Cuvânt și iubire

Croaţia s-a mutat în blocul european, la numărul 28. Deocamdată la parter sau sub scară, ca şi noi. Entuziasmul zecilor de mii de persoane care au sărbătorit evenimentul pe străzi, va fi potolit de politicile drastice ale Uniunii şi înlocuit cu mersul pe sîrmă. Săracii de ei! Nu ştiu ce-i aşteaptă! „Bine aţi venit în Uniunea Europeană!” (mînca-v-aş independenţa şi libertatea), a spus preşedintele Comisiei Europene, J.M. Barroso, mulţimii reunite la Zagreb. Atîta timp cît deciziile se iau pe criterii şi influenţe politice, Croaţia are şanse minime să schimbe parterul cu etajele superioare. Ca şi în cazul nostru. Convins de acest lucru, după cele cîteva minute petrecute faţă în faţă cu Angela Merkel, premierul nostru a cotit-o inteligent pe drumul mătăsii, dorind să reînvie relaţia de dragoste a Chinei cu România. Se spune că prietenul vechi e ca vinul vechi. Cu cît e mai vechi, cu atît, mai bun. Semn că iubirea dintîi nu se uită, chinezilor le-a scăpat în România un proiect de 70 de milioane de dolari pentru comunicaţii. Infuzia în domeniu nu era chiar necesară. Potrivite ar fi fost drumurile, că tot le-a cîntat Becktel veşnica pomenire, după ce a înşfăcat pomana. Dar, pasul premierului tînăr şi neliniştit spre dragostea cu marea finanţatoare a lumii, F.M.I. ŞI B.M., e foarte important pentru viitor. Pînă vor veni chinezii să ne dea o mînă de ajutor, bancherii din România vor fi emigrat deja, în urma războiului de procese. Sfîrşitul lăcomiei lor a venit, şi li se pregătesc alte cuiburi de năpîrci în ţări proaspăt „eliberate”. Băncile din România vor ajunge adevărate muzee. Nimeni nu va mai trece pragul cămătarilor.

Ţări civilizate, precum Marea Britanie şi Franţa, au interzis orice reclamă la credite. Explozia proceselor împotriva clauzelor abuzive reprezintă pentru bănci o grea lovitură, şi nu doar de credibilitate. Românii sînt prea săraci să le mai treacă pragul sau să le înapoieze sumele triplate abuziv. Lipsa creditării îi va face pe bancheri să migreze la fel ca păsările în ţările calde. Marele cîrmaci benere e vinovat pentru că a înecat peştele în apă. A transformat leul în caricatură, astfel ca toţi perceptorii junglei să facă din el grămezi de dolari, euro şi alte valute, iar bancherii să-i jupoaie pe români de ceea ce de fapt n-au luat de la ei. Aşa, leul a ajuns piele şi os, un fel de pisică maidaneză. Aşa au făcut averi fabuloase cercopitecii şi galopitecii agăţaţi de crengile Puterii. Mai adăugăm şi şpăgile, tradiţionalele şpăgi din vînzarea pe bucăţi a economiei funcţionale, din transformarea în piaţă de desfacere pentru gunoaiele nevîndute ale stăpînilor străini. Toată politica e făcută după regulile lor. Asta înseamnă de fapt capitalismul: dictatura unor huligani, îmbogăţiţi din pix, în alchimia haosului. În ultimii trei ani, pe Legea 193/2000, mii de clienţi au cîştigat procesele împotriva băncilor creditoare. Au pierdut pe mîna lor din cauza abuzurilor, a celor mai mari dobînzi din U.E., a celor mai multe comisioane, imense şi fără contra­prestaţie, a penalizărilor nejustificate, aplicate soldului iniţial al creditului. Dacă sistemul bancar, înţesat de cămătari, s-ar prăbuşi, ar dispărea aşa-zisele crize şi recesiuni, ar dispărea corporaţiile care distrug, cu o lăcomie nemaiîntîlnită, independenţa statelor şi planeta. Ar dispărea banii virtuali, falşii miliardari şi bogătaşi ai lumii. Ar dispărea oportuniştii, lipitorile şi rechinii camuflaţi în oameni de bine, care ajută statele cu teatrală cumsecădenie sörösistă. Ar cădea imperiile de carton şi dictatorii capitalişti, lipiţi de putere cu tot felul de scheme şi regii financiare. Ar dispărea sclavia modernă, creată prin vînzarea iluziei de libertate, democraţie şi civilizaţie, ar dispărea nevoile ireale de consum, inventate anume şi impuse. Prin urmare, am scăpa de aceşti vampiri care se hrănesc cu independenţa şi resursele noastre.

Pînă la apropiatul transplant de cap al unei persoane pe corpul alteia, anunţat recent de neurochirurgul Sergio Canavero, care estimează că va costa cel puţin 10 milioane de Euro, vom fi obligaţi să suportăm în continuare capetele pătrate ale Puterii. N-am rezistat tentaţiei de a mă întreba unde ar duce haosul actual, dacă politicienii şi-ar schimba capetele între ei. Sau cum va arăta fauna politică românească, dacă aceştia ar fi obligaţi de F.M.I. să-şi schimbe capetele? Pe bani publici, imposibil de urmărit, ca în cazul achiziţiilor publice, oficializate exact înainte de vacanţa parlamentară. Au modificat legea, pretextînd că licitaţiile sînt greoaie şi blochează instituţiile bugetare, apoi au plecat în vacanţă, ca să nu-i mai ia nimeni la rost. Asta înseamnă că va fi imposibil de urmărit modul în care sînt cheltuiţi banii noştri în aproape 17.000 de companii şi regii de stat, din moment ce semaforul indică verde la trecerile cu dedicaţie şi pot să aleagă la ce preţ şi cui să atribuie contractele, pot cumpăra absolut orice, la preţuri dorite, fără să mai dea socoteală cuiva. Asta în condiţiile în care o parte a presei, Curtea de Conturi şi Parchetul au semnalat numeroase cazuri de deturnări de fonduri, contracte atribuite preferenţial şi fraude. De acum, doar cîteva sute de regii vor lucra la vedere. 17.000, pe întuneric. Anual, instituţiile de stat fac achiziţii publice de 20 de miliarde de euro. Din frumuşica sumă, statul ar trebui să obţină cele mai mici preţuri. Dar de multe ori plăteşte dublu sau triplu faţă de piaţă. Doar în doi ani fraudele sînt estimate la 4,5 miliarde de euro! Cam un sfert din bugetul de pensii. Cîtă lipsă de respect pentru popor! Sau, mai degrabă, poporul şi-a furat singur căciula, dîndu-le votul.

Maria Diana Popescu

http://www.agero-stuttgart.de