Victor Hugo: Clair de lune/Clar de lună – Versiune de George Anca
Victor Hugo (n. 26 februarie 1802 – d. 22 mai 1885) a fost un poet, dramaturg, romancier și uneori pictor, de origine franceză. Scriitor romantic, a fost pair al Franței din 1845, senator al Parisului și membru al Academiei Franceze din 1841. Printre operele sale cele mai cunoscute pot fi numite Mizerabilii și Notre-Dame de Paris.
Clair de lune
La lune était sereine et jouait sur les flots. –
La fenêtre enfin libre est ouverte à la brise,
La sultane regarde, et la mer qui se brise,
Là-bas, d’un flot d’argent brode les noirs îlots.
De ses doigts en vibrant s’échappe la guitare.
Elle écoute… Un bruit sourd frappe les sourds échos.
Est-ce un lourd vaisseau turc qui vient des eaux de Cos,
Battant l’archipel grec de sa rame tartare ?
Sont-ce des cormorans qui plongent tour à tour,
Et coupent l’eau, qui roule en perles sur leur aile ?
Est-ce un djinn qui là-haut siffle d’une voix grêle,
Et jette dans la mer les créneaux de la tour ?
Qui trouble ainsi les flots près du sérail des femmes ? –
Ni le noir cormoran, sur la vague bercé,
Ni les pierres du mur, ni le bruit cadencé
Du lourd vaisseau, rampant sur l’onde avec des rames.
Ce sont des sacs pesants, d’où partent des sanglots.
On verrait, en sondant la mer qui les promène,
Se mouvoir dans leurs flancs comme une forme humaine… –
La lune était sereine et jouait sur les flots.
Victor Hugo
Clar de lună
Luna era senină jucându-se pe unde. –
Fereastra liberată de briză s-a crăpat.
Sultana-afar’ privește cum valurile bat,
Maree argintie brodând insule-afunde.
Din degete vibrândă îi lunecă ghitară.
Ascultă… Surdul bufnet surzind ecouri jos.
O fi grea navă turcă din ape dinspre Cos
Lovind arhipelagul grec rama sa tătară?
Să fie cormoranii plonjând unul dup-alt,
Apa tăind-o roată de perle pe aripă?
O fi un djinn acolo ce fluieră și țipă
Rostogolind în mare creneluri din înalt?
Tulbură cine hula seraiului aproape? –
Nici cormoranul negru, pe val legănator,
Nici pietrele din ziduri, ori ritmicul sonor
Al grelei nave trase de vâsle peste ape.
Saci plini plutesc încoace în hohote profunde,
Se vor vedea, sondând-o marea ce-i are normă,
mișcându-se pe flancuri ca o umană formă.
Luna era senină jucându-se pe unde.
Versiune de George Anca
