Hedir Al-chalabi a comis o nouă carte: „Libertate prin cultură“, al patrulea volum lansat de ea la Arad
După cum putem constata, scriitoarei din Timişoara, Hedir Al-chalabi îi prieşte Aradul, se simte bine aici; căci iată, de când Oraşul de pe Mureş o găzduieşte, este la al patrulea volum care vede lumina tiparului: „Libertate prin cultură“, o carte de eseuri literare, Editura SINGUR, Târgovişte-2013.
Celelalte trei cărţi lansate la Arad fiind: „Şoptind suspine mute“ Editura DavidPrintPress Timişoara – 2012; „Gânduri ciobite“ (în colaborare) – 2012 şi „Rai întunecat“ – 2013, ultimele două apărute sub egida Editurii Mirador Arad, cu menţiunea că toate trei sunt cărţi de poezie.
Aşadar, colega noastră de la „Glasul Aradului“, Hedir Al-chalabi îşi extinde aria de abordare a literaturii, publicând de această dată o carte de proză, mai precis o carte de eseuri, de critică literară.
„Libertate prin cultură“ este o carte scrisă cu patimă, cu sinceritatea unei dălți care-și iubește viitoarea statuie. Căci Hedir Al-chalabi este o scriitoare care-şi gândește cărţile într-un spațiu determinat contemplativ. În „cuvântul înainte“ al cărţii autoarea spune despre cum se simte un om aflat la limita existenţei: „Dacă eşti pus la zid, hulit, ajungând să fii supranumit într-un anume fel din cauza unor idei preconcepute, eşti pierdut! (…) Am fost azvârlită într-un subteran cu o cruzime inumană. De la început judecătorii mi-au fost potrivnici, tratându-mă ca pe cel mai neînsemnat obiect. Pentru judecător, acuzatorul era ca un Dumnezeu, iar jertfa, ţinta lui. (…) Jus- tiţia îi cere judecătorului să ţină cumpăna dreaptă dar el arunca greutăţile numai într-o singură balanţă a cântarului.“
Sunt câteva mărturisiri ale lui Hedir Al-chalabi despre starea, gândurile şi imperiul sub care şi-a scris cartea de faţă, „Libertate prin cultură“. Citind aceste rânduri poate cititorul îşi închipuie că volumul de faţă este unul întunecos, tenebros, plângăcios şi negru. Poate socoti că textele ei se referă la cele mai pesimiste cărţi din literatura universală. Nimic mai fals! Analizele pe care ni le propune scriitoarea noastră sunt pline de lumină, de frumosul din lucruri, care dau speranţă şi optimism. Hedir Al-chalabi, atât ca scriitoare cât şi ca om dă dovadă încă o dată de o putere de caracter ieşită din comun. Cartea ei te incită la lectură, te îndeamnă să iubeşti frumosul, să fii bun şi să nu-ţi părăseşti speranţa în nici o împrejurare a vieţii.
Astfel, fără a fi exhaustiv, Hedir Al-chalabi propune cititorilor săi autorii: David Gamon-Muşchiul Mental; Marijane Satrapi-Persepolis; Charles Baudelaire-Florile răului; Alberto Manguel-Biblioteca nopţii; Oscar Wilde-Portretul lui Dorian Gray; Dostoievski- Crimă şi pedeapsă; Mircea Eliade-Maitreyi; Paul Coelho-Alchimistul; Umberto Eco-Numele trandafirului şi ro- mânii Ştefan Doru Dăncuş-Avocaţii cerului; Mariana Gurza-Vasile Plăvan, un Slavici al Bucovinei.
L-am lăsat la urmă pe Silviu Genescu, om pe care Hedir Al-chalabi îl preţuieşte în mod deosebit. Silviu Genescu este un fost coleg de redacţie, ceva mai mare decât autoarea, care i-a făcut cadou mare parte din cărţile tratate aici; sau i le-a recomandat pentru citire. Silviu Genescu este pus sub lupa scriitoarei Hedir Al-chalabi prin cartea sa de culegeri, „Rock me Adolf, Adolf, Adolf“.
De asemenea trebuie să menţionăm că prezentarea cărţii este semnată de Ştefan Doru Dăncuş, un „voievod de Ieud-Maramureş”.
În fapt, autoarea a vrut ca această carte să fie un îndemn pentru supravieţuire, pentru a trăi demn. Hedir Al-chalabi mărturiseşte în finalul cărţii: „Am vrut să scriu despre greutăţile trăite, despre lupta demnă pentru supravieţuire, despre efortul pentru păstrarea copilăriei şi pasiunea de viaţă. (…) Zâmbetul, voioşia, seninătatea se obţin în urma unor lungi exerciţii de voinţă, consum intelectual epuizant continuu. Trăind multă vreme printre indivizi de toate categoriile, pe care îi ajuţi dar primeşti ca recompensă cruzimea, îţi poţi pierde încrederea în oameni. Trebuie păstrată speranţa, oferind şansa celor din jur să îşi arate buna credinţă“.
La începutul acestor rânduri am glumit amar, spunând că lui Hedir Al-chalabi îi prieşte Aradul, ca scriitoare. Poate, doar a publicat patru cărţi! Dar numai ea ştie cât suflet a costat-o…
Petre Don
