”, Cernauți, 2011, neobosita scriitoare și-a implinit visul.
,,Iată ca mi s-a împlinit și acest vis de a vedea poeziile lui Ilie Motrescu, din perioada adolescenței, traduse în limba ucraineană. (Eleonora Schipor-postfață)
Volumul surprinde plăcut prin cele 27 de poezii ale tânarului poet crâsnean, Ilie Motrescu. cu imagini din arhiva surorii poetului, Maria Motrescu-Popescu și a fiului Vasile, fotografii din copilărie, adolescență și fragedă tinerețe.
Ilie Motrescu a devenit pentru mulți ,,emblema tânărului poet şi ziarist care plătise tribut de sânge pentru demnitatea de a fi român, pentru gândirea şi atitudinea sa nonconformiste, ce nu se prea înscriau în schemele ideologice ale regimului.”
Destinul scriitoricesc al Eleonorei Schipor s-a împletit cu destinul iubitorului de neam românesc Ilie Motrescu. Precupată de a recupera tot ce a scris poetul, “plămadă de neoromantic” sub “toaca singurătăţii.”Mihai Cimpoi)
Poetului Ilie Motrescu a trăit prin vers, /…puține rânduri,/Mai multă viață, multe gânduri. ” Fiorul liric este present, vrajit de magia noptilor frumoase, “o altă noapte mai frumoasă/ Ca asta,-n care scriu…/.”(Noaptea, pag.6)
Poetul își strigă dorul, ascultand tacut “doinirea codrului cea lină/ și-un murmur tainic de izvor”(Regret, pag.11)
,,Brădetul munților se-aprinde/Când soarele-și arată iar…/E totul plin de duhul tainic. Născut în Carpați, mesajul poetului este unul foarte clar. Suntem un popor binecuvântat. Atâta amintire/Voi mai purta de-acum/Atâta mângaiere/În nesfârșitul drum. ”( (Năcutu-m-au Carpații, pag. 34)
Satul său este surprins cu toate amintirile. Anotimpurile îl determina să surprindă frumusețea locului, preocupat de timp, de acea dragoste de neam in spiritual dreptății.
Ilie Motrescu a lasat un mesaj ,,poetului”. ,, Te simți cuprins de spiritual dreptății/ Și simți că ai în suflet o muză de poet?…/O, mai domol, poete, nu răsturna pămantul…/Sut pomi ce pot să aibă o scură magaiere/Facand mereu la roade din cele timpurii,/Pe cad alți pomi dau rodul fecund cu-ntarziere,/Și trebuie cu aceștia mai răbdatori să fii.” (Poetului, pag. 24)
Cântarea Carpaților, un volum necesar. Același neam, aceeași limbă. Carpații ne unesc printr-o hora a vieții, Ilie Motrescu un dac semeț. ,,Bătrâni Carpați cu mândre creste,/Cu dulci izvoare argintii/Și codrii falnici ca-n poveste,/Pe-alocuri netede câmpii./Carpați pletoși, Carpați cu fală,/Privesc la voi mai mulți străini;/Cântarea voastră-i mondială…/Da, vouă face să te-nchini! ”(Carpații, pag.28)
“Ce mi-e sufletul cînd cînt –
codru răvăşit de vînt,
fluviu revărsat spre zare
doina mea potopitoare.
Ce mi-e inima cînd plîng –
pasăre rănită -n crîng,
tăinuită-n ramuri ude…
Plînsul cine i-l aude?
Maică, ce-am să mă răsfac,
că mi-s falnic dar sărac?..”
(Ce mi-e sufletul de Ilie Motrescu)
Felicitări scriitoarei Eleonora Schipor, o truditoare pe câmpul literaturii române din Bucovina.
Ilie Motrescu pretendent “pentru cel mai bun cântec al lui Orfeu”, cum se autodefineşte, poetul se dezvăluie încă din tinerețe prin versuri de o gingășie rară.
Personal, îmi doresc ca versurile lui sa fie mai cunoscute în Romania. Un dar minunat facut de Eleonora Schipor. ,,Despre acest vrednic fiu al neamului nostru care și-a iubit atât de mult baștina, graiul, neamul, portul, credința, datinile, tradițiile și obiceiurile care sunt comoara de neprețuit a unui popor ” vom mai auzi.
Zestrea sa culturală stă măturile a vremurilor ce au fost, a celor ce vor veni…mereu neclintiți purtând pe buze Cântarea Carpaților.
,,În acest an jubilar pentru Ilie Motrescu, am dorit mult să fac tuturor un frumos cadou – aceasta carte.
Elevilor, studenților, profesorilor, dar și tuturor iubitorilor de poezie sper ca le va fi de folos.
Ca ingrijitoare de ediție, țin să aduc sincere mulțumiri stimatei doamne profesoare Maria Gulei din s. Banilov-Podgornâi, poetesă, autoare de cărți. Anume ea a tradus în limba ucraineană cele 27 de poezii ale tânarului poet crâsnean.
De asemenea aduc mulțumiri surorii poetului, d-nei Maria Motrescu-Popescu, pentru că mi-a pus la dispoziție fotografiile necesare, feciorului ei Vasile, pentru peisajele carpatine de o rară frumusețe. Aceleași mulțumiri le aduc și lucrătorilor tipografiei Storojineț.
Dumnezeu să le ajute tuturor!”
Eleonora Schipor
(Postafața ILIE MOTRESCU – „Cântarea carpaţilor”, volum de poezii, ediţie bilingvă română–ucraineană, îngrijit de Eleonora Schipor, traducere în limba ucraineana, poeta Maria Gulei, Editura ‘Prut”, Cernauți, 2011.)
Pentru a-l cunoaște mai bine pe poetul Ilie Motrescu, iată cateva date bibliografice culese din prefața cărții „Cântarea Carpaţilor”
Ilie MOTRESCU
(1941 – 1969)
,,Poetul Ilie Motrescu s-a născut la 18 august 1941 într-o familie de meseriași (cojocari) din comuna Crasna-Putna, județul Storojineț (Bucovina). După absolvirea școlii generale din sat (1959) a intrat la Institutul Pedagogic “Alecu Russo” din Bălți (Republica Moldova) la Facultatea de filologie moldovenească și muzică pe care a absolvit-o în 1964. Dupa un an de armată, s-a întors la baștina lucrând ca profesor școlar la școala generala nr.4 (1965-1967). Dupa aceea s-a transferat la Cernauti angajandu-se la ziarul nou înființat “Zorile Bucovinei”, în calitate de lucrator literar în secția de cultură pâna la dispariția sa.
Ilie Motrescu are publicate, postmortem, două culegeri de poezii: “Cântarea Carpaților”- poezie timpurie din perioada adolescenței (Bălți, Hliboca, Storojineț) și “Hora vieții” – poezie matură, publicistică (Timisoara, Romania).
Despre Ilie Motrescu și creația sa s-au tipărit cărțile: “Restituri – Ilie Motrescu” (Bucuresti – 2003), autor – Laurențiu Dragomir), “Ilie Motrescu – coborâtor din semeția dacă” (Bucuresti – 2003), “De-a pururi logodit cu tinerețea” (Hliboca – 2004), “Nestinsă-i faclia poetului” (Cernauti – 2005), “Cu gândul la poetul Ilie Motrescu” (Cernauti – 2008), (autoare – Eleonora Schipor).
Ilie Motrescu a fost un harnic culegător de folclor, a posedat o voce bună, îi plăcea dansul, cânta la vioară, practica sportul…
Despre poet, viața și destinul său s-au publicat în ultimii ani zeci de articole, schițe, interviuri, recenzii, prezentări de carte, comemorări, în mai multe ziare și reviste atât din Bucovina, cât și din Moldova și România.
Avem încă multe de scris și de publicat despre acest vrednic fiu al neamului nostru care și-a iubit atât de mult baștina, graiul, neamul, portul, credința, datinile, tradițiile și obiceiurile care sunt comoara de neprețuit a unui popor.”
(Ilie Motrescu – „Cântarea Carpaţilor” volum de poezii, ediţie bilingvă română–ucraineană, îngrijit de Eleonora Schipor, traducere în limba ucraineana, poeta Maria Gulei, Editura ‘Prut”, Cernauți, 2011).
.
Mariana Gurza
Timișoara
2013
